Avocat ILIE DORINÎn Monitorul Oficial din 03.05.2019 s-a publicat Decizia CCR 147/2019 privind neconstituționalitatea proiectului de modificare a Legii privind evaziunea fiscală. Proiectul legislativ a fost declarat neconstituțional în totalitate. Din analiza motivării Deciziei CCR neconstituționalitatea reiese din erorile referitoare la nerespectarea regimului juridic a unor instituții penale, din inventarea de către legiuitor a unei instituții non-juridice, din nerespectarea principiului legalității incriminării precum și din erori de tehnică legislativă.
Redăm mai jos 5 erori sau 5 motive de neconstituționalitate privind Proiectul de modificare a Legii evaziunii fiscale.
- Prima eroare a legiuitorului este raportată la faptul că renunțarea la urmărire penală nu poate fi dispusă de instanța de judecată ci doar de procuror și doar până la finalizarea urmăririi penale (acesta fapt a fost subliniat și de mine în articolul din link, articol în care explicam detaliat această eroare (anomalie legislativă) cu mult înaintea pronunțării CCR). De fapt, Renunțarea la urmărirea penală este chiar unul din modurile de finalizare a urmăririi penale. În urmărirea penală instanța nu are nici o atribuție și deci proiectul legislativ este lovit de imprecizie și imprevizibilitate, fiind lipsit de logică și inaplicabil. Prevederea analizată de CCR are următorul conținut: În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul va acoperi integral prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, se va dispune, o singură dată, renunţarea la urmărirea penală.”
- A doua eroare este raportată la faptul că în Codul Penal Renunțarea la urmărirea penală se poate dispune doar acolo unde legea prevede pedeapsa amenzii sau închisorii de cel mult 7 ani. Orice normă care prevede o pedeapsă cu închisoare mai mare de 7 ani face inaplicabilă instituția renunțării la urmărirea penală. Așadar procurorul nu poate dispune Renunțarea la urmărirea penală dacă legea prevede pentru acea faptă o pedeapsă mai mare de 7 ani, cum este în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală. Reglementarea propusă încalcă deci principiul legalității incriminării.
- A treia eroare este cea privind suspendarea executării pedepsei închisorii pentru pedepse mai mari de 3 ani, fapt ce contravine instituției din Codul Penal relativă la maximul pedepsei aplicate în cazul suspendării executării pedepsei închisorii, maxim care este 3 ani. Conform Codului Penal suspendarea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă doar dacă instanța a aplicat o pedeapsă de maxim 3 ani. Orice pedeapsă aplicată de peste 3 ani trebuie executată în regim penitenciar. Și la acest articol reglementarea propusă încalcă principiul legalității incriminării.
- A patra eroare este cea privind obligativitatea instanței de a dispune pedeapsa amenzii, deși aceasta nu este reglementată ca fiind alternativă cu pedeapsa închisorii. Se impune deci instanței să aplice o sancțiune fără ca acea sancțiune să fie prevăzută în lege, ceea ce este evident un non-sens și se încalcă principiul legalității incriminării. Instanța nu poate aplica decât sancțiunile expres prevăzute de lege. Instanța nu poate aplica sancțiuni decât dacă textul incriminator le prevede expres.
- A cincea eroare privește o nouă instituție creată de legiuitor, cea a transformării, instituție care este una non-juridică, așa cum a denumit-o CCR. Sintagma folosită – sau altfel spus instituția propusă- este una total nouă și nu există în dreptul penal românesc. Ea nu are nici un corespondent în legislația penală actuală. Există doar 2 instituții care pot modifica regimul juridic al suspendării executării pedepsei și acelea sunt revocarea și anularea suspendării executării pedepsei. Orice alte denumiri precum transformarea, modificarea, înlocuirea sunt înafara cadrului legal. Astfel propunerea contravine nu numai principiului legalității incriminării ci și rigorilor Legii privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Referitor la pedepsele și regimul sancționator blând raportat la faptele de evaziune fiscală în coroborare cu faptele penale de drept comun, CCR spune că este de competența exclusivă a legiuitorului modificarea politicii penale, legiuitorul putând deci opera aceste schimbări de viziune dacă se respectă cadrul legal și constituțional.
