Apel câștigat în procesul inițiat de BAAR. Acordarea onorariului de avocat

Acordarea onorariului de avocat în cadrul cheltuielilor de judecată prezintă un maxim interes pentru părțile din procesele civile. Costurile mari pe care le generează un proces și pe care o parte le avansează se doresc a fi recuperate în totalitate. Din acest motiv, solicitarea, dovedirea și acordarea lor trebuie tratate cu maximă atenție de avocați și instanțe.

Speță lucrată în cadrul cabinetului meu de avocat: BAAR a inițiat în 2022 un proces privind răspunderea civilă delictuală împotriva proprietarului unui camion neasigurat și a șoferului care a provocat un accident minor în străinătate. Proprietarul camionului neasigurat a plătit până la primul termen de judecată în fața primei instanțe prejudiciile solicitate prin cererea de chemare în judecată de către BAAR (Birou Asiguratorilor de Autovehicule din România).

Șoferul introdus de BAAR ca pârât în proces m-a angajat pentru a-l apăra în acest litigiu încă din faza de regularizare, plătind onorariul de avocat.

La primul termen de judecată procesul s-a încheiat, instanța luând act că a rămas fără obiect pentru că proprietarul camionului a plătit creanța solicitată de BAAR. Totodată instanța a luat act și de apărările noastre în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă invocată de noi și a dispus scoaterea noastră din proces pentru că nu avem calitate procesuală pasivă. Totuși instanța nu a dat clientului meu cheltuielile de judecată (onorariul de avocat), respingându-ne cererea în acest sens ca fiind neîntemeiată, drept pentru care am făcut apel exclusiv pe această chestiune, deci am atacat parțial hotărârea primei instanțe.

Așadar am solicitat instanței de apel rejudecarea cauzei doar în privința cheltuielilor judiciare (onorariu de avocat pentru fond) ce nu mi s-au acordat deși eram îndreptățit și acordarea lor în fază de apel, împreună cu onorariul de avocat pentru faza de apel.

Am arătat în motivele de apel formulate în numele clientului că am fost chemat în judecată pentru o chestiune pentru care eu oricum nu răspund și nu răspundeam din punct de vedere civil, așa cum am invederat în fața primei instanțe. Bunăoară, chiar dacă pârâta SRL nu plătea și nu recunoaștea pretențiile reclamantului BAAR, eu oricum nu aș fi fost găsit vinovat pe fondul cauzei, ci vinovată ar fi fost pârâta SRL pentru că nu a plătit deși a fost notificată prealabil procesului, ea fiind singura responsabilă de plata acestei creanțe, nu eu, eu fiind un simplu prepus (șofer) ce sunt exonerat de astfel de răspundere civilă, având raporturi de prepușenie. Acest lucru a fost stabilit și de instanța de fond care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de mine.

În acest context în care pârâta SRL  era unica răspunzătoare pe fondul cauzei din punct de vedere al plății datoriei, răspundere pe care și-a asumat-o și a recunoscut-o prin efectuarea plății debitului până la termenul de judecată în primă instanță, consider că eu nu am avut nici o vină și deci nici o răspundere nici privind fondul litigiului, nici privind procesul în sine.

Cu alte cuvinte am fost chemat în judecată deși eu nu sunt și nu eram vinovat ori responsabil cu/de nimic cu privire la fondul dedus judecății: pagubele pricinuite ca urmare a neasigurării sunt datorate exclusiv de proprietarului camionului.

Este de la sine înțeles că a trebuit să mă apăr în acest proces fiind vorba de o sumă mare de bani pentru care eu nu a trebuit să răspund si nu am răspuns din punct de vedere civil. Pentru a mă apăra am angajat avocat, m-am consultat cu acesta, i-am dat mandat de reprezentare si domiciliere procesuală, m-am consultat pe parcursul procesului acesta informându-mă de stadiile procesului. Fără avocat nu aș fi știut să mă apăr și nu aș fi știut ce se (mi) întâmplă.

Față de împrejurarea că pârâta SRL a recunoscut și a plătit creanța până la primul termen de judecată, recunoscând prin aceasta și vina în producerea pagubei/creanței și vina procesuală, este de la sine înțeles că trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată ce s-au plătit de celelalte părți. Culpa procesuală a pârâtei SRL este aceea că nu a plătit creanța prealabil procesului, atunci când a fost notificată de BAAR, si acest fapt a generat acest proces si aceste cheltuieli procesuale.

Este de asemeni vădit că, deși nici o parte nu a căzut în pretenții – litigiul stingându-se în faza prealabilă de regularizare, culpa procesuală se poate antama și tatonând fondul litigios prin prisma tuturor actelor de la dosarul cauzei, pentru a se stabili persoanele îndrituite la cheltuielile efectuate până la acel moment procesual. În atare analiză reiese cu claritate culpa pârâtei SRL, atitudinea acesteia fiind cea care a generat acest proces si aceste cheltuieli.

Eu am solicitat și dovedit cheltuieli incă prin întâmpinare și ulterior prin notele prin care am indicat vina și responsabilitatea procesuală a pârâtei SRL.

Considerăm că instanța de fond a făcut o greșeală când a dispus restituirea cheltuielilor de judecată făcute de reclamanta BAAR și nu și pe cele făcute de mine.

Eroarea de judecată a instaței se raportează la faptul că procesul a fost pornit de reclamanta BAAR. Așa cum am cerut și prin întâmpinare și prin acele note scrise, noi am cerut cheltuielile de judecată, considerând că pârâta SRL ar trebui să fie responsabilă de aceste costuri.

Instanța de fond trebuia să verifice deci și dacă BAAR poate fi obligat la plata lor, și/sau dacă pârâta SRL, solitar sau solidar. Am solicitat instanței de apel să verifice prin prisma răspunderii ambilor cu privire la cheltuieile procesuale efectuate de mine și să dispună rambursarea de la cel vinovat/cei vinovați conform legii civile materiale și procesuale.

Era deci de datoria instanței să identifice pe cel care răspunde de aceste cheltuieli, instanța fiind obligată să judece cererile mele din toate actele procesuale, prin raportare la tot contextul și toate piesele dosarului.

Tot ca argument de apel am arătat că însuși raționamentul instanței de fond cum că aceste cheltuieli au fost generate de procesul inițiat de reclamantă este un raționament eronat. Și procesul, și cheltueilie au fost generate de fapta pârâtei SRL, care nu a asigurat autovehiculul și a produs o pagubă/creanță, iar ulterior nu a plătit acea pagubă/creanță, nici măcar în urma notificării prealabile procesului, notificare făcută de BAAR.

În atare condiții, nu BAAR este resposanbil de generarea procesului și a cheltuielilor aferente, ci  autorul faptei ilicite, în speță pârâta SRL. Pasivitatea ei în a plăti acele daune, tradusă printr-o rea-credință, a generat acest litigiu, astfel că acesta este singura vinovată pentru acest proces. Fapta ei a generat toate aceste cheltuieli si toate aceste demersuri procesuale. În acest context solicităm instanței să rețină culpa sa procesuală și să o  oblige la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de acest proces.

Acordarea acestor cheltuieli are la bază și principiul de drept al răspunderii delictuale, atunci când se generează litigii si pârâții recunosc pretențiile din aceste litigii.

Temeiul juridic de la art 454 Cod Procedură Civilă, indicat și de noi în apărarea din primă instanță, pe care instanta și-a bazat hotărârea doar privind cheltuielile reclamantei BAAR  este pe deplin aplicabil și în situația mea. În baza acestui articol sunt îndreptățit și eu pe deplin la acordarea cheltuielilor judiciare.

Art. 454 Cod Procedură Civilă  stipulează că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. De aici reise că pârâta SRL va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare atunci când era de drept în întârziere sau a fost pusă în întârziere, ambele ipoteze fiind verificate în speța de față.

Norma de mai sus nu diferențiază care cheltuieli, câte și ale cui: nu diferențiază între pârâți, între intervenienți, între reclamanți, nici nu stipulează natura cheltuielilor la care va fi obligat, ci menționează clar că toate cheltuielile se vor acorda, deci inclusiv cele făcute de coparticipația procesuală, a celorlalți pârâți, intervenienți, etc. Acest lucru deoarece unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem, principiu de drept aplicabil la situația noastră.

Cum norma arătată mai sus indică toate cheltuielile procesuale, generic, consider că sunt pe deplin îndreptățit la plata cheltuielilor din prima instanță raportate la onorariul de avocat, instanța fiind obligată să dispună obligarea pârâtei SRL și/sau BAAR la plata lor.

În concluzie am arătat instanței de apel că în acord cu toate actele dosarului am dovedit și s-a dovedit că am fost antrenat într-un conflict și într-un proces în care nu am avut nici o vină, nici o răspundere, deci nu trebuie să suport eu vreun cost, fiindu-mi datorate de celelalte părți din proces aceste cheltuieli de judecată.

Soluția instanție de apel:

Admite apelul declarat de apelantul M. V. I. împotriva sentinţei civile nr. x/07.07.2023 pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/y/2022 , în contradictoriu cu intimata S.R.L. Schimbă, în parte, sentința apelată și, în consecință: Obligă intimata pârâta S.R.L. la plata către apelantul M. V. I. la plata sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ( faza de fond). Obligă pe intimata pârâta S.R.L. la plata către apelantul M. V. I. a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1.500 lei, reprezentând onorariul de avocat în calea de atac. Menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate. Definitivă.