O decizie extrem de importantă privind regimul juridic al construcțiilor a fost adoptată de Curtea Constituțională în ședința din 07.11.2024. Curtea a stabilit că norma din legislația privind autorizarea construcțiilor care nu permite persoanelor vătămate prin emiterea autorizației de construire să se adreseze instanței de contencios administrativ este o normă neconstituțională pentru că afectează dreptul de acces la justiție.
Actuala normă care prevede că doar prefectul are această opțiune de a ataca în contencios administrativ astfel de autorizații va trebui completată de legiuitor în acord cu dispozițiile date de CCR. Orice persoană vătămată de emiterea unei autorizații de construire emisă nelegal va trebui să aibă posibilitatea și dreptul de a cere anularea ei pe cale judiciară, drept ce va trebui stipulat în mod expres în Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Tot în aceeași ședință CCR a dispus că atacarea în contencios administrativ a unei astfel de autorizații ar trebuie să aibă de drept efect suspensiv, dacă acțiunea în anulare este promovată de prefect. Actualmente atacarea în contencios presupune facultatea prefectului de a cere suspendarea autorizației, instanța decizând în funcție de particularitățile speței.
Curtea a stabilit că atunci când se cere anularea unei autorizații de construire pe cale judiciară de către prefect acest proces trebuie să aibă de drept efect de suspendare a autorizației de construire, în baza dreptului de tutelă administrativă a prefectului (drept constituțional). Efectul suspensiv va rămâne o posibilitate dacă acțiunea în anulare este promovată de o persoană fizică sau juridică, acestea putând solicita instanței suspendarea autorizației.
Până acum persoanele vătămate puteau cere anularea unei autorizații de construire doar în baza unei norme generale din Legea nr 554/2004 privind contenciosul administrativ. Legea specială și anume Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii nu prevedea o calitate procesuală activă pentru persoanele vătămate de actele sau acțiunile ori lucrările efectuate în baza unei autorizații de construire ilegale.
Legea trebuie modificată în acord cu dispozițiile date de CCR, iar legea specială privind regimul juridic al construcțiilor va trebui să prevadă expres posibilitatea oricărei persoane vătămate de a se adresa justiției pentru anularea autorizației prin care i se afectează drepturile ori interesele. Noul temei juridic pentru astfel de acțiuni în anulare va fi de acum Legea nr.50/1991.
Extras din comunicatul CCR emis în 07.11.2024:
1. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă la art.12 alin.(1) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu permite persoanelor vătămate să atace la instanțele de contencios administrativ o autorizație de construire sau de desființare a lucrărilor de construcții;
2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă la art.12 alin.(2) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu conferă efect suspensiv de drept acțiunii în anulare promovate de prefect împotriva unei autorizații de construire sau de desființare a lucrărilor de construcții.
În esență, Curtea a constatat că, în redactarea în prezent în vigoare, dispozițiile art.12 alin.(1) din Legea nr.50/1991 restrâng sfera titularilor dreptului la acțiune în anularea autorizațiilor de construire/desființare, menționându-l doar pe prefect ca unic titular, ceea ce contravine art.52 alin.(1) raportat la art.21 alin.(1) din Constituție, sub aspectul dreptului constituțional al oricărei persoanei vătămate printr-un act administrativ de a se adresa justiției pentru apărarea dreptului sau interesului său legitim. În același timp, întrucât dispozițiile art.12 alin.(2) din aceeași lege prevăd caracterul facultativ al suspendării executării actului administrativ atacat de prefect, acestea încalcă art.123 alin.(5) din Constituție, care conferă efect suspensiv de drept acțiunii exercitate de prefect în virtutea dreptului său de tutelă administrativă.