Avocat ILIE DORINMoștenirea presupune cote legale și/sau testamentare pentru cei care au vocație succesorală. Vom expune mai jos care este cota fratelui sau fraților defunctului, când acesta sau aceștia vin să culeagă moștenirea împreună cu soțul supraviețuitor al defunctului. Voi reda și câteva situații similare din unele țări europene, unde soțul supraviețuitor are drepturi ori cote mai mari ca în România, sau unele legislații în care soțul culege toată moștenirea, frații defunctului neavând nici vocație nici cotă succesorală cu privire la patrimoniul decedatului. Cotele de mai jos se referă atât la activ cât și la pasiv, adică atât la bunuri/bani cât și la datorii/credite/creanțe. Așa cum se știe, dezbaterea succesorală se face la notar dacă toți succesorii sunt de acord, sau la instanță dacă există stări litigioase între ei.
În legislația succesorală românească, frații defunctului au vocație succesorală, deci teoretic pot moșteni persoana decedată. Ei fac parte din clasa a II-a de moștenitori legali fiind denumiți colaterali privilegiați. Așadar colateralii privilegiați sunt frații sau surorile defunctului precum și copiii acestora până la gradul 4 inclusiv (nepoții sau strănepoții defunctului).
Frații defunctului pot moșteni doar dacă defunctul nu are copii, deci clasa I de moștenitori nu există cu privire la acea moștenire. Frații defunctului pot moșteni împreună cu părinții defunctului (ascendenți privilegiați), dacă aceștia există, sau pot moșteni singuri, dacă părinții nu mai sunt în viață. Dacă există soț în viață, acesta culege cu părinții și/sau frații cote din moștenire.
Frații defunctului vin la moștenire alături de soțul supraviețuitor, dacă defunctul nu are copii/nepoți de copii și nici părinți în viață. Masa succesorală, patrimoniul defunctului, se va împărți în aceste situații între soțul care trăiește și frații care vin să culeagă moștenirea.
Legea prevede cote fixe din moștenire pentru fiecare dintre aceștia. Cota legală a soțului supraviețuitor, când vine la moștenire doar împreună cu frații/surorile/fratele/sora defunctului, este de ½ din moștenire, cealaltă parte de ½ revenind fratelui/sorei sau fraților/surorilor defunctului și împărțindu-se în mod egal între aceștia. Legea română nu face deosebire de modul în care au ajuns bunurile defunctului în patrimoniul lui, și dacă acestea provin din familia primară din donații, testamente ori alte liberalități, ori dacă au fost bunuri dobândite în mod originar de către defunct, prin munca lui proprie. Orice bun din patrimoniul defunctului, indiferent cum a ajuns în masa patrimonială, se împarte conform cotelor de mai sus. Alte legislații prevăd un tratament juridic diferit.
Astfel, în Franța, frații/surorile/fratele/sora culeg de ½ din anumite bunuri din moștenire, deci nu din toată masa succesorală, cealaltă fiind culeasă de soțul supraviețuitor. Legislația franceză arată că frații/surorile/fratele/sora au vocație succesorală doar cu privire la bunurile defunctului ce provin din familia primară prin acte de donație ori testament și se află în natură în masa succesorală. Pentru toate celelalte bunuri din masa succesorală, bunuri dobândite prin cumpărare de la familia primară sau bunuri dobândite în mod originar de defunct prin munca sa, frații/surorile/fratele/sora nu au vocație succesorală, nu au cotă de succesor, nu au nici un drept de succesori. Pentru aceste bunuri cu proveniență originară și fără legătura cu patrimoniul familiei din care provine, vocație succesorală are doar soțul supraviețuitor, soț care va culege în integralitate moștenirea lor.
În Italia frații/surorile/fratele/sora au o vocație succesorală și dreptul la a culege 1/3 din moștenire, restul de 2/3 fiind culeasă de soțul supraviețuitor. Nu contează proveniența bunurilor, dar contează dacă soțul supraviețuitor are vreo culpă față de defunct (nedemnitate succesorală, despărțire în fapt mai mulți ani, etc).
În Germania frații/surorile/fratele/sora culeg moștenirea împreună cu soțul supraviețuitor, în diverse cote. Dacă soții nu au avut contract de separație de bunuri ci au dobândit bunuri la comun în proprietate comună devălmașă, frații culeg ¼ din moștenire, soțul supraviețuitor culege ¾ din moștenire. Dacă soții au avut contract prenupțial și au ales regimul separației de bunuri și fiecare a dobândit în timpul căsătoriei bunuri în nume propriu, atunci frații/surorile/fratele/sora culeg ½ din moștenirea soțului defunct, cealaltă jumătate fiind culeasă de soțul supraviețuitor.
În Anglia frații/surorile/fratele/sora nu au nici un drept de succesiune cu privire la bunurile defunctului, indiferent de proveniența lor. Soțul supraviețuitor culege toată moștenirea defunctului.
Aceeași este situația în Spania, unde frații/surorile/fratele/sora nu au drepturi succesorale, ci soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire.
Menționăm că potrivit legislațiilor europene, de cele mai multe ori concubinul/a sau persoana cu care a locuit o anumită perioadă de timp defunctul, este considerat și asimilat juridic soțului supraviețuitor și are toate drepturile succesorale recunoscute acestuia din urmă. În România concubinul/a defunctului nu are nici un drept succesoral și nici o vocația succesorală, chiar dacă concubinajul a durat ani sau zeci de ani de zile, chestiune ce afectează drepturile patrimoniale ale persoanei cu care a conviețuit defunctul, moștenirea fiind culeasă uneori de persoane care nu s-au mai interesat ani sau zeci de ani de zile de defunct (situație financiară, medicală, spirituală, etc) și anume de frați, nepoți, veri, etc.
