Cum poate fi admisă o plângere contravențională și cum poate fi anulat un Proces Verbal pe temeiul existenței unor cauze justificative ori de neimputabilitate

Există deseori situații de fapt care deși sunt fapte contravenționale ele au fost determinate de anumite acte/stări/acțiuni ce duc la exonerarea de răspundere contravențională. Sunt situații sau stări de fapt ce generează o lipsă a caracterului contravențional ori uneori o lipsă de vinovăție ce conduce la o stare de neimputabilitate – fapta nu poate fi imputată din punct de vedere legal-contravențional unei persoane.

Deși la prima vedere fapta întrunește toate elementele constitutive ale unei contravenții (fie că este vorba de o contravenție în domeniul construcțiilor, mediului, rutier, forestier, protecției consumatorului, muncii, vamal, etc) totuși caracterul contravențional este înlăturat. Astfel că aceste stări sau situații fac posibilă exonerarea de răspundere contravențională dacă ele se probează ca atare. Caracterul contravențional al faptei atrage răspunderea contravențională, lipsa lui conduce la lipsa de răspundere.

Caracterul contravențional al faptei există atât timp cât există elementele obiective și subiective ce compun o contravenție. Elementele obiective ale unei contravenții sunt elementele ce compun fapta în materialitatea ei astfel cum acestea sunt prevăzute de lege, iar elementele subiective se referă la vinovăția din momentul comiterii faptei.

Dacă lipsește caracterul contravențional fie prin lipsa elementelor obiective fie prin lipsa elementelor subiective, există posibilitatea ca un Proces Verbal de Contravenție să fie anulat și deci o plângere contravențională poate să fie admisă în măsura în care se probează în instanță lipsa elementelor obiective, lipsa elementelor subiective,  o cauză justificativă ori o cauză de neimputabilitate. 

Doar instanța este cea care se poate pronunța, după încuviințarea și administrarea unui probatoriu eficient, privind caracterul contravențional sau necontravențional al unei fapte, și doar o instanță poate verifica incidența unei cauze justificative ori de neimputabilitate raportată la situația de fapt. Caracterul necontravențional înseamnă că deși în fapt situația are aparența unei contravenții, în drept nu sunt întrunite toate elementele ce compun legal cadrul obiectiv și subiectiv al acelei contravenții. Alături de cauzele de anulare a unui proces verbal de contravenție, cauzele justificative ce atrag lipsa caracterului contravențional al faptei sunt chestiuni distincte și au un regim juridic diferit. Ele se raportează la latura obiectivă a contravenției. Cauzele de neimputabilitate se raportează la cadrul subiectiv al contravenției, gravitând în zona vinovăției. Ele privesc latura subiectivă a contravenției. În acest context se poate face  dovada că celui amendat/sancționat nu i se pot imputa anumite fapte contravenționale deoarece nu a săvârși fapta cu vinovăție, lipsind deci elementul subiectiv ce compune latura subiectivă contravențională.

Cauzele justificative sunt  raportate la fapta săvârșită (au efect in rem)  și deci profită tuturor contravenienților în măsura în care le erau cunoscute la momentul faptei,  iar cauzele de neimputabilitate sunt raportate strict la persoana celui care săvârșește fapta (au efect in personam), iar acestea profită doar acestui contravenient (de exemplu minoritatea, infirmitatea).

Cum dreptul contravențional este asimilat și se completează cu dreptul penal, urmează ca aceste cauze să fie analizate prin prisma codului penal și a comentariilor penaliștilor pe aceste aspecte.

Cu titlu general sunt prevăzute 9 cauze care înlătură răspunderea contravențională odată probate în instanță, și deci conduc la anularea Procesului Verbal prin care a fost constatată/aplicată contravenția. Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul: legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt(speță), precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită. Minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional. Minorul cu vârsta între 14 – 18 ani răspunde contravențional, dar minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită de acesta se reduc la jumătate (se înjumătățesc limitele de pedeapsă/sancțiune). În unele cazuri, pentru contravenția săvârșită de minori poate răspunde părintele ori tutorele (de exemplu în cazul Legii 554/2003 privind măsuri pentru asigurarea aspectului estetic al Capitalei şi al altor localităţi).

Definiția celor 9 cauze care înlătură caracterul contravențional: 
1. Legitima apărare este cauza justificativă ce înlătură caracterul contravențional al unei fapte dacă apărarea este realizată prin săvârșirea unei fapte prevăzute de norme contravenționale pentru a se împiedica un atac material, direct, imediat, injust și care ar pune în pericol persoana celui care se apără, alte persoane, drepturile acestora ori un interes general, dacă există proporționalitate între această apărare și atac.
2. Starea de necesitate este cauza justificativă ce înlătură caracterul contravențional al faptei ce constă în existența unei stări de pericol imediat și inevitabil, stare ce constrânge o persoană să săvârșească o faptă contravențională pentru a-și salva viața sa ori a altor persoane, bunurile lor ori un interes general.
3. Constrângerea fizică sau morală este o cauză de neimputabilitate ce se traduce prin accea că o faptă contravențională este comisă datorită unor constrângeri fizice sau psihice la care este supus cel care săvârșește fapta. În aceste cazuri un eveniment, o persoană, un animal, un lucru acționează asupra fizicului sau psihicului unei persoane care nu mai este liberă să decidă asupra acțiunilor sale ci se află într-o stare de presiune și de constrângere, săvârșind fapta sub sub imperiul acestei constrângeri.
4. Cazul fortuit este o cauză de neimputabilitate ce înlătură caracterul contravențional al faptei și constă în producerea unui rezultat ce nu a fost și nu putea fi prevăzut de cel care comite fapta contravențională, rezultat ce se produce ca urmare a unei împrejurări/situații intervenite în mod imprevizibil/neașteptat, împrejurare ce se suprapune peste acțiunea sau inacțiunea contravenientului.
5. Iresponsabilitatea este cauza de neimputabilitate ce se traduce printr-o lipsă psiho-fizică a unei persoane, lipsă ce conduce la o incapacitate a acelei persoane de a-și dirija corect acțiunile ori urmările acestor acțiuni. Iresponsabilul nu conștientizează ce face și nici ce urmări are fapta sa, nu are discernământ și deci nu i se pot aplica sancțiuni contravenționale. Iresponsabilitatea se poate dovedi cu acte medicale anterioare faptei sau prin expertiză medico-legală ulterioară faptei. Și iresponsabilitatea de moment (hipnoza, somnambulismul, psihozele de scurtă durată) conduce la lipsa de vinovăție nu doar iresponsabilitatea generală/permanentă.
6. Beția/intoxicația involuntară completă este cauza de neimputabilitate ce constă în abolirea totală a capacităților intelective și volitive, astfel că persoana nu poate să își mai controleze acțiunile sale. Beția trebuie să survină în mod involuntar, adică să nu fie provocată de contravenient. În noul Cod Penal se lărgește aria acestei cauze de neimputabilitate și la substanțele psihotrope ce conduc la abolirea discernământului, cauza de neimputabilitate fiind denumită sub forma generică de intoxicație și nu de beție. Considerăm că prin completarea normelor contravenționale cu normele penale, caracterul contravențional este înlăturat și în cazul intoxicației cu substanțe psihotrope/psihoactive, dacă această intoxicație a fost provocată de factori externi ori de altcineva, deci s-a petrecut involuntar.
7. Eroarea de fapt/de drept este o cauză de neimputabilitate  ce devine incidentă în cazul în care contravenientul comite o faptă datorită necunoașterii unor împrejurări de fapt ori datorită cunoașterii eronate a unor fapte de care depinde caracterul contravențional al unor fapte. Cunoașterea greșită a unei realități de fapt sau de drept activează această cauză de neimputabilitate dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege.  Important este în aceste cazuri ca persoana să nu fi cunoscut  ori să fi cunoscut greșit existența unei stări/situații de care depinde caracterul contravențional al faptei. Considerăm că prin completarea normelor contravenționale cu normele penale, eroarea de drept constituie și ea o cauză de neimputabilitate alături de eroarea de fapt.
8. Infirmitatea este cauza de neimputabilitate ce constă în imposibilitatea fizică a unei persoane de a sâvârși anumite contravenții. Datorită unor boli ori unor infirmități anumite persoane nu pot sâvârși anumite contravenții, astfel că orice contravenție referitoare la aceste persoane ce privesc fapte în strânsă legătură cu infirmitatea sau boala lor, se anulează de instanța de judecată. Este arhicunoscut cazul surdo-mutului amendat cu 2.000 de lei printr-un Proces verbal întocmit de Jandarmerie pentru că ar fi scandat lozinci la un miting, Proces Verbal ce a fost anulat de instanțele de judecată.
9. Minoritatea este cauza de neimputabilitate ce exonerează de răspundere penală persoana minoră. Caracterul contravențional al faptei este înlăturat prin minoritate datorită prezumției legale privitoare la lipsa de discernământ a minorului ce nu poate să conștientizeze semnificațiile și urmările faptei sale pentru societate. Așa cum am menționat și mai sus minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional sub nici o formă. Minorul cu vârsta între 14 – 18 ani răspunde contravențional, dar minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită de acesta se reduc la jumătate (se înjumătățesc limitele de pedeapsă/sancțiune). În unele cazuri, pentru contravenția săvârșită de minori poate răspunde părintele ori tutorele (de exemplu în cazul Legii 554/2003 privind măsuri pentru asigurarea aspectului estetic al Capitalei şi al altor localităţi).

Cauzele justificative și de neimputabilitate trebuie analizate în mod distinct de alte cauze exoneratoare de răspundere contravențională cum ar fi prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, prescripția comunicării sancțiunii contravenționale,  prescripția executării sancțiunii contravenționale, sau alte cauze ce exonerează de răspundere.

În toate cazurile este cu mult mai eficient și mai indicat să apelați la ajutorul unui avocat pentru gestionarea unui astfel de proces, pentru a spori șansele de câștig în instanță. Dacă unele cauze justificative ori de neimputabilitate sunt ușor de probat, de exemplu minoritatea, altele sunt foarte greu de pus în evidență prin probe în fața instanței de judecată, de exemplu eroarea de fapt. De aici nevoia de un avocat pentru gestionarea materialului probator și a întregului proces, specialist care să construiască un dosar cu un probatoriu solid, punctual și precis, cu apărări clare și bine conturate/întemeiate în fapt și în drept, pentru ca cercetarea judecătorească să nu fie evazivă ci temeinică, ca astfel să crească șansele de admitere a plângerii contravenționale. O apărare temeinică necesită un probatoriu temeinic și o gestionare eficientă a dosarului și a procesului.