Avocat ILIE DORINPrin Decizia 708/28.10.2021 publicată în Monitorul Oficial nr 1160/07.12.2021 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională sintagma ”cifra de afaceri” din cuprisnul arti Art. 137 alin. (3) teza a doua Cod Penal raportat la stabilirea amenzii pentru persoana juridică: cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ținând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum și de celelalte obligații ale persoanei juridice.”
Redăm mai jos Decizia CCR în extras:
Curtea reține că amenda penală este singura pedeapsă principală ce poate fi aplicată persoanelor juridice care răspund
penal și constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului. Un prim element de
noutate, față de reglementarea anterioară, îl constituie calcularea amenzii prin sistemul zilelor-amendă, care, prin
mecanismul de determinare a cuantumului, asigură o mai bună individualizare a pedepsei concret aplicate, atât sub aspectul proporționalității, exprimat prin numărul zilelor-amendă, cât și al eficienței, prin determinarea valorii unei zile-amendă. În acest sens, pentru determinarea cuantumului amenzii se individualizează mai întâi numărul zilelor-amendă, cuprins între 30 de zile și 600 de zile, care se înmulțește cu suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 și 5.000 lei. Instanța va stabili numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 74 din Codul penal, în cadrul limitelor speciale reglementate la art. 137 alin. (4) din același act normativ, iar cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial, în cazul altor persoane juridice, precum și de celelalte obligații ale persoanei juridice. Așadar, Curtea reține că instanța va stabili cuantumul amenzii ce se va aplica persoanei juridice prin înmulțirea celor două variabile, numărul zilelor-amendă și cuantumul zilei amendă.
În ceea ce privește pedepsirea persoanelor juridice (răspunderea corporativă), Curtea reține că sancțiunile monetare au fost întotdeauna principalul remediu. Scopul pedepsei în această materie nu este acela de a înceta activitatea societății ori de a diminua suma ce urmează a fi recuperată de către creditorii falitului, în cazul persoanei juridice aflate în insolvență, astfel cum susține autoarea din prezenta cauză, ci de a determina persoana juridică să-și desfășoare legal activitatea de afaceri. Așa fiind, atunci când instanța de judecată apreciază că se impune aplicarea pedepsei amenzii în cazul persoanei juridice, ea trebuie să aibă în vedere esența, funcția, dar și scopul MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1160/7.XII.2021 3 pedepsei, deoarece, deși se sancționează o faptă trecută, se urmărește prevenirea pentru viitor a săvârșirii altor sau a acelorași fapte de către aceeași persoană juridică. În context, Curtea observă că mecanismul zilelor amendă aplicabil persoanei juridice este reglementat și în alte sisteme naționale de drept, cum ar fi în Franța, unde limita maximă a amenzii este de 1.000.000 euro, în Portugalia, unde limita maximă este de 14.000.000 euro, dacă infracțiunea săvârșită este de spălare a banilor. În același fel, limita maximă a amenzii este de 850.000 euro în Finlanda, de 3.000.000 euro în Belgia și de 500.000 euro în Bulgaria. În anumite state, legislația penală reglementează cuantumul amenzii în funcție de anumite criterii de natură economică. Astfel, în Polonia, pedeapsa amenzii este de 2—10% din venitul obținut de persoana juridică în anul fiscal precedent, iar în Finlanda se ține cont de „situația financiară a companiei”, la evaluarea căreia se au în vedere dimensiunile companiei, solvabilitatea acesteia, precum și câștigurile și ceilalți indicatori esențiali pentru situația financiară a companiei.
Curtea reține că eficacitatea, proporționalitatea și caracterul descurajant al cadrului de sancționare în materia răspunderii penale a persoanelor juridice depind în mare măsură de cuantumul amenzii, dacă acesta este suficient de sever. Există două moduri substanțial diferite în care regimurile de răspundere corporativă determină cuantumul amenzii care poate fi impus în baza legii. Într-un sistem închis, amenda minimă și maximă sau cel puțin ultima este determinată de o sumă fixă de bani sau de o formulă în baza căreia suma poate fi calculată (de pildă, multiplicarea salariului lunar minim). Într-un sistem deschis — adoptat și de legiuitorul român în noul Cod penal, cuantumul amenzii este stabilit în funcție de mai mulți factori care au legătură cu o anumită infracțiune (de pildă, beneficiul câștigat) sau cu inculpatul (de pildă, cifra de afaceri a societății). Așadar, Curtea reține că, alături de celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei, la individualizarea amenzii penale aplicabile persoanelor juridice se au în vedere repere financiare în funcție de care se va stabili cuantumul final al amenzii, cum ar fi capacitatea economică a persoanei juridice, precum și valoarea câștigului urmărit sau obținut prin comiterea infracțiunii, repere care se regăsesc, de altfel, în legea penală în vigoare, la art. 137 alin. (3) și (5).
Curtea observă că, potrivit art. 137 alin. (3) teza întâi din Codul penal, instanța stabilește numărul zilelor-amendă ținând
cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă avându-se în vedere, potrivit tezei a doua a alin. (3) al aceluiași articol, condiția specială (cea mai des întâlnită în aplicarea pedepsei asupra unei persoane juridice) referitoare la puterea economică a persoanei juridice condamnate, în condițiile în care pedeapsa nu trebuie să aibă doar un efect disuasiv suficient, dar trebuie să fie, de asemenea, eficientă și proporțională.
Raportând considerentele de principiu dezvoltate în jurisprudența instanței de control constituțional la motivele de
neconstituționalitate formulate de autoare, cu referire la prima critică de neconstituționalitate, Curtea observă că în titlul X — Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală al Părții generale a Codului penal nu se regăsește definiția sintagmei „cifra de afaceri”. Așadar, Curtea constată că legea penală în vigoare nu stabilește înțelesul sintagmei „cifra de afaceri” în raport cu care instanța determină cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă în cazul stabilirii amenzii pentru persoana juridică cu scop lucrativ.
Definiții ale sintagmei „cifra de afaceri” se regăsesc însă în legislația specială. De pildă, la art. 67 alin. (1) din Legea
concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, se
menționează că „Cifra de afaceri prevăzută la art. 12 este suma veniturilor realizate din vânzările de produse și/sau din prestările de servicii realizate de întreprindere în cursul ultimului exercițiu financiar, din care se scad sumele datorate cu titlu de obligații fiscale și valoarea contabilizată a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar, inclusiv a livrărilor intracomunitare.” Art. 12 din aceeași lege dispune că „(1) Prevederile prezentului capitol se aplică operațiunilor de concentrare economică, atunci când cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate în operațiune depășește echivalentul în lei a 10.000.000 euro și când cel puțin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe
teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro. Echivalentul în lei se calculează la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României valabil pentru ultima zi a exercițiului financiar din anul anterior realizării operațiunii. (2) Pragurile valorice prevăzute la alin. (1) pot fi modificate prin hotărâre a Plenului Consiliului Concurenței, care se pune în aplicare prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței, după obținerea avizului Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, și intră
în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
În aceste condiții, Curtea constată că Legea concurenței definește sintagma „cifra de afaceri” cu referire la operațiuni specifice dreptului concurenței, respectiv operațiunile de concentrare economică, în concret în ipoteza creării unei societăți în comun care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome. Totodată, cifrele de afaceri prevăzute în Legea concurenței nr. 21/1996 sunt înlocuite, pentru instituțiile de credit și alte instituții financiare, cu suma veniturilor, definite prin instrucțiuni adoptate de Consiliul Concurenței, după deducerea impozitelor și a taxelor legate direct de acestea, iar pentru societățile de asigurări, cu valoarea primelor brute încasate sau de încasat, conform contractelor de asigurări încheiate de către sau în numele societăților de asigurare, inclusiv primele plătite reasigurătorilor, după deducerea impozitelor și a taxelor percepute asupra cuantumului primelor individuale de asigurare sau a volumului total al acestora, identificate de către Consiliul Concurenței prin instrucțiuni (art. 68 din lege).
De asemenea, Curtea observă că Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 282 alin. (3) lit. a) teza finală că „Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 4.500.000 lei este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii taxabile și/sau scutite de TVA, precum și a operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, conform art. 275 și 278, realizate în cursul anului calendaristic;”. Curtea constată însă că această din urmă definiție a cifrei de afaceri are aplicabilitate doar în domeniul fiscal, cu referire la eligibilitatea pentru aplicarea sistemului TVA la încasare a persoanelor impozabile.
Așa fiind, întrucât definițiile din domeniul fiscal și al concurenței referitoare la sintagma „cifra de afaceri” au aplicabilitate restrânsă, specializată la materiile precizate, Curtea constată că translatarea lor în materie penală pentru a determina cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă în cazul stabilirii amenzii pentru persoana juridică cu scop lucrativ este contrară principiului legalității. Acest din urmă principiu reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art. 1 alin. (5) că, „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Or, în materie penală, art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii” (Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, paragraful 20). Astfel, principiul legalității se aplică incriminării (nullum crimen sine lege), sancțiunii (nulla poena sine lege) și răspunderii (nullum judicium sine lege).
Totodată, Curtea constată că norma penală criticată este lacunară și în ceea ce privește determinarea/reținerea, din punct de vedere temporal, a cifrei de afaceri a persoanei juridice cu scop lucrativ în raport cu care instanța determină cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă. Curtea constată că, pentru stabilirea cuantumului amenzii, ulterior stabilirii numărului zilelor-amen dă, este necesar ca instanța de judecată să determine suma corespunzătoare unei zile-amendă cu luarea în considerare a criteriilor reglementate la art. 137 alin. (3) teza a doua din Codul penal, printre care și „cifra de afaceri” în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ. Or, deși norma penală reglementează, la art. 137 alin. (2) teza a doua, limita minimă și cea maximă între care instanța este liberă să fixeze suma corespunzătoare unei zileamendă (suma corespunzătoare unei zile-amendă putând fi cuprinsă între 100 și 5.000 lei), criteriul specific de individualizare a pedepsei reglementat la art. 137 alin. (3) teza doua din Codul penal, cu referire la „cifra de afaceri”, nu este reglementat cu suficientă claritate și precizie.
. Curtea constată că norma nu precizează dacă sintagma criticată privește cifra de afaceri realizată în anul financiar
anterior săvârșirii infracțiunii/anterior pronunțării hotărârii judecătorești/anterior aplicării pedepsei. Totodată, în cazul în care cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior săvârșirii infracțiunii/anterior pronunțării hotărârii judecătorești/anterior aplicării pedepsei nu poate fi determinată, norma criticată nu precizează dacă va fi luată în considerare cifra de afaceri aferentă anului financiar în care persoana juridică ce are scop lucrativ a înregistrat cifră de afaceri, an imediat anterior anului de referință pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării pedepsei amenzii.
În aceste condiții, raportând considerentele de principiu dezvoltate în jurisprudența instanței de control constituțional,
menționate în paragrafele anterioare, la cele constatate ca urmare a examinării dispozițiilor criticate și având în vedere
faptul că amenda penală aplicată persoanelor juridice care răspund penal are natura unei sancțiuni penale, fiind singura
pedeapsă principală ce poate fi aplicată acestora, Curtea constată că prevederile art. 137 alin. (3) teza a doua, cât privește sintagma „cifra de afaceri”, nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie și previzibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
