Degrevarea instanțelor prin mediere – sistemul italian a rezistat datorită avocaților

Am participat astăzi 21.09.2021 la masa rotundă cu titlul Medierea, soluție pentru degrevarea instanțelor de judecată, conferință organizată de doamna deputat avocat Oana Murariu, căreia îi mulțumesc și pe această cale.

De la mai bine de 2 ani de când medierea nu a mai avut parte de un eveniment, astăzi s-au pus pe masa discuției cele mai fierbinți și actuale subiecte. S-a discutat despre medierea obligatorie ca procedură prealabilă oricărui proces, urmând ca doamna deputat să culeagă idei, propuneri, proiecte de lege pe care să le discute cu mediatorii, magistrații și avocații înainte de a formula un proiect de lege. La acest moment nu există nici un proiect de lege în acest sens. Mai jos redau în rezumat câteva dintre ideile susținute de participanți și reținute de mine.

Cea mai frumoasă prezentare a fost a domnului Leonardo D’Urso, mediator în Italia. El a explicat cum funcționează procedura de mediere obligatorie acolo și cum a ajutat această procedură sistemul judiciar. Procedura italiană s-a cristalizat abia prin 2012, dupa 4 legi modificatoare prin care s-a încercat mereu o soluție viabilă și constituțională – din acest punct de vedere dl Leonardo a spus că Italia este laboratorul medierii pentru Europa. În Italia nu este obligatorie medierea, ci o prezență a părților la un mediator. Mediatorul le explică avantajele medierii și soluțiile ce ar putea fi oportune speței lor. Ele decid dacă continuă medierea sau se întorc la instanță, avocații având un rol decisiv. Esențiale la modelul italian sunt 3 lucruri: 1. sistemul de mediere a inclus din start avocații, 2. statul a avansat resurse financiare importante și 3. s-au prevăzut avantaje și sancțiuni mari pentru părți. Cât privește aportul substanțial al avocaților la crearea acestui sistem el se referă la faptul că aprox 80% dintre mediatori sunt avocați, la faptul că în peste 90% din cazuri avocații asistă părțile în mediere și la faptul că 80 de centre de mediere sunt administrate de către Barouri. Statul alocă fonduri pentru plata ședințelor de mediere, ca ajutor public.  Părțile au sancțiuni și avantaje clare și substanțiale. Momentan în Italia se legiferează medierea obligatorie la mai multe tipuri de cauze și se alocă și mai multe resurse financiare pentru dezvoltarea medierii.

Revenind la medierea mioritică, în actuala configurație a sistemului de mediere românesc lucrurile nu stau deloc bine.

S-a discutat de medierea obligatorie ca procedura prealabilă, sancționabilă cu suspendarea procesului dacă reclamantul refuză participarea la ședința de mediere și cu amendarea pârâtului dacă refuzul vine din partea lui. Amendarea ar avea ca motiv o atitudine procesuală necorespunzătoare… S-a pus în discuție o amendă de 5.000 de lei pentru pârât.

Medierea obligatorie aduce în prim plan o nouă discuție a afacerii formatorilor de mediatori, afacere care a generat profituri de milioane de euro în anii trecuți. Uitându-mă în sală mi-am dat seama că aproape toți ”mediatorii” de acolo erau și patroni de școli de formare…   S-a vorbit totuși și de eliminarea acestor cursuri de formare și de acreditarea la Ministerul Justiției a mediatorilor ori de participarea viitorilor mediatori la un curs mai serios (de 6 luni ori chiar de 1 an).

La acest moment sunt aproximativ 1.000 de mediatori activi în toată țara, din care aproximativ 80% sunt avocați. În orice caz medierea actualmente este în 90% din cazuri o tranzacție cu titlul de acord de mediere, pentru că acordul de mediere aduce mai multe avantaje justițiabilului decât o tranzacție avocațială. Opinia mea este că cei 80% de mediatori care sunt și avocați fac în fapt o negociere care se termină cu o tranzacție avocațială, dar de dragul artei și de dragul beneficiilor legale numesc negocierea mediere și tranzacția avocațială acord de mediere. Poate ar trebui încurajată și negocierea ca procedură alternativă și „degrevatoare”?

Actualul președinte al Consiliului de Mediere a spus că ar fi aproximativ 11.000 de mediatori care ar fi imediat disponibili să preia cauzele ce ar putea fi suspuse medierii obligatorii. Mesajul dumnealui a fost acela că există o armată de ”arcași ai păcii” gata să lupte pentru degrevarea instanțelor și pacea lumii. În fapt, cei 11.000 nu au fost decât 5.000 pe Tabloul Mediatorilor activi, actualmente rămânând aproximativ 1.000. Chiar Consiliul de Mediere a radiat de pe Tablou 3.700 de mediatori în februarie 2021. Restul s-au recalificat și reprofilat, și cred cu tărie că majoritatea nu mai sunt deloc pregătiți să intre în acest cerc sau circ al medierii obligatorii. Trebuie formați alții…

Oricum ar fi, orice proiect privind medierea trebuie analizat și conturat alături de avocați și de magistrați. Degrevarea sistemului judiciar prin mediere – sistem unde activează magistrații și avocații – fără participarea acestora la măsurile de degrevare, va conduce la același fiasco arhicunoscut al medierii.

Cum legea anterioară, care nu făcea vorbire de vreo mediere obligatorie, a avut un parcurs palpitant și a stat în procedură parlamentară 4 ani de zile, e ușor de ghicit câți ani va sta în procedură legislativă un proiect de lege ce aduce în discuție medierea obligatorie. Momentan nu avem nici măcar proiectul de lege.