Meniu Închide

Ce se poate întâmpla pe parcursul divorțului – dinamica procesului

Voi expune mai jos ce se poate întâmpla pe parcursul divorțului, dinamica unui astfel de proces fiind extrem de complexă. În funcție de participația și poziția soților pe parcursul procedurii de divorț, acesta poate fi unul de scurtă sau lungă durată. Existența copiilor minori este de asemeni un element ce poate influența mult dinamica procesului de divorț.

În primă fază procesuală, în faza de regularizare, fază în care instanța trimite soțului pârât cererea de divorț cu probele depuse de soțul reclamant, părțile adoptă o anumită poziție față de procesul divorțului. Pârâtul va trebui să își configureze o strategie de apărare sau de abordare a divorțului. Este de preferat ca strategia de apărare și de abordare a unui astfel de proces să fie discutată cu un avocat pentru ca procesul să fie eficient gestionat. Implicarea emoțională în astfel de procese poate genera erori, greșeli care să îi fie defavorabile chiar celui care își face apărarea singur. Din acest motiv este recomandat să se caute un avocat care să ofere consiliere și consultanță juridică pe toată durata procesului de divorț.

Soțul pârât poate să nu depună întâmpinare, poate să nu participe la procesului de divorț. Dacă adoptă o poziție de lipsă de apărare și de indiferență totală față de proces, divorțul se va analiza și pronunța/decide în lipsa lui. Totuși, una din probele elementare ale divorțului este interogatoriul, iar pârâtul care lipsește de la interogatoriu va fi considerat ca fiind responsabil de desfacerea căsătoriei în măsura indicată în interogatoriul propus și redactat de soțul reclamant, în cererea de divorț și probele atașate de reclamant. Lipsa de la interogatoriu va fi considerată deci o probă împotriva lui, probă care alături de celelalte elemente, va fi suficientă pentru pronunțarea divorțului.

Soțul pârât poate să depună întâmpinare și să participe activ la procesul de divorț. În acest context el poate fi de acord cu divorțul sau poate să nu fie de acord cu acesta. Daca este de acord cu divorțul, poate fi de acord sau nu cu celelalte cereri accesorii divorțului. Așadar acordul dat prin întâmpinare sau chiar la primul termen de judecată dacă nu a formulat întâmpinare, poate privi divorțul ca cerere principală și/sau celelalte petite din cererea din divorț, în măsura în care acestea sunt formulate. Acordul la divorț al soților dat în formula aceasta – prin poziția de acord față de cererea reclamantului – poate constitui motiv de pronunțare a divorțului fără a se mai cerceta motivele de divorț și fără a se mai motiva hotărârea de divorț în acest sens, deci fără a se indica în hotărâre culpa unuia sau a altuia în desfacerea căsătoriei.

Dacă nu este de de acord cu divorțul, soțul pârât poate avea două abordări: fie nu este de acord cu divorțul în condițiile expuse de reclamant și indică alte condiții de divorț și culpa reclamantului, fie nu este deloc de acord cu divorțul și solicită respingerea cererii de divorț în totalitate.

Dacă nu este de acord cu divorțul în condițiile expuse de reclamant și indică alte condiții de divorț și culpa reclamantului însemnă că își dorește divorțul dar consideră netemeinice și neveridice elementele indicate de soțul reclamant. În acest context trebuie să indice propriile motive de divorț, elementele ce compun culpa/vina soțului reclamant și să indice probele care să dovedească aceste chestiuni. Instanța va analiza versiunea soțului reclamant și versiunea soțului pârât cu probele aferente și va emite o hotărâre luând în considerate vina fiecăruia.

Dacă soțul pârât nu este deloc de acord cu divorțul și solicită respingerea cererii de divorț în totalitate acesta trebuie să aducă suficiente motive încât instanța să considere că nu este vinovat deloc (cu nimic) privind starea de divorț în care s-a ajuns. Doar în ipoteza în care soțul reclamant este găsit în culpă exclusivă privind nerespectarea unei/unor obligații conjugale și soțul pârât este găsit pur din punct de vedere civil-conjugal, cererea de divorț va fi respinsă. Puritatea soțului pârât se va analiza de judecător prin prisma respectării de către acesta a tuturor obligațiilor de familie, conjugale, față de soțul reclamant, copii, familia acestuia, etc. Dacă  comportamentul acestuia este unul corect și licit și nu a greșit cu nimic față de soțul reclamant și față de familie în general, cererea de divorț va fi respinsă. Aceste ipoteze sunt destul de rar întâlnite în practică.

Pe durata procesului de divorț soții se pot împăca și reveni la viața în doi, se pot împăca cu ideea de divorț prin acord sau dimpotrivă își pot amplifica situația conflictuală dintre ei, tocmai prin prisma abordării privind cuantumul culpei fiecăruia. Aruncarea vinei de la unul la altul este deseori problema ce aprinde spiritele. Totuși, abordarea cea mai sănătoasă este cea care nu se raportează la vina din trecut ci la posibilitățile din viitor. Sunt puține situațiile în care cei doi aleg o poziție de împăcare și revenire la cuplu. Cei care cad de acord cu ideea și se resemnează și acceptă divorțul sunt cei care, după ce s-au consultat cu diverși specialiști, își dau seama că divorțul este o soluție bună, chiar dacă dureroasă. Cei care abordează divorțul cu securea în mână și amplifică rănile divorțului și pentru ei și pentru celălalt sunt cei care nu acceptă ideea de divorț, ideea de separare, ideea de despărțire. Chiar și aceștia, într-un târziu, uneori la multi ani după ce divorțul s-a terminat, vor accepta ideea și se vor resemna. Bine ar fi ca ei să ajungă cât mai repede la ideea de acceptare și resemnare cu privire la divorț, poate chiar în timpul procesului, pentru că așa chiar ei și-ar diminua suferința, costurile emoționale și tot consumul de resurse în procesul de divorț. Oricum în majoritatea cazurilor, în proporție de peste 90% din cazuri instanțele constată o culpă comună a soților și desfac căsătoria pe acest temei.

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Postări recente