Este neconstituțional să achiți prejudiciul și să fii apoi exonerat de răspundere penală privind faptele de evaziune fiscală, cel puțin în baza proiectului legislativ adoptat în iarnă de Parlament și declarat astăzi 13.03.2019 neconstituțional. Vom vedea explicațiile și argumentele Curții la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Cert este că deși recuperarea prejudiciilor este proclamată ca principiu de drept penal de toate instituțiile și autoritățile naționale și europene, nimeni nu creează un cadru legislativ oportun punerii în aplicare a unui mecanism de recuperare eficient. Și problema subzistă: nu se recuperează prejudiciile.
Proiectul de lege vizat de Dezicia CCR se referea la înlăturarea răspunderii penale pentru faptele de evaziune fiscală dacă inculpatul plătea prejudiciul special în astfel de cauze (prejudiciul de bază privind evaziunea la care se adăuga un spor de 20% plus toate dobânzile și penalitățile), schimbarea sancțiunii în amendă penală ori suspendarea executării pedepsei, în funcție de momentul plății.
Am detaliat într-un articol (pe care îl puteți accesa aici) problemele și viciile proiectului legislativ, vicii care nu au fost rectificate în comisiile juridice din Parlament și deci proiectul de lege era confuz, cu prevederi alambicate care nu respectă principii ale procedurii penale.
Cred că acestea au fost motivele pentru care CCR a declarat neconstituțional acest proiect: (1) lipsa de claritate și predictibilitate privind calculul prejudiciului special (proiectul nu menționează cine și când va trebui să calculeze cât va avea în mod clar de plătit inculpatul, sumă esențială de care depinde sancționarea lui și parcursul dosarului, drepturile și obligațiile organelor judiciare în astfel de situații), (2) modul alambicat privitor la sancțiunile aplicabile în funcție de momentul plății și (3) nerespectarea funcțiilor judiciare din cadrului procesual penal (judecătorul trebuia conform proiectului să dispună renunțarea la urmărirea penală, instituție/dispoziție procesual- penală pentru care este abilitat doar procurorul, în faza de judecată urmărirea penală fiind finalizată prin Rechizitoriu). Așadar ar fi o problema de formă a legii, nu de fond.
Din comunicatul CCR:
În ziua de 13 martie 2019, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a pronunţat, în cadrul controlului anterior promulgării, asupra următoarelor obiecții de neconstituționalitate:
Obiecția de neconstituționalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea pentru modificarea și completarea art.10 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, obiecție formulată de un număr de 93 de deputaţi aparţinând Uniunii Salvaţi România, Partidului Naţional Liberal şi Partidului Mişcarea Populară.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile articolului unic din Legea pentru modificarea și completarea art.10 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.