Împăcarea/medierea nu va mai fi posibilă la furtul calificat

Un proiect legislativ adoptat în 05.05.2020 de Senat va modifica regimul juridic al infracțiunii de furt. Urmează dezbaterea și votul în Camera Deputaților, iar ulterior, dacă va fi adoptat, va fi trimis la promulgare.

Senatul a modificat structura art. 231 alin. 2 din Codul Penal referitoare la împăcarea părților la infracțiunile de furt. Au fost eliminate referințele la furtul calificat, astfel că la furtul calificat nu se va mai putea face împăcarea și nici medierea între suspect/inculpat și persoana vătămată.

Împăcarea și medierea vor rămâne valabile la infracțiunile de furt simplu și furt de folosință. Se va menține de asemenea posibilitatea retragerii plângerii/medierii la furtul între membrii de familie săvârșit de minor în paguba tutorelui, ori de către cel care locuiește cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta.

În expunerea de motive care justifică demersul legislativ, parlamentarii spun că împăcarea la furt încurajează comiterea unor astfel de fapte deosebit de grave.

De asemeni inițiatorii menționează că mobilizarea polițiștilor, procurorilor, judecătorilor în cazul acestor infracțiuni este foarte mare, necesitând resurse umane și materiale însemnate, pentru ca, după luni de investigații a organelor de urmărire penală, toată munca acestora să fie lipsită de eficiență printr-o simplă împăcare a părților.

Tot inițiatorii spun că inculpații care comit astfel de infracțiuni vor avea interesul să se împace doar în cazul infracțiunilor unde există probe dare, certe împotriva lor. Astfel dacă un hoț comite, de exemplu, 10 furturi, probabil doar în cazul a 2-3 dintre acestea există probe certe, astfel ca se va realiza o împăcare doar pentru acele fapte, pentru restul acestora existând posibilitatea reală ca făptuitorii să rămână nepedepsiți.

Și cu și fără împăcare problema faptelor insuficient investigate (ridicată chiar de inițiatorii legii conform paragrafului citat mai sus) rămâne. Făptuitorii  rămân nepedepsiți pentru fapte penale unde organele nu au depus diligențe pentru aflarea și probarea adevărului (deci vor rămâne nepedepsiți pentru 7-8 fapte penale conform exemplului dat de inițiatori). Asta ar trebui să dea de gândit organelor de poliție, pentru că ele sunt obligate să investigheze toate faptele penale, și nu doar cele ușor de probat. Deci rămâne în continuare problema faptelor unde poliția nu a muncit suficient pentru a strânge probe concludente suficiente. Cu aceste fapte ce se întâmplă? Cu persoanele vătămate prin aceste fapte ce face poliția și sistemul judiciar? Cum rezolvă sistemul judiciar această problemă? Sau pentru ei asta nu este o problemă?