Inducerea în eroare a organelor judiciare – condiții ale cauzei de nepedepsire

Inducerea în eroare a organelor judiciare este una din infracțiunile ce conțin alături de norma de incriminare și o cauză de nepedepsire. Cauza de nepedepsire are un regim juridic binedefinit, devenind incidentă și activă de îndată ce sunt îndeplinite condițiile legale.

În fapt, clientul nostru a fost trimis în judecată pentru această infracțiune, deși încă din faza incipientă a urmăririi penale erau îndeplinite condițiile legale pentru activarea cauzei de nepedepsire și deci pentru clasarea dosarului privind acest capăt de acuzare. Instanța de fond a dispus încetarea procesului penal, considerând că sunt verificate și îndeplinite toate condițiile legale pentru activarea cauzei de nepedepsire, în acord total cu apărările făcute de noi. Instanța a preluat în hotărâre argumentele și raționamentele noastre. Parchetul a făcut apel, dar instanta de apel a mentinut în integralitate hotararea instantei de fond.

Enumerăm câteva dintre aceste apărări:

1. Din cuprinsul Rechizitoriului întocmit în cauză reiese o interpretare greșită dată de procuror textului de lege incident. În acest sens procurorul de caz a adăugat la lege și a interpretat greșit legea atunci când nu a activat această cauză de nepedepsire. Procurorul a făcut o confuzie între momentul procesual al declarației făptuitorului și momente procesuale ce s-ar raporta la persoana vizată de plângerea nereală. Indicarea unui termen limită de către procuror – și anume momentul recunoașterii faptei atunci când este audiată ca suspectă o astfel de persoană ce a depus un denunț fals – nu se regăsește în lege ci este o invenție a procurorului de caz. Legea nu distinge acest moment procesual și unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem. Legea nu impune nici un moment sau stadiu procesual în raport cu persoana suspectată sau inculpată pentru infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, ci legea impune un moment și un stadiu procesual doar în raport cu persoana vizată de denunțul, plângerea sau probele nereale.
2. Așadar cauza de nepedepsire se raportează temporal exclusiv la persoană vizată de denunțul/plângerea nereal/ă, și nu impune nici o condiție privind persoana sau procesul denunțătorului. Legea dă preferință drepturilor și libertăților persoanelor vizate de denunțuri/plângeri nereale tocmai pentru ca aceste drepturi sau libertăți să nu fie afectate cu nimic și organele să nu ia măsuri restrictive nelegale și netemeinice, preferându-se în acest sens un tratament suplimentar de bonificație pentru cei care au depus denunțul sau plângerea nereală să revină oricând asupra acestora și să declare organelor adevărul, nu mai târziu de reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la persoanele vizate de acele denunțuri, plângeri  ori probe nereale. 
3. Protecția persoanelor vizate de denunțuri sau plângeri nereale este în fapt scopul legiuitorului, acestor persoane oferindu-li-se un tratament aparte în astfel de situații. Astfel că, indiferent de stadiul procesului persoanei inculpate pentru astfel de infracțiuni de inducere în eroare a organelor, pentru a deveni activă cauza de nepedepsire (în favoarea ei) este suficient doar ca persoana vizată de denunțul sau plângerea nereală să nu fi fost reținută sau arestată ori în acel dosar deschis ca urmare a denunțului sau plângerii nereale să nu se fi ajuns la momentul procesual de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva acesteia. Toate aceste ipoteze sunt verificate pe deplin în cazul nostru, prin denunțul formulat de inculpat nici o persoană nu a fost reținută, nici o persoană nu a fost arestată și nici nu s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva persoanei vizate de denunțul ce nu avea corespondent în realitate. Acestea sunt condițiile legale în care devine valabilă și aplicabilă cauza de nepedepsire.
4. Cauza de nepedepsire este o clemență legală totală pentru persoanele care formulează denunțuri sau plângeri nereale tocmai pentru a le încuraja să revină prin declarații și să determine organele judiciare să restabilească ordinea și securitatea juridică cât mai repede, până nu sunt afectate drepturile și libertățile persoanelor vădit nevinovate vizate de plângere, denunț ori probele nereale. Norma este în fapt o aplicare a principiului de drept penal de a nu trage la răspundere penală oameni nevinovați, enunțat și sub forma: decât 1 nevinovat arestat, mai bine 1.000 de vinovați liberi”, găsit în doctrina și jurisprudența penală.
5. Dacă nu s-ar da curs argumentelor de mai sus, cauza de nepedepsire prevăzută de lege ar fi inaplicabilă în aproape toate cazurile, ceea ce este un nonsens juridic. Mai mult, cauza de nepedepsire ar fi total inaccesibilă și ineficientă, ori nu acest lucru este dorit de legiuitor. O astfel de interpretare ar descuraja făptuitorii să revină și să declare adevărul în diverse etape ale procesului penal, iar acest fapt ar leza tocmai drepturile persoanelor vizate de denunțuri, plângeri ori probe nereale, ceea ce ar lipsi de logică juridică însăși norma de incriminare.

Persoanele inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare trebuie să își pregătească o apărare eficientă încă din faza de urmărire penală. Chiar de la prima declarație în calitate de suspect, acestea trebuie să decidă o strategie de abordare a apărării, împreună cu avocatul lor.

În funcție de forma de bază sau forma calificată a infracțiunii precum și de momentul procesual, prin raportare la toate piesele dosarului, va trebui analizată oportunitatea unei declarații privind nerealitatea denunțului, plângerii ori probelor produse.