Instanța nu va mai putea reduce din oficiu onorariul de avocat

UPDATE 18.04.2024 – Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au hotărât sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea soluției normative propuse prin proiectul de lege dat fiind aspectele de neclaritate a legii cu efectul afectării previzibilității și predictibilității acesteia din perspectiva cerințelor art. 1 alin. (5) din Constituție, precum art. 16, art. 21 și 129 din Constituție sub aspectul posibilitatea părților de a formula în mod egal căi de atac împotriva dispozițiilor privind cheltuielile de judecată.

__________________________________________

Parlamentul a adoptat în ședința din 09.04.2024 un proiect de lege ce reconfigurează cadrul legislativ privind reducerea onorariului de avocat în procesul civil. Proiectul de lege a vizat modificarea Legii 51/1995 privind profesia de avocat și a Legii 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă. Reducerea acestui onorariu se va putea face în condiții mai restrictive. Legea merge la promulgare, intrând în vigoare ulterior publicării în Monitorul Oficial.

O primă modificare a fost operată la legislația privind profesia de avocat. În concret s-a adăugat în lege o prezumție legală privind proporționalitatea onorariului stabilit între client și avocat. Astfel, articolul 30 aliniat 1 din Legea 51/1995 a fost modificat în forma aceasta:  pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. În fața instanței, onorariul contractat între avocat și client este prezumat ca fiind unul proporțional în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat în aceasta. Prezumția nu este una absolută, ci una relativă, și prin urmare va trebui combătută/răsturnată prin argumente de partea adversă din proces.

O a doua modificare a fost operată la articolul 451 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, reconfigurând modalitatea de reducere a onorariilor de către instanță. Trebuie menționat că această reducere nu are corespondență între client și avocatul plătit, și nici nu afectează cu nimic relația/contractul acestora, ci reducerea se referă doar la onorariul avocațial ce se va imputa părții care pierde procesul cu titlu de cheltuieli de judecată. Deci doar onorariul imputabil părții care cade în pretenții (pierde procesul), ca element component al cheltuielilor de judecată, este vizat de reglementarea în discuție.

În noul context instanța nu mai are dreptul să reducă din oficiu onorariul de avocat. Instanța va putea în continuare reduce din oficiu doar onorariul de expert ori onorariile privind specialiștii solicitați într-un proces civil. Cu privire la onorariul de expert ori onorariile privind specialiștii solicitați într-un proces civil, aceste vor putea fi reduse și la cererea părții interesate (partea care ar pierde procesul).

Dacă în proces nici o parte nu a făcut cerere de reducere a onorariului, instanța este obligată să admită onorariul de avocat în cuatumul solicitat de partea care depune înscrisuri ce dovedesc plata acestuia (chitanțe, ordinde plată/de  încasare).

Cererea de reducere/de cenzurare a onorariului de avocat va putea fi făcută doar de partea din proces interesată de această reducere, deci de partea care ar pierde procesul. Cererea va fi făcută în scris sau oral în fața instanței, și, ca orice cerere din cadrul unui proces civil, va trebui pusă în dezbaterea contradictorie a părților.

Cererea părții trebuie să fie motivată și argumentată pentru a fi admisă de instanță. Cererea de reducere a onorariului trebuie să fie aptă să răstoarne prezumția legală de proporționalitate a onorariului. Dacă cererea nu este motivată, considerăm că ea trebuie respinsă ca atare.

Daca instanța va admite cererea și va reduce onorariul de avocat ce se va imputa părții care pierde procesul, va trebui totodată să motiveze admiterea cererii. Instanța va admite cererea daca onorariul de avocat (solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată) este disproporționat. Analiza proporționalității și motivarea instanței se vor raporta la criteriile prevăzute de legislația profesiei de avocat pentru stabilirea onorariului în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei.

Așadar, reducerea unui onorariu de avocat se va face de acum înainte și în funcție de speța judecată dar și în funcție de persoana avocatului angajat și plătit. Majoritatea instanțelor obișnuiau să reducă onorariile doar prin raportare la complexitatea cauzei, fără a se raporta la avocatul angajat și plătit, ceea ce nu era echitabil pentru clienții avocaților care practicau onorarii mai mari, în raport cu statutul lor profesional. Noua normă stipulează clar că analiza proporționalității dintre complexitatea cauzei și onorariul solicitat trebuie să țină cont și de legislația privind stabilirea onorariilor avocatului.

Conform articolului 127 din Statutul profesiei de avocat, onorariile se stabilesc liber între client și avocat, avându-se în vedere următoarele elemente: 
a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client;
b) natura, noutatea şi dificultatea cazului;
c) importanţa intereselor în cauză;
d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare;
e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului;
f) conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului;
g) avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;
h) situaţia financiară a clientului;
i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante.

Legea prezumă că onorariul stabilit și plătit este proporțional, așa cum am menționat la începutul materialului, revenind părții interesate obligația de a răstura această prezumție în fața instanței.

O noutate o reprezintă deasemeni și calea de atac specială privind soluția la cererea de reducere a onorariului. Noua normă dispune implicit că dacă cererea de reducere nu este admisă, partea care a făcut cererea nu are nici o cale de atac. Dacă cererea de reducere este admisă, noua lege dispune explicit că partea (interesată) poate ataca această măsură odată cu fondul, dacă vizează o hotărâre dată în primă instanță. Dacă măsura reducerii a fost aplicată de instanța de apel sau recurs, soluția instanței se poate ataca cu o cerere de reexaminare, cererea urmând a fi soluționată de un alt complet al instanței respective. 

Noul articol 451 aliniat 2 din Codul de Procedură Civilă (Legea 134/2010) are următoarea structură: instanța va reduce, la cererea părții interesate, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este plătit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei. Motivarea măsurii se va raporta la criteriile prevăzute de legislația profesiei de avocat pentru stabilirea onorariului. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. În acest caz, măsura reducerii cheltuielilor va fi atacată odată cu fondul, iar în cazul hotărârilor supuse recursului, precum și celor definitive, cu reexaminare, cererea urmând a fi soluționată de un alt complet al instanței respective.