Avocat ILIE DORINAcordul de mediere relativ la infracțiunile unde este posibilă retragerea plângerii prealabile a făcut obiectul unei dezbateri între procurorii parchetelor de la instanțele superioare din România și formatorii INM. Problema a fost generată de diverse interpretări raportate la modificările privind retragerea plângerii prealabile și anume la instituția însușirii de către procurorul de ședință sau de caz a retragerii plângerii prealabile, condiție impusă de Legea 116/2025.
Redăm în extras chestiuni din Minuta-intalnirii dintre-procurorii- şefi de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, raportat la această problemă de drept (Punctul 3 din ordinea din cuprins, pagina 9 din documentul electronic atașat în link). Dezbaterile au fost moderate de către doamna Ramona Elena BOLLA, procuror PT București și formator INM în catedra de Drept penal și drept procesual penal și domnul Corneliu SOARES FERREIRA IFTIM, procuror în cadrul PÎCCJ și formator cu normă întreagă INM, în catedra de Drept penal și drept procesual penal.
Legea 116/2025 a introdus un nou filtru judiciar prin care, la infracțiunile unde este posibilă retragerea plângerii prealabile, dacă persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă direct în fața instanței sau pe cale notarială, această retragere a plângerii nu are efecte juridice și nu conduce la paralizarea acțiunii penale dacă procurorul de ședință nu și-o însușește, adică dacă nu este de acord cu ea.
Așadar, dacă victima își retrage plângerea prealabilă, acest lucru nu mai este suficient per se pentru a se dispune încetarea procesului penal (sau clasarea dacă suntem în faza de urmărire penală), decât dacă și o a doua condiție este îndeplinită și anume, procurorul (de caz sau de ședință) este de acord cu această manifestare de voință a victimei.
Deci pentru ca inculpatul să nu mai răspundă penal, pe lângă acordul victimei transpus în retragerea plângerii prealabile, este nevoie și de acordul procurorului în acest sens. Aceasta nouă condiție – acordul procurorului – trebuie îndeplinită la toate infracțiunile unde se prevede posibilitatea retragerii plângerii prealabile, indiferent dacă procesul a fost deschis din oficiu sau la plângerea prealabilă, indiferent de calitatea victimei.
Din practică și din informațiile de la colegii mei avocați, privind faza de judecată, știm că majoritatea procurorilor de ședință se opun și nu însușesc aceste retrageri de plângeri prealabile, deci retragerea plângerii prealabile – cel puțin în fază de judecată – nu mai produce efecte decât în mod excepțional. Regula a devenit că retragerea plângerii prealabile în fază de instanță nu conducerea la încetarea procesului penal, inculpatul fiind condamnat chiar dacă există o plângere prealabilă retrasă, dar neînsușită de procuror.
În întâlnirea și dezbaterile INM de care aminteam mai sus, o parte din procurori au considerat că această condiție a însușirii de către procuror se aplică mutatis mutandis și în cazul încheierii unui acord de mediere care vizează o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, fapt care rezultă din interpretarea prevederilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, conform argumentelor lor. Având în vedere că dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală, în ipoteza în care legea permite retragerea plângerii prealabile doar dacă aceasta este însușită de către procuror, în mod evident și încheierea unui acord de mediere se subsumează îndeplinirii aceleași condiții.
O altă opinie a unor procurori și formatori INM a fost aceea că acordul de mediere constituie o cauză de înlăturare, suigeneris, a răspunderii penale, autonomă față de instituțiile retragerii plângerii prealabile și împăcării, neputându-i fi aplicate, prin analogie, dispozițiile art. 158 alin. (4) C.pen (adică condiția însușirii de către procuror – n.n.). În argumentarea acestei opinii, s-a reținut că, dată fiind natura autonomă a medierii față de instituțiile împăcării și retragerii plângerii prealabile, regimul juridic al acesteia are, de asemenea, un caracter specific. Deși punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc din oficiu, nu se poate proceda la aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (4) C.pen. care prevăd că, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu în condițiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însușită de procuror.
S-a reținut că, aplicarea regimului juridic specific retragerii plângerii prealabile ar fi fost posibil dacă legiuitorul ar fi prevăzut că instituția medierii nu este, în esență, altceva decât o modalitate de realizare a împăcării sau a retragerii plângerii prealabile, constituind o cauză de înlăturare a răspunderii penale. În condițiile în care a fost consacrată în mod expres autonomia medierii față de instituțiile retragerii plângerii prealabile și împăcării, sintagma ”sui-generis”, prevăzută în cuprinsul art. 67 alin. (22) din Legea nr. 192/2006, nelăsând loc de dubii, regimul juridic al medierii nu poate fi completat cu dispozițiile specifice celorlalte două cauze de stingere a acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. g) C.p.p.
Această din urmă opinie ce a aparținut și formatorilor INM a fost și cea îmbrățișată de către toți participanții la întâlnire, fiind considerată interpretarea corectă și legală.
De remarcat faptul că, pentru a pune în acord dispoziţiile privind medierea cu cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin decizia nr. 397/2016, legiuitorul a stabilit prin aceeaşi lege şi un moment limită până când poate interveni medierea, identic cu cel incident în cazul împăcării. În al doilea rând, se constată faptul că întrebarea formulată vizează aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (4) C.pen. în cazul încheierii unui acord de mediere. Or, condiţia impusă de aceste dispoziţii este incidentă în cazul retragerii plângerii prealabile, cauză de înlăturare a răspunderii penale distinctă atât de acordul de mediere, cât şi de împăcare. Astfel, în timp ce acordul de mediere, ca şi împăcarea, reprezintă un act bilateral intervenit între persoana vătămată/partea civilă și suspect/inculpat și, dacă este cazul, partea responsabilă civilmente de a pune capăt conflictului născut din săvârșirea infracțiunii și de a renunța la punerea în mișcare a acțiunii penale sau la continuarea procesului penal, retragerea plângerii prealabile este un act unilateral de voință.
Nu doar că acordul de mediere este un act bilateral dar acesta are și un regim juridic speficic, natura juridică și condițiile sale de încheiere fiind diferite de cele privind retragerea plângerii prealabile. O amestecătură/mixtură de instituții și condiții juridice este o interepretare nelegală.
De aceea, indiferent de raportul dintre împăcare şi încheierea acordului de mediere, din perspectiva caracterului autonom ca şi cauze de înlăturare a răspunderii penale, nu se pot aplica condiţii specifice unei alte cauze de aceeaşi natură – retragerea plângerii prealabile – în cazul încheierii unui acord de mediere, faţă de natura juridică diferită a actului din care rezultă voinţa de a pune capăt conflictului născut prin săvârşirea infracţiunii, prin înlăturarea răspunderii penale. Faptul că încheierea unui acord de mediere este posibilă și în cazurile în care operează retragerea plângerii prealabile nu este de natură a considera că pentru a fi incidentă cea dintâi ar fi necesar să fie îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cea din urmă. Cazurile în care este posibilă încheierea unui acord de mediere reprezintă doar una din condițiile în care poate opera această cauză de înlăturare a răspunderii penale. Celelalte condiții sunt prevăzute distinct de legiuitor, ceea ce înseamnă că pentru a analiza incidența acestei cauze, raportarea trebuie făcută exclusiv la condițiile de aplicare prevăzute în dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006.
În caz contrar, dacă s-ar aprecia că încheierea acordului de mediere operează în condițiile prevăzute pentru retragerea plângerii prealabile sau împăcare, atunci când legiuitorul a prevăzut că acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă sau că împăcarea înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea în cauză, ar înseamna, pe de o parte, că încheierea acordului de mediere nu este o cauză autonomă de înlăturare a răspunderii penale, iar, pe de altă parte, că, de pildă, aceasta ar fi incidentă până la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă pentru infracțiunea respectivă acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, în ambele cazuri contrar dispozițiilor art. 67 alin. 22 din Legea nr. 192/2006.
Nu poate fi acceptată nici critica conform căreia, dacă s-ar considera în sensul celor de mai sus, s-ar eluda finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea însușirii retragerii plângerii prealabile de către procuror, având în vedere că, prin ipoteză, nu suntem în prezența unui act unilateral prin care se pune capăt conflictului de drept penal – retragerea plângerii prealabile, ci în prezența unui act bilateral – acordul de mediere, pentru care pot fi prevăzute condiții diferite în care intervine înlăturarea răspunderii penale.
În concluzie pentru acordul de mediere, încheiat la infracțiunile pentru care legiuitorul prevede posibilitatea retragerii plângerii prealabile, odată ce acesta este încheiat în condițiile legii și anume de un mediator autorizat și până la momentul citirii actului de sesizare a instanței, acest acord de mediere produce efecte legale ope legis/de drept, conducând la încetarea procesului penal/la stingerea acțiunii penale indiferent de însușirea sau neînsușirea lui de către procuror, și indiferent de acordul sau dezacordul procurorului.
Așadar, Acordul de mediere nu trebuie să fie însușit de procuror, iar persoanele care au intrat în faza de judecată, fie pe durata camerei preliminare, fie pe durata primelor termene de judecată până la procedura legal îndeplinită și momentul citirii actului de sesizare, pot încheia în mod legal și autorizat un acord de mediere, pentru a nu risca, dacă vor merge pe procedura retragerii plângerii prealabile, neînsușirea de către procuror. În acest context, un acord de mediere devine astfel un instrument mai forte, mai viguros din punct de vedere judiciar, dacă se încheie până la citirea actului de sesizare a instanței.
