Medierea în materie succesorală – partajul

Medierea litigiilor și partajelor succesorale are reguli specifice si presupune anumite etape prealabile ce nu țin de mediator.

Dezbaterea succesiunii presupune și ea anumite etape, proceduri, iar medierea poate fi una din etape din faza de partaj al bunurilor succesorale. Dezbaterea succesiunii nu se poate face sub nici o formă la mediator. Dezbatarea succesiunii se face la notar, dacă părțile se înțeleg ori la instanță dacă părțile nu se înțeleg cu privire la calitatea lor de moștenitori și/sau cu privire la masa succesorală.

Dezbaterea succesiunii este primul pas pentru a se ajunge la etapa de împărțeală/partaj. Întâi de toate trebuie clarificate și constatate calitatea de moștenitor și bunurile moștenite. O dată clarificate și stabilite de către notar sau instanță vocația și calitatea de moștenitor, bunurile ce compun masa partajabilă, și cotele ce revin fiecăruia dintre moștenitori, aceștia sunt liberi să împartă/să partajeze bunurile după cum doresc.

Așadar partajul succesoral, fie amaibil, fie judiciar, nu poate avea loc decât după ce s-a dezbătut succesiunea. Partajul nu este obligatoriu. Odată ce moștenitorii au dezbătut moștenirea și au un certificat de moștenitor ori o hotărâre prin care instanța îi declară moștenitori, documente ce reprezintă acte de proprietate,  aceștia pot rămâne în stare de coproprietate fără limită în timp. Coproprietatea însă poate afecta substanța dreptului de proprietate, dacă unul din coproprietari se comportă ca unic proprietar și uzucapează un bun imobil. Din acest motiv este indicat ca după ce se dezbate succesiunea să fie făcut și partajul succesoral.

Partajul succesoral se poate face prin negociere directă între moștenitorii coproprietari, indiferent de sultele pe care și le stabilesc. Dacă aceștia se înțeleg pe o formă de partaj, atunci partajul trebuie făcut la notar, pentru a fi unul valid. Notarul va lua act de modul de partajare/împărțire stabilit de părți, și va redacta și autentifica un Act de partaj volutar, în acord cu voința moștenitorilor.

Partajul succesoral se poate face prin mediere între moștenitorii coproprietari, dacă aceștia recurg la această metodă de soluționare a disputelor dintre ei, dispute ce încep să apară în faza de dezbatere a succesiunii și/sau de negociere directă. Medierea este o procedură de negociere între moștenitori, negociere facilitată de un mediator autorizat. Având în vedere taxele de timbru dar și durata unui astfel de proces, medierea este indicată dacă între părți este posibil un minim dialog, o minimă plajă de negociere, o minimă dorință de concesiuni și câștiguri reciproce. Medierea este procesul de discuții libere prin care părțile fac o analiză detaliată a posibilităților de împărțire în acord cu dorințele, nevoile și interesele fiecăreia. În urma acestei analize, părțile decid dacă aleg și semnează una din variantele de partaj discutate cu mediatorul, ori aleg să închidă medierea fără a ajunge la un acord de mediere.

Dacă partajul succesoral nu se poate efectua între moștenitorii coproprietari nici prin negociere directă și nici prin mediere, atunci singura variantă de lucru este partajul la instanță. Partajul judiciar presupune diverse posibilități printre care atribuirea unui bun/unor bunuri unui moștenitor cu obligarea lui la plata unor sume de bani/sulte către celălalt/ceilalți coproprietari în schimbul cotelor lor, vânzarea amiabilă în cursul procesului de partaj și împărțirea sumei obținute conform cotelor (împărțire ce o face instanța) ori vânzarea silită (la licitație) prin executor judecătoresc și împărțirea sumei obținute conform cotelor (împărțire ce o face instanța), ori se poate ajunge chiar și la imposibilitatea de a se partaja dacă cele 3 variante de mai sus nu pot avea loc, dosarul de partaj închizându-se/finalizându-se prin imposibilitate obiectivă de partajare. În aceste cazuri toate cheltuielile făcute cu taxa de timbru, experize și onorarii de avocați vor rămâne în sarcina părților, pentru un nou partaj fiind nevoie de alte asemenea costuri.

În concluzie medierea succesiunii nu însemnă de fapt decât medierea partajului succesoral, după ce în prealabil succesiunea a fost dezbătută de către notar sau instanță. Doar partajul poate face obiectul medierii, și doar după ce au fost stabilite bunurile, cotele și moștenitorii.

Totuși, în procesul judiciar de partaj se poate face o mediere concomitentă cu dezbaterea succesiunii de către instanță, un acord de mediere în aceste cazuri vizând exclusiv modul concret de partajare a bunurilor.

În atare situație, dacă s-a desfășurat o mediere și s-a ajuns la un acord de mediere, instanța, prin aceeași hotărâre va dezbate succesiunea stabilind moștenitorii, bunurile și cotele și va lua act și va consfinți acordul de mediere ce vizează modalitatea concretă de partaj agreată de părți în mediere, instanța fiind deci scutită de etapa de partaj judiciar, primând acordul de voințe al părților exprimat în acordul de mediere. În aceste cazuri părțile au avantajul financiar că li se va restitui jumătate din taxa de timbru plătită, dacă fac o astfel de cerere în fața instanței, restituirea avînd loc doar în ipoteza în care prealabil procesului judiciar s-a eliberat certificat de mostenitor de către un notar public.