Meniu Închide

Modificări în legislația leasingului- sesizare de neconstituționalitate. Proiectul prevede un drept de preempțiune al utilizatorului în privința bunului

Parlamentul a adoptat în 19.12.2018 noi norme privind regimul juridic al contractelor de leasing. Proiectul legislativ 164/20018 aduce elemente juridice noi privind contractele de leasing si executabilitatea lor. Legea prevede efecte juridice atât pentru contractele de leasing în derulare cât și pentru contractele care se vor încheia după intrarea ei în vigoare. În data de 28.12.2018 a fost sesizată Curtea Constituțională pentru a verifica antepromulgare constituționalitatea legii. Vom vedea în ce măsură legea va intra sau nu în vigoare.

Legea conține elemente juridice noi și un drept de preempțiune al utilizatorului în faza de după rezilierea contractului de leasing.

Trebuie menționat de la început că modificările legislative privesc exclusiv consumatorii persoane fizice și nu se adresează persoanelor juridice. 

O modificare importantă constă în aceea că un contract de leasing nu mai constituie titlu executoriu dacă cel care încheie acest contract în calitate de locatar/utilizator este un consumator. Conform legii, obiectul leasingului poate fi un bun imobil ori un bun mobil. Noțiunea de consumator are următoarea definiție legală: orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale (această definiție o găsim în art 2 lit. a din Legea 363/2007 și la punctul 13 din Anexa la Codul Consumului – Legea 296/2004). Deci doar pentru persoanele fizice un contract de leasing nu va mai fi de acum înainte titlu executoriu. Pentru persoanele juridice un contract de leasing va fi titlu executoriu în condițiile de până acum. Prevederea este valabilă doar pentru contractele care se încheie după întrarea în vigoare a acestei legi modificatoare, întrucât vechile contracte rămân supuse dispozițiilor legale existente la momentul în care au fost încheiate. Contractele încheiate până la intrarea în vigoare a legii pe care o analizăm vor rămâne titluri executorii. Vechile contracte vor suferi modificări însă în ceea ce privește modalitatea și procedura de reziliere care se aplică tuturor contractelor de la momentul intrării în vigoare a legii pe care o analizăm, așa cum vom vedea în continuare. 

Astfel se modifică substanțial procedura de reziliere a contractului de leasing. Dacă până acum prevederea legală era în sensul că după 2 luni de neplată societatea de leasing putea trece la reziliere (dacă în contract nu era trecut un termen mai mare), luarea bunului și solicitarea de daune și penalități fără a se indica vreo limită a acestor sume, noua lege explică în detaliu procedura și limitele rezilierii unui contract de leasing (legea prevede expres limitele despăgubirii societății de leasing), precum și limitele cuantumului total al penalităților.

Astfel se menționează expres la art 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 (astfel cum este modificată în proiectul legislativ analizat) că în cazul în care utilizatorul, care are calitatea de consumator, nu execută obligaţia de plată a ratei de leasing timp de trei luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate în temeiul contractului de leasing. În cazul în care utilizatorul restituie bunul în termenul prevăzut în contract (este vorba de restituirea bunului în condițiile rezilierii contractului, deci după neplata celor 3 rate exigibile), eventualele despăgubiri (datorate societății de leasing ca urmare a rezilierii) nu pot cuprinde decât diferenţa între totalul sumelor datorate conform contractului, diminuată cu valoarea obţinută prin valorificare, exclusiv TVA sau, după caz, printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat conform legii. Asta înseamnă că valoarea bunului la momentul rezilierii este foarte importanta în stabilirea restului de plată către societatea de leasing. Din totalul sumelor aflate în scadențar și neplătite se va scade valoarea bunului la momentul rezilierii și consumatorul va avea de plătit doar suma rezultată, și nicidecum suma rămasă de plată conform scadențarului așa cum era până acum. Intervenția legislativă este menită să apere consumatorul de o pagubă, astfel încât ratele plătite de acesta vor conta la restul sumei de plată, concretizându-se într-un rest de plată mai mic. Se protejează astfel consumatorii care au achitat buna parte din totalul ratelor de leasing. Până acum banca lua bunul și consumatorul era obligat să plătească în continuare totalul ratelor rămase în scadențar, indiferent de câte rate ar fi fost achitate de consumator și indiferent de valoarea bunului sau partea din bun achitată deja, ceea ce ducea la o inechitate și la o îmbogățire nejustificată a băncii în detrimentul consumatorului.

Dreptul de preempțiune al consumatorului/utiliatorului asupra bunului

Când consumatorul este de bunăcredință pe parcursul rezilierii modificarea legislativă prevede că exclusiv pentru situaţiile în care bunul a fost restituit în termenul prevăzut în contract (este vorba de restituirea în cazul rezilierii contractului), utilizatorul  consumator sau un terţ cumpărător propus de acesta în termen de maximum 5 zile de la îndeplinirea obligaţiei de predare, beneficiază de un drept prioritar/de preempțiune la cumpărarea bunului, valabil timp de 30 de zile de la data predării, timp în care poate fi emisă acceptarea fermă şi irevocabilă de cumpărare la un preţ cel puţin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate, conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală la care se adaugă TVA.

Așadar pentru exercitarea dreptului de preemțiune, consumatorul trebuie să fi dat de bunăvoie bunul societății de leasing (să nu fi fost executat silit cu privire la obligația de predare a bunului ca urmare rezilierii), și, în termen de 30 de zile de la data predării bunului, consumatorul poate exercita acest drept prin emiterea către societatea de leasing a unei note privind acceptarea fermă și irevocabilă de cumpărare a bunului la un preţ cel puţin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate, conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală la care se adaugă TVA. Nota/adresa se va putea face prin avocat, notar sau executor pentru a conține toate elementele necesare pentru a produce efecte juridice.

Cumpărătorul se poate ajuta în acest proces de cumpărare a bunului după rezilierea contractului de leasing de un terț care va putea interveni în procedura privind dreptul de preempțiune în termen de 5 zile de la predarea bunului, și va fi obligat să depună o notă privind acceptarea fermă și irevocabilă de cumpărare în condițiile de mai sus. În cazul în care acceptarea de cumpărare emisă de către terţul cumpărător propus este una inferioară cuantumului sumelor datorate conform contractului, utilizatorul consumator are obligaţia de a credita  contul finanţatorului (societatea de leasing) cu diferenţa necesară până la concurenţa sumelor datorate conform contractului, cel mai târziu la data încasării de către finanţator a preţului de vânzare aferent transferului dreptului de proprietate cu respectarea termenului prioritar de 30 zile de mai sus.

În toate cazurile transferul dreptului de proprietate asupra bunului va opera la data încasării integrale a sumelor restante datorate conform contractului, care nu va putea fi ulterioară datei de expirare a termenului de preempțiune de 30 de zile.

Cu alte cuvinte consumatorul are, de la data predării bunului în temeiul rezilierii contractului, un termen de 30 de zile în care poate depune în contul societății de leasing sumele restante conform contractului, și astfel va deveni de drept proprietarul bunului. În condiții asemănătoare, un terț ales de utilizator poate cumpăra bunul respectiv cu prioritate față de alți terți (dreptul de preempțiune al terțului ales de utilizator se grefează pe dreptul de preempțiune al utilizatorului). Pe durata termenului de preempțiune bunul nu poate fi înstrăinat către terți, o astfel de înstrăinare ar conduce la anularea contractului cu terțul pentru nerespectarea dreptului de preempțiune al consumatorului, în acord cu prevederile Codului Civil în materie. Neexercitarea dreptului de preempțiune nu atrage nici o sancțiune pentru consumator.

În înțelesul legii (astfel cum a fost adoptată de Parlament) sumele datorate  conform contractului de leasing sunt formate din facturile emise şi neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de poliţa de asigurare obligatorie şi/sau poliţa de asigurare facultativă, amenzi de circulaţie şi amenzi pentru neplata rovinietei şi alte amenzi aferente bunului precum şi taxe/impozite aferente bunului.

Este important de menționat și faptul că dacă utilizatorul este de rea credință și nu predă de bunăvoie bunul societății de leasing, va fi obligat la plata cheltuielilor cu predarea silită și totodată el nu mai beneficiază nici de dreptul de preempțiune și nici de posibilitatea ca din totalul sumelor restante să se scadă valoarea bunului la data rezilierii conform procedurii explicate în paragrafele inițiale. Astfel, dacă consumatorul/utilizatorul nu predă de bunăvoie bunul societății de leasing, el va achita contravaloarea tuturor sumelor datorate, conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală la care se adaugă TVA, fără a se mai scădea valoarea bunului. Observăm deci că legea protejează doar consumatorul de bună credință.

La acest moment legea nu este în vigoare. Vom reveni cu UPDATE-uri la acest articol în funcție de stadiul procesului legislativ al proiectului.

 

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Postări recente