20 de modificări substanțiale privind procedura penală. Răspunderea civilă a magistraților

Prin Legea 201/2023, intrată în vigoare în data de 09.07.2023, s-au operat modificări substanțiale la Codul de Procedură Penală. Printre altele s-a reglementat răspunderea civilă a magistraților pentru arestări sau interceptări nelegale și dreptul statului de regres împotriva acestora sau împotriva societății de asigurări la care sunt asigurați. De asemeni s-au reglementat noi drepturi pentru martori, printre care dreptul (contestat până acum de unele organe judiciare) de a fi asistați de avocați. S-au modificat multe alte proceduri din cursul procesului penal, înclusiv privind nulitățile absolute. O noutate este și aceea că nulitatea relativă va putea fi invocată și de procuror, și de judecătorul de drepturi și libertăți, și de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată.

Redăm mai jos câteva modificări de substanță:

1. Pe parcursul fazei de urmărire penală, deci înainte de finalizarea cercetărilor în dosar, organul de urmărire penală are obligația, în momentul audierii persoanei vătămate, să o întrebe în mod expres dacă se constituie parte parte civilă și dacă solicită introducerea în cauză a persoanei responsabile civilmente (dacă o astfel de persoană există în situația dată). Aducerea la cunoștință de către organul de cercetare a acestor drepturi ale persoanei vătămate – interogarea acesteia cu privire la constituirea ca parte civilă și introducerea în cauză a persoanei responsabile civilmente – se vor consemna într-un Proces-Verbal.
2. Se modifică termenul limită până la care se poate cere introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente de către partea civilă ori procuror. Dacă până acum se putea cere introducerea acestei părți în proces până la începerea cercetării judecătorești, deci în fază de instanță, după camera preliminară, de acum înainte termenul de introducere în procesul penal a părții responsabile civilmente este limitat la faza de urmărire penală a dosarului. Astfel, introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii civile ori din dispoziția procurorului, până la momentul emiterii Rechizitoriului sau Ordonanței de clasare ori Ordonanței de renunțare la urmărirea penală. O altă modificare prevede că persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă nu poate cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente. Așadar, persoana vătămată poate cere introducerea în proces a părții responsabile civilmente doar dacă se constituie parte civilă și doar dacă cere acest lucru în faza de urmărire penală.
3. Cu privire la chestiunile prealabile judecării cauzei, chestiuni definitiv tranșate prin hotărâri judecătorești civile ce au autoritate de lucru judecat, se elimină excepția care exista în lege și se referea la ”împrejurările care priveau existența infracțiunii”. Această excepție făcea ca unor hotărâri judecătorești civile, deși aveau autoritate de lucru judecat, să nu li se recunoască această autoritate în procesul penal. Astfel erau nesocotite hotărârile judecătorești civile și procesul penal se suprapunea peste lucruri definitiv tranșate de instanțele civile, modificând aceste hotărâri definitive, încălcându-se nu numai ordinea de drept și securitatea raporturilor juridice dar și principiile unui stat de drept. Nu numai că aceste hotărâri erau nesocotite, dar s-a ajuns ca în unele situații judecătorii care le-au emis să fie citați ca martori în procesul penal, și să se dezică de ele. Noua reglementare vine să pună capăt acestei situații de o gravitate enormă pentru procesul penal, stabilind că toate hotărârile judecătorești civile ce privesc o chestiune prealabilă în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale în toate cazurile și toate circumstanțele, fără nici o excepție.
4. Avocatul care este și martor de faptp privind o faptă penală poate fi apărător pentru o parte sau un subiect procesual principal dacă acesta a refuzat calitatea procesuală de martor, în condițiile în care avea acest drept refuz. Dreptul de a refuza calitatea și participarea ca martor în procesul penal există atunci când persoana este soț, ascendent, descendent, în linie directă, frate, soră cu suspectul sau inculpatul, ori a avut calitatea de soț al suspectului sau inculpatului.
5. În situația actelor procedurale prin care s-a dispus administrarea, s-a autorizat administrarea sau s-au administrat probele și s-a constatat nulitatea acestor acte, această nulitate determină de drept excluderea probei precum și înlăturarea fizică din dosarul cauzei a mijlocului de probă corespunzător probei excluse (declarații de martor, procese verbale de constatare, planșe foto-video, etc)
6. Martorului citat i se va comunica, prealabil oricăror audieri, obiectul cauzei, faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor şi apoi va fi întrebat dacă este membru de familie sau fost soț al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părţi din procesul penal, dacă a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii ori se află în relaţii de prietenie sau de duşmănie cu aceste persoane, precum şi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârşirii infracţiunii. Potrivit noii norme, se lărgește astfel cadrul persoanelor care pot refuza să dea declarații în calitate de martor. Dacă sunt în astfel de situați li se comunică dreptul de a nu da declarații și deci de a nu participa la procesul penal. Dacă aceștia sunt de acord să dea declarații, deși aveau dreptul să refuze acest lucru, aceștia vor dobândi calitate procesuală de martori și li se vor comunica drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate, depunând în prealabil jurământul aferent.
7. Se reglementează mai concret și viguros dreptul martorului la tăcere şi neautoincriminare. Astfel, martorul are dreptul să nu declare fapte şi împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina. Organul judiciar este obligat să îi aducă la cunoştinţă acest drept înainte de fiecare audiere. Probele obţinute cu încălcarea acestor prevederi nu pot fi folosite împotriva martorului în niciun proces penal și se înlătură fizic de la dosarul cauzei. Se legiferează în mod expres dreptul martorului de a fi asistat de un avocat, având în vedere că unele organe judiciare refuzau asistanța juridică prin avocat a persoanelor citate ca martor, indiferent că ulterior dobândeau sau nu calitatea de suspect sau inculpat în cauză. Noua normă vine să pună capăt unor practici ce lipseau efectiv de apărare persoanele ce erau citate prealabil ca martori, deși organul de urmărire penală știa de la început că erau indicate ca făptuitori, deci probabilitatea ca acel martor să devină suspect sau inculpat era mare încă dinainte de audierea ca martor. În noul context, orice martor din orice proces penal poate fi asistat de avocat.
8. Cererile şi excepţiile din camera preliminară, invocate de părți sau de judecător din oficiu, referitoare la legalitatea încheierii prin care s-au autorizat înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum şi a înregistrărilor rezultate se soluționează de către judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind sesizat de judecătorul de cameră preliminară de la instanța unde se judecă dosarul penal. Contestația împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție se judecă de doi judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție. După rămânerea definitivă, încheierea se comunică de îndată judecătorului de cameră preliminară care a dispus sesizarea.
9. Privind prelungirea arestării preventive se introduce sancțiunea nulității absolute dacă propunerea de prelungire a arestării preventive este depusă în mai puțin de 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive. Propunerea de prelungire a arestării preventive va fi deci nulă absolut dacă nu a fost depusă cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.
10. În materia nulităților absolute se introduce o nouă reglementare ce privește faza de urmărire penală. Astfel vor fi nule absolut actele făcute cu încălcarea dispozițiilor privind competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală.
11. Se reglementează o lacună a vechii norme privind nulitățile intervenite cursul camerei preliminare raportate la prezența suspectului sau inculpatului când participarea sa era obligatorie, asistarea de către avocat a suspectului, inculpatului, persoanei vătămate și celorlalte părți când asistența juridică era obligatorie. Astfel că dacă aceste dispoziții au fost încălcate în faza de cameră preliminară, nulitatea absolută pot fi invocată în orice stare a procesului. Până acum nu exista o astfel de reglementare.
12. Se lărgește cadrul celor care pot invoca nulitatea relativă. Astfel, pe lângă suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, nulitatea relativă poate fi invocată și de procuror, precum şi, din oficiu, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de instanţa de judecată.
13. O situație ce va conduce la discriminări în rândul avocaților și la afectarea dreptului la apărare este obligarea inculpatului, părții civile, părții responsabile civilmente și persoanei vătămate să își aleagă un avocat ce are certificat ORNISS. Dacă avocatul ales nu are acest certificat se va desemna un avocat din oficiu ce deține acest certificat. Este situația dosarelor în care actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informaţii clasificate. În aceste situații judecătorul de cameră preliminară solicită autorităţii competente, de urgenţă, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare şi, după caz, acordă apărătorilor părţilor şi ai persoanei vătămate accesul la informaţiile clasificate, condiţionat de deţinerea autorizaţiei de acces prevăzute de lege. Dacă aceştia nu deţin autorizaţia de acces prevăzută de lege, iar părţile sau, după caz, persoana vătămată nu îşi desemnează un alt apărător care deţine autorizaţia prevăzută de lege, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unor avocaţi din oficiu care deţin această autorizaţie.  După consultarea autorităţii competente, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate refuza motivat accesul la informaţiile clasificate dacă acesta ar putea conduce la periclitarea gravă a vieţii sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea securităţii naţionale ori a unui alt interes public important. În acest caz, informaţiile clasificate nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză
14. Restituirea cauzei la parchet se va dispune când rechizitoriul este emis de un procuror necompetent după materie sau după calitatea persoanei ori este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul de 5 zile, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii
15. Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în lipsa persoanei condamnate. Judecata se reia din faza procesuală desfăşurată în lipsa persoanei condamnate
16. Când suspectul ori inculpatul este minor, la orice ascultare sau confruntare a acestuia organul de urmărire penală dispune citarea părinţilor ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau a persoanei în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea. Reglementarea anterioară se referea doar la minorii sub 16 ani. De acum înainte la orice ascultare a oricărui minor sub 18 ani vor trebuie îndeplinite garanțiile procedurale privind minorii. Citarea părintelui, tutorelor ori reprezentantului legal este obligatorie în toate cazurile și în fază de urmărire penală.
17. Dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale sau injuste de libertate are o nouă reglementare. Astfel, are dreptul la repararea pagubei şi persoana faţă de care, în cursul procesului penal, s-a dispus o măsură preventivă privativă de libertate, dacă măsura a fost constatată ca nelegală, dacă pentru infracţiunea care a justificat luarea măsurii s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)-d) clasarea sau achitarea, cu excepţia cazului în care soluţia s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârşite. Situaţiile de mai sus se dovedesc prin ordonanţa procurorului de revocare a măsurii reţinerii ori de clasare, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată de revocare a măsurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia sau, după caz, prin hotărârea definitivă de achitare.
18. Se reglementează un nou drept – dreptul la repararea pagubei în cazul măsurilor de supraveghere tehnică ori al activităţilor specifice culegerii de informaţii dispuse în mod nelegal. Persoana faţă de care s-a dispus, confirmat, prelungit ori s-a pus în executare în mod nelegal o măsură de supraveghere tehnică are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul produs prin această măsură. De acest drept beneficiază, în aceleaşi condiţii, şi persoana faţă de care s-a autorizat ori pus în executare o activitate specifică culegerii de informaţii care presupune restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului. La alegerea felului reparaţiei şi la stabilirea întinderii acesteia se va ţine seama de situaţia celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse. Acţiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată, a ordonanţei sau, după caz, a încheierilor organelor judiciare prin care s-a constatat eroarea judiciară, privarea nelegală sau injustă de libertate, respectiv caracterul nelegal al măsurii de supraveghere tehnică
19. Se reglementează răspunderea civilă a magistraților pentru arestările sau interceptările nelegale. În noul context, aceștia vor trebuie să recurgă la asigurări profesionale privind răspunderea civilă, la societăți de profil. În cazul în care repararea pagubei a fost acordată de Stat, precum şi în situaţia în care Statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională pentru vreunul dintre aceste cazuri, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii. Statul trebuie să dovedească în cadrul acţiunii în regres, prin ordonanţa procurorului sau hotărâre penală definitivă, că magistratul asigurat, cu rea-credinţă sau din culpă gravă profesională, a produs eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate cauzatoare de prejudicii ori, după caz, a dispus, confirmat, prelungit sau a pus în executare în mod nelegal măsura de supraveghere tehnică.
20. Înlăturarea ori modificarea unei pedepse, în temeiul legii penale mai favorabile, se dispune și în cazul admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate, dacă, în urma acestei decizii a Curţii Constituţionale, o faptă determinată nu mai întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni sau forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii ori dacă respectiva decizie determină reducerea limitei maxime a pedepsei sau a măsurii prevăzute de lege, iar pedeapsa sau măsura care se execută ori urmează a se executa depăşeşte acest maxim