Meniu Închide

Motivul pentru care nu funcționează medierea: neîncrederea

Medierea a fost legiferată ca o modalitate alternativă avantajoasă (ca timp, ca bani) în raport cu instanța de judecată. Deși a fost la început susținută de legiuitor, ulterior acesta a venit și a ciunțit legislația medierii, diminuând sfera medierii penale și eliminând unele beneficii ale medierii civile.

Orice om care are o problemă de rezolvat va merge la persoana în care are încredere că îi va rezolva acea problemă. Orice om care are o problemă de rezolvat va alege procedura și varianta care îi oferă încredere. Pe această paradigmă, orice persoană care are un conflict, un litigiu ce implică drepturi, interese și beneficii importante alege persoana și procedura care îi oferă încredere că drepturile, interesele și beneficiile îi vor fi respectate/acordate/conturate/explorate/luate în considerare.

O soluție la un litigiu nu poate veni de la o persoană care nu este creditată cu încredere. O soluție la un litigiu nu poate veni de la o procedură care nu este creditată cu încredere. În această zonă este și medierea în România la sfârșitul anului 2023.  Mediatorii nu au oferit încredere, procedura nu oferă încredere, nu oferă garanții că totul va decurge conform idealului de negociere, nu oferă standarde suficiente pentru a fi apelabilă.

Altfel spus, medierea nu este pe apetitul persoanelor din litigii pentru că aceste persoane nu au încredere în această procedură și nici în mediatori. Această lipsă de încredere are mai multe cauze.

Neîncrederea a fost generată de mediatorii care prin practica de-a lungul anilor nu au construit încrederea necesară în ei ca profesioniști redutabili, dar și de Consiliul de Mediere care nu a fost interesat să dozeze încredere în societate, membrii lui fiind mai mult sau mai puțin aceeași din 2010 până astăzi, preocupați cu formarea de mediatori contra unor sume exorbitante, majoritatea fiind deci în Consiliul doar pentru a-și crește afacerea, afacere ce prin ea însăși a afectat grav medierea.

Printre alte cauze ar fi lipsa din mentalul colectiv a culturii dialogului, a culturii negocierii, a culturii deschiderii spre soluționarea amiabilă a unor dispute mai mici sau mai mari, acolo unde este loc/plajă de negociere.â. Aceste lipsuri au întreținut suspiciunea cetățeanului că o negociere cu partea adversă nu ar conduce spre o soluție avantajoasă, ci dimpotrivă l-ar vulnerabiliza.

Încrederea în mediere se poate dobândi doar dacă se va gândi cu seriozitate implementarea medierii în România. O strategie de promovare a medierii și de construire a încrederii în mediere ar trebuie pusă pe baze noi, plecând de la desființarea actualelor structuri. Actualele structuri au construit și au oferit doar neîncredere.

O nouă structură de organizare a profesiei, noi beneficii pentru cei care apelează la mediere (de exemplu scutirea de taxa de timbru sau scutirea de la plata cheltuielilor de judecată după modelul italian și nu numai, legiferarea acordului de mediere ca un element de circumstanță atenuantă sau ca pe o cauză de reducere a pedepsei în materie penală), noi  orientări și strategii de mediere, noi metode de lucru și noi cadre de colaborare cu avocații și cu sistemul judiciar sunt elemente ce vor conduce la relansarea medierii și la deblocarea impasului în care aceasta se află.

Stadiul actual al medierii, raportat la nu mai mult de 200 de mediatori autorizați activi la nivel național care au desfășurat în 2023 nu mai mult de cateva sute de medieri la nivel național arată destul de evident că este nevoie de o restructurare și de o regândire a medierii.

Consider că această restructurare și regândire a medierii trebuie făcută în mod necesar prin colaborarea cu avocații și magistrații, acești profesioniști fiind singurii care pot ajuta medierea să reînvie.

Premisa ce nu poate fi contestată de nimeni și de la care se va pleca este aceea că în România este nevoie de mediere.

 

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Postări recente