Avocat ILIE DORINUn ordin de protecție se poate obține fără ajutorul poliției, printr-o procedură urgentă și oarecum simplă. Voi oferi exemplul unui caz recent soluționat în cabinetul meu de avocat, unde victima violenței domestice a mers la poliție să denunțe fapte ale fostului partener, dar poliția a ridicat din umeri. Într-adevăr situația nu era de competența poliției în ceea ce privește ordinul de protecție provizoriu, dar puteau să o ajute cu redactarea unei plângeri penale pentru faptele de loviri și hărțuiri ce erau deja fapte penale consumate.
Dintru început trebuie menționat că, în ceea ce privește obținerea, Poliția este competentă și are atribuții doar dacă este vorba de un ordin de protecție provizoriu. Acest ordin reclamă urgență maximă și se emite pe loc de către polițistul care vine la fața locului când este solicitat prin apel la 112, dacă constată o situație de risc iminent, imediat și vădit de vătămare a vieții, integrității fizice ori libertății unei persoane. Acest risc iminent se constată printr-un chestionar de risc ce este completat la fața locului de agentul constatator. Dacă punctajul obținut nu se încadrează în zona de risc, ordinul de protecție provizoriu nu se emite.
În atare situație, în care se constată că nu există nici un risc iminent privind viața, integritatea sau libertatea persoanei, precum și în alte situații în care, deși nu se apelează la 112, există violențe fizice, verbale, sau de orice tip, dar aceste violențe nu prezintă un risc iminent și imediat, victima are la dispoziție procedura de a cere și obține de la instanță un ordin de protecție. Este vorba de a obține de la sau prin judecător un ordin de protecție de drept comun.
Există o confuzie între ordinul de protecție provizoriu și ordinul de protecție de drept comun. Dacă poliția nu emite ordin de protecție provizoriu, victima este descurajată și consideră că nu mai are protecție legală. Acest lucru este fals. Victima are protecție legală în toate cazurile de violență fizică, verbală, psihologică, financiară, socială, sexuală și cibernetică. Voi explica mai jos cum victima poate obține un ordin de protecție de drept comun, chiar dacă poliția nu a emis un ordin de protecție provizoriu.
Cele două tipuri de ordine de protecție sunt ambele instrumente de prevenție și protecție pentru victimă. Ordinul de protecție provizoriu are ca scop diminuarea riscului iminent privind viața și integritatea fizică a victimei, pe când ordinul de drept comun are ca scop înlăturarea stării de pericol prezent create de persoana și acțiunile agresorului, stare care nu mai trebuie să fie iminentă ci doar prezentă, pentru a se obține ordinul.
Neemiterea unui ordin de protecție provizoriu dă dreptul victimei să se adreseze direct instanței de judecată pentru a cere protecție împotriva agresorului. Cererea se face direct de către victimă ori prin avocat, atașându-se dovezile din care reiese starea de pericol pe care o creează agresorul – pârât în acest proces. Dacă victima nu are avocat ales i se va desemna un avocat din oficiu, asemenea și pârâtului agresor. Ca probe se pot folosi înscrisuri, iar la termenul fixat de instanță se pot aduce martori care pot depune mărturie privind violențe recente, hărțuiri, etc. De asemeni se poate folosi interogatoriul pentru a dovedi unele agresiuni prin mărturisire judiciară.
Tot ce trebuie să dovedească victima sau avocatul victimei se raportează la starea de pericol creată și întreținută de pârâtul agresor. Starea de pericol resimțită de victimă trebuie să fie generată de una sau mai multe forme de violență: fizică, verbală, psihologică, financiară, socială, sexuală și cibernetică.
Avocatul, dacă procedura începe prin consultarea lui, face o primă evaluare a încadrării spetei în condițiile privind obținerea ori emiterea unui ordin de protecție. Dacă se dovedesc acte sau acțiuni de astfel de violențe și se conturează o stare de pericol prezent (nu imiment ca la ordinul provizoriu) atunci instanța este obligată să admită cererea și să emită ordinul de protecție în favoarea victimei reclamante.
În cazul soluționat de cabinetul meu de avocat victima m-a consultat și mi-a expus situația, spunând că de la poliție au trimis-o acasă, neprimindu-i nici măcar vreo plângere. M-a contactat să se informeze cum ar putea obține totuși un ordin de protecție pentru că efectiv se simte în pericol, agresorul fiind fostul iubit.
Mi-a spus că actele de agresiune s-au succedat pe durata unui an de zile, dar că în ultimul timp acesta a început să o hărțuiască cu zeci de apeluri și mesaje, dar și prin prezența pe la ușa apartamentului și blocului ei la diverse ore din zi și din noapte, amplificând starea ei de temere că viața ei este în pericol. În trecut a fost bătută și scuipată de mai multe ori de către agresor.
Căutând pe internet, clienta mea a dat de numele agresorului ce figura pe portalul instanțelor cu un ordin de protecție obținut de fosta sa iubită în 2024, pe care de asemeni a agresat-o și i-a rupt mâna, fapte pentru care are dosare penale (chestiune de care am aflat la dosarul cauzei printr-un răspuns al poliției la adresa trimisă de instanță pentru a face aceste verificări privind comportamentul/cazierul agresorului).
Având în vedere istoricul comportamental și faptul că un astfel de om a și recidivat cu agresiuni și violențe asupra clientei mele, am concluzionat că sunt șanse să obținem un astfel de ordin de protecție, dar totul va depinde de optica instanței.
După ce ne-am pus de acord cu onorariul de avocat privind reprezentarea în procesul de ordin de protecție, am redactat cererea de emitere a ordinului de protecție, am printat înscrisurile pe care le-am considerat relevante (convorbiri în care agresorul recunoaștea parte din agresiuni dar și mesaje prin care profera violențe verbale la adresa clientei mele) și am trimis cererea la instanță. Instanța ne-a citat telefonic și în cateva zile a fost fixat termenul de judecată.
La termenul de judecată instanța a analizat cererea noastră, a audiat victima și agresorul, căruia i-a luat și interogatoriul propus și compus de mine în prealabil. Agresorul a recunoscut parțial agresiunile. Am făcut apărările de rigoare și am reușit să dovedim pe deplin starea de pericol prezent generată de agresiunile fizice, verbale și psihologice ale pârâtului.
Am pus concluzii de admitere a cererii, concluzii de admitere punând și procurorul de ședință, chestiune ce a a dovedit că am convins Ministerul Public că este vorba de o violență ce trebuie prevenită și este nevoie de protecție pentru victimă.
Soluția instanței a fost de admitere a cererii și a ordinului de protecție, obligând pârâtul agresor să nu se apropie mai mult de 200 m de locuința victimei și să nu o mai contacteze pe nici o cale. Instanța a constatat și a reținut violențele și starea de pericol, oferind protecție clientei mele. Instanța s-a pronunțat în aceeași zi în care au avut loc dezbaterile, zi în care clienta mea a și fost sunată de la poliție cum că s-a primit ordinul de protecție de la instanță, fiind informată că beneficiază de protecție legală începând cu acea zi. Ulterior, avocatul pârâtului agresor mi-a transmis pe e-mail o cerere prin care a renunțat la apel, fiind de acord cu decizia instanței de fond.
Așadar victimele violenței domestice (dar nu numai) beneficiază de protecție legală nu doar în situații de risc și pericol imiment, imediat și vădit. Aceasta este doar ipoteza ordinului de protecție provizoriu ce se obține prin poliție. Dacă acest risc și pericol nu este iminent și imediat dar subzistă o stare de pericol prezentă pe care agresorul la diverse intervale de timp o creează la adresa victimei prin unele forme de violență, victimele pot beneficia de protecția legală a ordinului de protecție de drept comun, ordin de protecție ce se obține prin instanță, cu ajutorul unui avocat ales sau delegat din oficiu. Acest ordin de protecție de drept comun se poate obține în câteva zile, victima și avocatul acesteia trebuind să dovedească cu temeinicie actele și formele de violență precum și starea de pericol creată de către agresor.
