Partajul dinaintea divorțului și taxa de timbru în 2025

Partajul bunurilor comune ale soților poate fi făcut fie în timpul căsătoriei, fie în timpul divorțului, fie după desfacerea căsătoriei prin divorț. Partajul dinaintea divorțului este partajul bunurilor înaintea oricărei discuții sau proceduri relative la divorț, denumit în practică și partajul matrimonial.

În România partajul bunurilor se face de regulă odată cu procesul de divorț sau după. O practică a instanțelor este și aceea de a disjunge petitul referitor la partaj de petitele referitoare la divorț, deci de a separa în două dosare distincte cele două probleme: partajul și divorțul. Acest lucru deoarce partajul este mai complex, mai anevoios și necesită mai mult timp și mai mult probatoriu față de divorț.

Totuși legislația prevede posibilitatea de împărțire a bunurilor comune și inainte de divorț și chiar fără a fi vorba de divorț. Încetarea stării de coproprietate dintre soți este un drept ce decurge din dreptul de proprietate și din regimul juridic al bunurilor și nu din normele privind regimul juridic al relațiilor de familie.

Mai concret, relația de coproprietate este diferită de relația de familie din punct de vedere juridic. Dreptul de coproprietate include dreptul de partaj/împărțire, acestea fiind drepturi ce nu sunt limitate ori îngrădite  de regimul juridic matrimonial.

Împărțirea sau partajul dinaintea divorțului ori chiar fără a exista discuții despre un divorț este posibilitatea dată de lege soților de avea bunuri proprii în timpul căsătoriei, înafară de bunurile proprii dobândite conform legii (din moșteniri, donații intuitu personae, bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, bunuri de uz personal, premii, indemnizații din asigurări, despăgubiri pentru duane morale ori materiale acordate unui soț, etc).

Partajul ce are loc în timpul/cursul căsătoriei este posibil în orice moment, indiferent dacă un soț dorește sau nu acest lucru. Dacă unul din cei doi refuză ideea de partaj amiabil/benevol în timpul căsătoriei, partajul poate fi cerut la instanță, instanța pronunțând o hotărâre de partaj chiar dacă celălalt soț se opune partajului.

Partajul va urmări aceleași reguli și etape indiferent că este efectuat în timpul căsătoriei sau după desfacerea ei. Partajul din timpul căsătoriei nu va diferi de partajul de după divorț, stabilirea cotelor ori sultelor urmând a fi făcută indiferent de chestiuni ce țin de relațiile dintre soți cu privire la vreo culpă în eventuala sau actuala stare de divorț.

După partajul bunurilor comune, fie că e amiabil la notar fie că e la instanță, acestea vor deveni bunuri proprii ale soțului care a preluat bunurile, așa cum sulta/banii/contravaloarea pe cota/cotele celuilalt va/vor deveni bun propriu al/ale celuilalt.

Partajul propriu-zis se va iniția luând în considerare prezumția legală de coproprietate egală de 50% pentru fiecare soț raportat la fiecare bun. Un soț poate negocia cote mai mari pentru unul sau mai multe bunuri, dacă are loc un partaj amiabil, ori poate dovedi la instanță că i se cuvine o cotă mai mare sau cote mai mari din anumite bunuri. În acest sens trebuie să dovedească o contribuție la achiziție mai mare, considerabilă, venituri mai mari ca ale celuilalt soț, etc.

Partajul se va discuta punctual privind fiecare bun mobil sau imobil, și nu generic cu privire la toată masa patrimonială matrimonială.

Conform unei modificări legislative operate în toamna lui 2024 (Legea 268/2024), taxa de timbru judiciar la partaj a fost modificată substanțial și nu mai este de 5% cum era înainte. Noua taxă de timbru judiciar pentru partaj este mult mai mică, se calculează în funcție de anumite praguri valorice, putând ajunge, dacă bunul are o valoare mare, chiar și la sau chiar sub 1% din valoarea bunului. Prealabil oricărui demers judiciar aceasta taxă poate fi calculată, alături de alte costuri procesuale (onorariu de avocat și onorariu de expert pentru expertiza evaluatorie privind valoarea de piață a bunului/bunurilor la momentul partajării), pentru ca partea care solicită partajul să cunoască costurile pe care trebuie să le avanseze.

Partajarea poate privi unul, mai multe sau toate bunurile comune ale soților. Dacă este vorba doar de un bun sau de câteva bunuri comune ce se vor partaja, pentru restul bunurilor va exista în continuare prezumția de coproprietate și regimul juridic al comunității de bunuri. Chiar dacă se vor partaja toate bunurile comune, soții în continuare vor avea regimul comunității de bunuri pentru bunurile ce le vor achiziționa după acest partaj.

Totuși, dacă au făcut partajul total, soții pot încheia o convenție matrimonială privind schimbarea regimului matrimonial, ca, după partajul tuturor bunurilor comune, să opereze separația de patrimonii și astfel ce dobândește fiecare pe numele lui să fie considerat ope legis bun propriu și să nu mai fie nevoie de partaje ulterioare.

Soții au libertatea de a decide oricând în cursul căsătoriei atât cu privire la partaj cât și cu privire la regimul matrimonial ales, chestiuni ce pot suferi modificări în funcție de perspectiva lor patrimonială și matrimonială.

Temeiul de drept pentru partajul bunurilor soților dobândite în timpul căsătoriei este dat de articolul 358 Cod Civil care are următorul conținut: Partajul în timpul regimului comunităţii. În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînţelegere. Bunurile atribuite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărţite rămân bunuri comune. Regimul comunităţii nu încetează decât în condiţiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărţite potrivit acestui articol.