Polițiștii vor sentințe fără judecător, fără avocat – tonomatul de sentințe

Sentință fără judecător, fără avocat. Printr-un comunicat emis în 28.04.2025, Sindicatul Național Pro Lex propune modernizarea justiției administrative prin utilizarea inteligenței artificiale. Polițiștii vor legiferarea judecătorului robot care să dea sentințe civile pe loc, unice și unitare, fără judecătorul om, fără avocați. Justiție pe loc, la un click distanță, de la tonomatul de sentințe. Propunerea este legată de nemulțumirile polițiștilor privind soluțiile date de instanțe privind salarizarea/banii…Propunerea polițiștilor este transpusă într-un proiect de lege deja trimis la Ministerul Justiției, deci nu este o glumă de 1 aprilie cum am crezut inițial. Se prefigurează o justiție paralelă?

Sindicatul polițiștilor spune că proiecte similare de integrare a inteligenței artificiale în justiție sunt implementate sau în curs de implementare în Estonia, China, Canada, Franța și Regatul Unit, demonstrând viabilitatea și oportunitatea modernizării actului de justiție prin tehnologie.

Printre argumentele date de polițiști unul se referă la protejarea bugetului public și a stabilității raporturilor juridice. Deci pare că polițiștilor le pasă de banul public și de stabilitatea raporturilor juridice.

Câteva argumente juridice relative la proiect:

1. Constituția României exclude orice robotizare în sistemul de justiție. Articolele 124 și 125 din Constituție spun clar că judecătorii sunt independenți, inamovibili, se supun legii și sunt numiți de Președintele României, deci sunt persoane fizice/umane. Într-o logică sănătoasă, un robot nu poate fi numit de Președintele României judecător. Constituția spune că este interzisă inființarea de instanțe extraordinare, aici fiind încadrabile instanțele robotizate sau AI pe care le vor polițiștii. Așadar pentru instanțe de judecată electronice, robotizare sau AI ar trebuie modificată întâi și întâi Constituția. Soluția inventată este deci neconstituțională la acest moment.
2. În al doilea rând și după modificarea Constituției, ar trebui modificat Codul de Procedură civilă în sensul unei proceduri și unor comunicări cu judecătorul AI, adică cu robotul. Tonomatul de sentințe ar trebui adaptat la comunicarea cu justițiabilii și cu avocații, ca aceștia să poată introduce jetoanele și setarea corectă, deci să fie apți să îl folosească. Momentan avem justițiabili care nu știu să folosească un e-mail sau care nu au e-mail, mulți, nu puțini.
3. În al treilea rând, adaptarea legislației cu instituirea unui judecător AI adică cu un robot tonomat de sentințe ar trebui să respecte dreptul la apărare. Avocații ar trebui să poată discuta cu judecătorul robot și să ceară părților adverse, prin intermediul robotului, acte, documente, informații, apărări. Fără o cercetare judecătorească în care avocații să aibă un rol activ prin care să caute apărări, fiecare de partea clientului său, deci pro-sau contra, nu vorbim de o justiție, chiar făcută de un judecător robot. Dacă încarci niște documente într-un sistem robotizat și vrei să obții un rezultat, fără dezbateri, fără posibilitatea de apărări, fără cercetări în profunzimea documentelor și informațiilor din documente, aia nu e justiție. Aia nu e hotărâre, e eventual un referat privind o problemă de drept. Dacă ai posibilitatea de apărări, dezbateri, și există o cercetare judecătorească, și în tot procesul ai posibilitatea ca un avocat să supravegheze respectarea drepturilor și procedurilor, putem vorbi de un început de judecată robotizată. Fără avocat, nu putem vorbi nici de justiție și nu putem pune în discuție justiția robotizată care e și mai tenebroasă ca justiția clasică.
4. În al patrulea rând ar fi securitatea, independența și supravegherea robotului…Chestiuni deloc neglijabile când știm că o setare, o virgulă, un cod, un script mic, poate răsturna o soluție mare…Sistemul ar trebui să fie gestionat de CSM, garantul justiției, și să nu aibă implicate sub nici o formă serviciile de informații…Dacă se ajunge ca serviciile de informații să gestioneze justiția robotizată, tonomanul de sentințe, este clar că nu vorbim de justiție. Supravegherea robotului este capitală funcționării lui și soluțiilor emise și ea se va face tot de oameni. Roboții nu pot supraveghea roboți. Deci tot niște judecători vor supraveghea robotul și algoritmii lui, precum și modul de desfășurare al procesului de justiție AI. Nu putem pune un polițist sau un grefier să verifice dacă judecătorul robot și-a făcut treaba ca un judecător adevărat. Tot un judecător uman va trebui să verifice soluția ori în fază de ”fătare” a soluției, ori în faza de după, ca o cale de atac să îi spunem. Dacă vom ajunge acolo, vom discuta atunci de căile de atac al soluțiilor emise de tonomatele de sentințe. Este clar că securitatea, independența și supravegherea tonomatului de sentințe sunt extrem de importante, mai ales dacă vorbim de sentințe/hotărâri privind sume imense de bani publici, de ordinlul milioanelor de euro, cum sunt litigiile polițiștilor care au generat ideea tonomatului de sentințe.
5. În final polițiștii vorbesc de grija banului public…prin adoptarea unui astfel de sistem de justiție. Dar oare au făcut polițiștii un calcul cam cât ar costa un astfel de sistem? Vorbim de implementare legislativă(numai modificarea Constituției ar costa câteva milioane bune de euro), implementare tehnică și management ulterior, mentenanță, etc…. Este el o economie la bugetul public sau dimpotrivă ar costa la început și apoi lunar mai mult decât salariul a 10 judecători care au judecat și judecă litigiile polițiștilor, dar în acea lună au mai judecat și alte sute de litigii?

Despre ce soluții ar putea cădea din tonomatul de sentințe…voi scrie un material separat.

Digitalizarea justiției este pe buzele multor mulțumiți sau nemulțumiți de justiție. Și mie mi-ar face bine o justiție digitalizată, mi-ar ușura munca și mi-ar face viața mai frumoasă. De exemplu aș putea pleda cele 5 minute prin videocall la procesul pe care îl am la Tribunalul Maramureș, fără să pierd 2 zile și 2 nopți plus 2.000 de lei pentru cele 5 minute. Dar acum nu pot pentru că normele de procedură și echiparea electronică și tehnică a instanțelor nu îmi permite. La acest moment sunt UAT-uri unde nu pot plăti în numele clienților mei taxa de timbru online  (nefiind integrate în sistemul ghiseul.ro), ci merg la poștă și o plătesc prin vechiul mandat poștal… Avem oameni care nu au sau nu știu să folosească un e-mail. Avem instanțe care nu au dosar electronic. Avem instanțe care nu răspund la un banal e-mail de informare sau de confirmare a unei trimiteri. Avem instanțe care nu ne recunosc semnătura electronică și ne pun să semnăm olograf sub semnătura electronică. Avem instanțe care, deși depunem electronic documente, ni le cer în x exemplare tipărite la dosar. Avem probleme reale, bazice, uzuale,  probleme care ar trebui să fie prioritare. Probleme care ar trebui rezolvate înaintea oricări discuții despre un judecător robot, judecător AI sau tonomat de sentințe.

Personal cred ca la acest moment nu putem vorbi de justiție la jeton în România. Ca avocat am încredere în judecătorul om și am încredere ca problemele judiciare se rezolvă cu oameni nu cu roboti, așa cum am relatat de curând pentru ziare.com.

Noi avocații vom veghea ca dreptul la justiție al cetățeanului să nu fie deformat de justiții paralele. Pentru că ceea ce vor polițiștii e de fapt o justiție paralelă: judecătorul AI sau tonomatul de sentințe este paralel cu sistemul judiciar și constituțional actual.