Avocat ILIE DORINPrin Decizia nr 419 din 17 iunie 2021 publicată în M. Of nr 1111/22.11.2021 Curtea Constituțională a explicat de ce procedura specială de evacuare prevăzută la art 1.035 Cod Procedură Civilă este constituțională prin raportare la toate drepturile procesuale și materiale incidente.
Neconstituționalitatea a fost invocată în fața mai multor instanțe precum Judecătoria Blaj, Judecătoria Sectorului 4 București și Tribunalul Dolj — Secția I civilă în dosare ce au avut ca obiect evacuarea întemeiată pe procedura specială. Pârâții din aceste dosare au invocat ca motive de neconstituționalitate:
- lipsa accesului liber la justiție prin raportare la imposibilitatea de suspendare a executării unei hotărâri de evacuare obținută prin procedura specială
- lipsa dreptului la apărare și vătămarea dreptului de acces la justiție a pârâtului prin raportare la imposibilitatea de a formula cerere reconvențională în această procedură specială
- inegalitatea în fața legii prin raportare la faptul că pârâtul care reclamă un drept de proprietate în procedura specială a evacuării prevăzută de art. 1.034—1.045 din Codul de procedură civilă beneficiază de un regim defavorabil comparativ cu locatorul/arendașul care poate obține suspendarea executării silite prin achitarea ratei de chirie/arendă.
- dreptul părților la un proces echitabil prin aceea că dispozițiile legale criticate conțin prevederi care creează un puternic dezechilibru în exercitarea tuturor drepturilor procesuale ale părților din proces. Faptul că pârâtul poate invoca apărări de fond numai privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului
reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043, și că cererile menționate de dispoziția legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct produce un profund dezechilibru între drepturile procesuale ale părților, - s-a criticat de către petenți și sintagma „dezbateri sumare” din cuprinsul art. 1.042 alin. (2) din Codul de procedură
civilă ce are un caracter neclar, echivoc, neinteligibil și inaccesibil unui justițiabil, neîntrunind condițiile de claritate impuse de normele de tehnică legislativă. Aprecierea „sumarității dezbaterilor” este arbitrară, putând da naștere unor grave atingeri accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, precum și dreptului la apărare. Conform Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), termenul „sumar” înseamnă „făcut în pripă, pe scurt, succint, superficial”, semnificație incompatibilă cu asigurarea exercițiului deplin și efectiv al drepturilor menționate.
Judecătoria Blaj și Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Tribunalul Dolj — Secția I civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 318D/2018, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, spre exemplu, prin Decizia nr. 70 din 18 februarie
2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 30 iunie 2020, paragrafele 24—30, a reținut că acțiunea în evacuare dă posibilitatea proprietarului sau posesorului unui imobil să își apere folosința bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. Dispozițiile legale criticate reglementează procedura de judecată și calea de atac, precum și apărările permise pârâtului în cadrul procedurii speciale a evacuării din imobile folosite sau ocupate fără drept, fiind o procedură specială, facultativă și contencioasă, caracterizată prin stabilirea obligatorie a domiciliului procesual la domiciliul pârâtului (sediul imobilului de unde se cere evacuarea), soluționarea cererii de urgență în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părților (art. 1.042), lipsa obligației pârâtului de a depune întâmpinare, interdicția introducerii cererii reconvenționale (art. 1.043), caracterul executoriu al hotărârii de evacuare sau termenul prescurtat de apel, de 5 zile (art. 1.042). Legiuitorul a optat pentru caracterul facultativ al procedurii speciale de evacuare, reclamantul având posibilitatea să aleagă între procedura specială analizată și procedura de drept comun. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 și 24 din Constituție, cu referire la imposibilitatea pârâtului de a formula cerere reconvențională, respectiv de a solicita suspendarea hotărârii de evacuare, Curtea a reținut că procedura evacuării reglementată de dispozițiile legale criticate conține prevederi care asigură dreptul părților la un proces echitabil, prin garantarea exercitării tuturor drepturilor procesuale, fără a fi încălcate dispozițiile art. 21 din Constituție, pârâtul putând să își valorifice pretențiile financiare pe cale separată. În toată această procedură pârâtul are dreptul de face apărări cu privire la evacuarea propriu-zisă sau la pretențiile financiare ridicate de reclamant.
Mai departe Curtea explică faptul că spre deosebire de acțiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor cereri reconvenționale, situație care se justifică prin caracterul urgent al soluționării cererii principale și prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condițiile în care pârâtul ocupă imobilul, precum și obligația acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea a mai reținut că cererile menționate de dispoziția legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct. Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvențională, deci nu poate emite pretenții proprii împotriva reclamantului, nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.043 și următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare și are posibilitatea de a-și formula apărările necesare. În această situație, Curtea a constatat că dispoziția legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar pârâții nu pot fi considerați dezavantajați față de reclamant în cadrul procedurii speciale a evacuării, având la îndemână mijloacele necesare și suficiente pentru a-și formula apărarea. Textul de lege criticat nu conține norme care prin natura lor ar îngrădi posibilitatea autorilor excepției de a se apăra, aceștia putându-se prevala de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil.
În continuare, Curtea nu poate reține nici critica adusă sintagmei „dezbateri sumare”, cuprinsă în art. 1.042 alin. (2) din
Codul de procedură civilă, pentru lipsă de claritate, având în vedere caracterul urgent atribuit de legiuitor acestei proceduri speciale de soluționare a cererii de evacuare. Așadar, dezbaterile sumare, alături de celelalte reglementări ale
procedurii speciale referitoare la caracterul facultativ al întâmpinării, scurtarea termenului de apel, inadmisibilitatea promovării de către pârât a unor cereri incidentale, caracterul executoriu al hotărârii pronunțate în primă instanță, imposibilitatea suspendării executării hotărârii de evacuare, converg către definirea caracterului urgent al acestei proceduri. Referitor la dezbaterile sumare, în doctrină s-a încercat configurarea sferei acestei noțiuni. S-a arătat că în aprecierea asupra caracterului sumar al dezbaterilor urmează a fi observate, pe de o parte, trăsăturile specifice ale procedurii analizate — caracterul accelerat și abreviat —, iar, pe de altă parte, exigențele principiului fundamental al dreptului la apărare. Această noțiune implică administrarea unui probatoriu redus, părțile neputând formula cereri care să ducă la „complicarea” procedurii, fără însă ca dezbaterea să devină „superficială și neaprofundată”. Așadar, dezbaterile sunt sumare pentru că sunt limitate, se administrează un probatoriu redus, iar părților nu le este permisă formularea unor cereri de natură a conduce la îngreunarea procedurii, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă că dezbaterile ar fi superficiale sau că nu se poate dezlega fondul raportului juridic dedus judecății.
