Procura specială și ”procura” avocațială în procesul de divorț. Despre mandatul special

Pentru românii din afara țării procesul de divorț poate avea loc cu ajutorul avocaților, fără ca soțul/soții să se deplaseze în țară. Este vorba de așa-zisul divorț prin reprezentare.

De principiu în procesele civile regula este aceea că reclamantul sau pârâtul poate fi reprezentat de avocat și judecata poate avea loc chiar dacă nu e reprezentat, deci chiar în lipsa lor sau a reprezentantului/avocatului lor. Nu așa stau lucrurile în procesul judiciar de divorț.

Fiind o acțiune strict personală, divorțul impune prezența fizică (a reclamantului cel puțin) la fiecare termen de judecată. Procesul de divorț are așadar ca regulă prezența fizică a soțului/soților și doar ca excepție reprezentarea în proces. Prezența fizică este necesară atât prin prisma naturii drepturilor incidente dar și prin prisma obligației judecătorului de a stărui în împăcarea soților relativă la continuarea căsătoriei. O astfel de stăruință din partea instanței nu poate avea loc decât dacă soții sunt prezenți personal în sala de judecată.

Având în vedere faptul că unii dintre justițiabili nu pot veni personal în instanță, normele de procedură au instituit excepția reprezentării. Este cazul celor care lucrează și locuiesc în străinătate. Odată cu pandemia generată de virusul Covid-19 și cu interdicțiile privind călătoriile în România, reprezentarea în procedurile judiciare din România a devenit o necesitate pentru mulți justițiabili ce au reședința în străinătate. Serviciul și reședința din străinătate trebuie dovedite cu acte ce se vor atașa în copie tradusă la dosarul instanței.

Un soț poate fi reprezentat în procesul de divorț de avocat. Soțul/soții își mandatează avocat pentru a le gestiona întreaga procedură de divorț (incluzând aici plata taxei de timbru, ridicarea depunerea de documente, domicilierea procesuală – toate actele procesului vin la avocat pentru o mai bună eficiență a procedurilor, etc) și pentru a le reprezenta cu drepturi depline la termenele procesului de divorț. Avocații se mandatează în procesele civile sau penale prin împuternicirea avocațială întocmită în baza Contractului de Asistență Juridică încheiat cu clientul reprezentat. În procesele de divorț instanțele însă solicită o procură specială notarială sau consulară, nefiind suficientă împuternicirea avocațială. Această practică s-a generalizat în instanțele din România fără a avea vreo rațiune, așa cum voi explica mai jos.

Procura specială ce se dă avocatului pentru reprezentare în divorț se poate face la ambasada sau consulatul României din acea țară/regiune. Progamarea pentru astfel de procuri sau pentru alte servicii consulare poate fi făcută de pe orice dizpozitiv conectat la internet pe site-ul special pus la dispoziție de MAE – www.econsulat.ro. Procura aceasta trebuie să indice clar mandatul special dat în vederea reprezentării totale în fața instanței de divorț și a instanțelor de control judiciar. Dacă procesul de divorț include și aspecte accesorii precum locuința minorilor, programul de legături personale cu celălalt părinte, pensie de întreținere, etc, aceste aspecte vor trebui indicate în procură, pentru ca mandatul dat avocatului să fie clar cu privire la aceste capete de cerere. Dacă soții nu sunt deciși în privința divorțului și/sau dacă au de negociat aspecte accesorii, este indicată medierea conflictelor dintre ei. Dacă decizia de a divorța și aspectele conexe au făcut obiectul unei medieri în prealabil depunerii cererii de divorț, acordul de mediere și procesul verbal de închidere a medierii semnate de soți și mediator se vor atașa procurii. Procura și copii după toate documentele necesare se trimit avocatului prin poștă sau curier internațional.

O altă modalitate de a face o astfel de procură este de a merge la un notar public din țara unde se află justițiabilul. Un astfel de mandat dat printr-o astfel de procură va trebui să fie explicit și clar cu privire la acțiunea de divorț și reprezentarea totală. El va trebui expediat avocatului în original prin poștă sau curier internațional, și ulterior tradus și legalizat de avocat. Uneori procura notarială trebuie apostilată, în funcție de regimul juridic din acea țară. Apostilarea este o procedură suplimentară și specifică de autentificare a acelei procuri pentru a putea fi folosită la nivel internațional. În consultanța prealabilă avută cu avocatul relativ la procesul de divorț, acesta vă va informa dacă este nevoie de apostilă sau nu.

Totuși, devreme ce nici o instanță nu verifică statusul unei procuri de divorț în RNNEPR (Registrul Național Notarial de Evidență a Procurilor și a Revocării acestora), având în vedere și faptul că procurile redactate în fața notarilor publici din alte state (apostilate sau nu) nu se trec în acest Registru Național (deci nici nu ar putea fi verificate de instanțe), nu înțelegem de ce instanțele române nu acceptă mandatul privind reprezentarea totală în divorț dat avocatului prin Contractul de Asistență Juridică și menționat în împuternicirea avocațială. De ce nu este suficientă împuternicirea avocațială ca ”procură specială” pentru divorțul persoanelor din străinătate? De ce sau cu ce este mai valid un mandat dat printr-o procură în fața unui notar american (notar ce acolo nu este investit cu autoritate de stat, și deseori nici nu are studii juridce) decât/față de un mandat dat prin împuternicirea avocațială unui avocat român?! De ce sau cu ce este mai valid un mandat dat printr-o procură în fața unui notar chinez decât/față de un mandat dat prin împuternicirea avocațială unui avocat român?! De ce este mai prejos împuternicirea avocațială decât astfel de procuri?!

Oricum acea procură ce o redactează notarul reprezintă în fapt un contract de mandat prealabil discutat și negociat cu avocatul. Deci procura încorporează un contract deja încheiat cu avocatul. Mandatul special dat avocatului este menționat deja în Contractul de Asistență Juridică și va fi menționat pe împuternicirea avocațială.

”Rădăcina” juridică a acestui tip de contract este cea din art 2.016 alin. 2 Cod Civil care stipulează că: „pentru a intenta acțiuni în justiție și pentru a încheia orice acte de dispoziție, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres (n.n. deci să aibă un mandat special).” Codul civil nu menționează niciunde obligativitatea unui mandat/unei procuri autentic/autentice notariale în materie de divorț. La fel, Codul de Procedură Civilă stipulează la art 81 alin 1 că: ”orice acte procedurale de dispoziție se pot face de reprezentant în baza unui mandat special”. Nici o normă de drept material sau procedural nu impune mandatul autentic în materie de divorț. Ce se impune este un mandat special, dar nu un mandat autentic/notarial. Mandatul avocatului este întotdeauna un mandat special.

”Procura” specială a avocatului în activitatea sa este împuternicirea avocațială, reglementată de o lege specială, cu un regim juridic specific. Mandatul dat avocatului se menționează expres în cuprinsul acestei ”procuri” denumită de lege/statut împuternicire avocațială. Orice împuternicire avocațială este un mandat special, o ”procură specială” dată pentru un anumit caz și pentru anumite activități (judiciare sau extrajudiciare). Pe fiecare împuternicire se descriu în detaliu activitățile pentru care este mandatat avocatul în baza Contractului de Asistență Juridică. Contractul se încheie după legitimarea persoanei respective, deci după verificarea identității sale. Aceste împuterniciri sunt înseriate și se oferă sub semnătură de către Barou fiecărui/ei cabinet/societate de avocat/i, sub formă de tipizate, ce se vor completa în funcție de fiecare mandat primit de la fiecare client; avocații răspund penal și disciplinar pentru corectitudinea informațiilor de pe aceste documente.

Practica instanțelor de a nu accepta astfel de împuterniciri avocațiale pentru divorțul celor din străinătate este în detrimentul justițiabililor care sunt puși pe drumuri și sunt supuși unor costuri suplimentare mari și inutile (de exemplu un drum până la o ambasadă sau un consulat durează o zi și poate costa 100 de euro). Amintim că în trecut avocații înșisi desfășurau/instrumentau integral procedura de divorț, iar acum nu pot nici măcar să reprezinte partea în baza unei împuterniciri avocațiale…

Considerăm că o intervenție legislativă este necesară pentru a clarifica această chestiune și pentru a simplifica aceste proceduri, mai ales în noul context generat de pandemie privind interdicțiile sau restricțiile de circulație ale românilor.