După un periplu de aproape 3 ani de zile, cu opriri și pe la Curtea Constituțională, proiectul de lege ce vizează modificări importante la legislația privind sancționarea evaziunii fiscale a fost adoptat în 10.02.2020 de către Senat, urmând a fi dezbătut în Camera Deputaților, for decizional.
La momentul primei sale adoptări de către Parlament am sesizat erorile imense din proiect, erori ce au fost clar evidențiate și de Curtea Constituțională. Proiectul vechi a inventat noi instituții juridice procesual-penale, a schimbat regimul suspendării executării pedepsei, a dispus cauze de nepedepsire ce împrumutau elemente de la diverse instituții din Codul Penal, fiind lipsit de strictețea normelor penale și procesual penale.
Noul proiect adoptat are unele prevederi care (din nou) nu respectă cadrul penal și procesual-penal actual.
Principalele modificări ale legislației privind evaziunea fiscală sunt raportate la achitarea prejudiciului:
1. În cazul plății prejudiciului de până la 50.000 euro în cursul urmăririi penale sau până la primul termen de judecată, se aplică o sancțiune administrativă. Procurorul și instanța sunt obligați să aplice o sancțiune administrativă, neavând drept de a alege sancțiunea ca la punctul de mai jos. Problema este că în Codul Penal actual nu mai există sancțiuni administrative. Chestiunea poate fi sesizată și rezolvată în comisia juridică sau în plenul Camerei Deputaților.
2. În cazul plății prejudiciului de până la 100.000 euro în cursul urmăririi penale sau până la primul termen de judecată, se poate aplica pedeapsa amenzii. Rămâne așadar la latitudinea instanței dacă va aplica sancțiunea închisorii sau amenzii în aceste cazuri. Criteriile în baza cărora instanta poate aplica sancțiunea închisorii ori amenzii nu sunt stabilite și nici menționate de textul de lege.
3. Proiectul instituie o cauză specială de nepedepsire. În cazul plății prejudiciului produs, majorat cu 20% din baza de calcul plus dobânzile și penalitățile aferente, cauzat de faptele de evaziune fiscală reglementate de art 8 și 9 din Legea 241/2005, indiferent de forma de bază sau formele agravate, indiferent de cuantumul sumei evazionate/prejudiciului de bază (deci fie că prejudiciul depășește suma de 100.000 euro ori suma de 500.000 euro), indiferent de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dacă plata acestuia se face în cursul urmăririi penale sau până la primul termen de judecată, fapta nu se mai pedepsește. În aceste cazuri procurorul va dispune clasarea în baza art 16 alin 1 lit h, fiind incidentă cauza de nepedepsire de mai sus, iar dacă plata prejudiciului are loc în intervalul de după emiterea Rechizitoriului și până la primul termen de judecată, instanța va dispune încetarea procesului penal, tot în temeiul art 16 alin 1 lit h, fiind incidentă cauza de nepedepsire de mai sus. Cauza de pedepsire se raportează strict la faptele prevăzute și reglementate de art 8 și 9 din Legea 241/2005, și deci nu este aplicabilă tuturor infracțiunilor/formelor de evaziune fiscală.
4. Suspendarea executării pedepsei. Dacă inculpatul a fost condamnat pentru faptele de evaziune fiscală reglementate de art 8 și 9 din Legea 241/2005, indiferent de forma de bază sau formele agravate, indiferent de cuantumul sumei evazionate/prejudiciului de bază (deci fie că prejudiciul depășește suma de 100.000 euro ori suma de 500.000 euro), indiferent de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, și în sarcina lui a fost stabilită obligația de a plăti în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prejudiciul produs majorat cu 20% din baza de calcul plus dobânzile și penalitățile aferente, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei. S-ar putea înțelege că în aceste cazuri instanța, deși nu este obligată, poate/are facultatea de a dispune suspendarea executării pedepsei, indiferent de cuantumul pedepsei aplicate, deci chiar dacă aceasta ar fi peste 3 ani de închisoare, având în vedere că limitele minime de pedeapsă prevăzute de art 8 și 9 din legea analizată sunt și de peste 3 ani de închisoare. Totuși, în lumina normelor exprese din Codul Penal, dacă s-a stabilit și aplicat o pedeapsă de peste 3 ani, executarea unei astfel de pedepse nu poate fi suspendată sub supraveghere, Codul Penal interzicând acest lucru.
5. Plata prejudiciului făcută doar de unul sau de unii dintre inculpați, profită tuturor celor implicați, chiar dacă nu au contribuit la această recuperare a prejudiciului. Astfel că și lor li se va aplica o amendă, în cazurile de mai sus. Tot așa, chiar dacă nu au plătit prejudiciul și nu au contribuit în nici un fel la această plată, cauza de nepedepsire le va fi și lor aplicată, deci nu vor răspunde penal dacă unul sau unii dintre participanți plătește prejudiciul.
6. Beneficiile legale de mai sus nu aplicabile dacă faptele au fost comise în stare de recidivă. Astfel că orice inculpat ce se află în stare de recidivă, nu mai beneficiază de cauza de nepedepsire, nici de prevederile de mai sus, indiferent de natura faptelor ce atrag starea de recidivă.
Pingback:Parlamentul a adoptat modificări susbstanțiale la regimul penal al faptelor de evaziune fiscală