Avocat ILIE DORINConform unor modificări la legislația medierii aflate într-un proiect legislativ (PL-x nr 483/2016/Camera Deputaților) ce a trecut de filtrul Curții Constituționale, acordul de mediere va fi titlu executoriu dacă va urma una din 5 proceduri legale. Momentan pentru a fi titlu executoriu un acord de mediere trebuie să fie consfințit la instanță ori autentificat la notar.
Puterea executorie nu constă însă în valabilitatea lui, valabilitate care și-o păstrează din momentul semnării lui de către ambele părți. Acordul de mediere semnat este legea părților, prevederile, drepturile și obligațiile din acord trebuind a fi executate așa cum au fost discutate și asumate. Puterea executorie este trăsătura acordului de mediere ce constă în posibilitatea unei părți semnatare de a apela la un executor judecătoresc și de a executa silit cealaltă parte dacă aceasta nu execută benevol obligațiile asumate și contractate urmare a medierii.
Noile prevederi (care vor intra în curând în vigoare) adaugă două opțiuni prin care un acord de mediere va putea dobândi caracter executoriu. O primă opțiune este aceea că un acord va fi titlu executoriu dacă la procesul de mediere participă părțile asistate de avocați, fiecare din avocați atestând legalitatea prevederilor din acordul de mediere. O a doua opțiune este aceea prin care, dacă părțile nu au fost asistate de avocați sau doar unele din părți au fost asistate și altele nu, mediatorul, având acordul părților în acest sens, va alege (după mediere și după semnarea acordului de mediere) un avocat care să ateste și să verifice legalitatea acordului de mediere. Avocații vor avea așadar puterea de a verifica și atesta legalitatea unui acord de mediere, fie că participă la mediere, fie că nu participă la mediere. În cazul în care avocatul nu participă la mediere, mediatorul îi va transmite originalele acordurilor de mediere pe care le va verifica și dacă vor respecta condițiile de legalitate le va atesta. Avocații au deja dreptul de a atesta legalitatea unor documente, drept stipulat în mod explicit la art. 3 alin. 1 li. c din Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, drept ce constă în redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare.
Problema de drept care va surveni odată cu intrarea în vigoare a prevederilor rezumate mai sus este aceea că un acord de mediere va avea din punct de vedere juridic o putere mai mare ca o tranzacție extrajudiciară întocmită de avocat. Tranzacția are la acest moment același regim juridic cu acordul de mediere, ea putând dobândi caracter executoriu dacă se autentifică de un notar sau dacă se consfințește de către instanță, întocmai ca acordul de mediere astfel cum el este reglementat în acest moment.
Trebuie menționat că între acordul de mediere și tranzacție nu este nici o diferență de esență sau conținut. Acordul de mediere este o tranzacție ce conține înțelegerea amiabilă a părților intervenită urmare a procesului de mediere. Tranzacția conține înțelegerea amiabilă a părților intervenită ca urmare a diligentelor de conciliere depuse de avocat/avocați.
Noile prevederi nu corelează însă situația juridică foarte des întâlnită în practică a tranzacției întocmite de avocat/avocați. Tranzacțiile negociate, încheiate și redactate de avocați vor avea un regim juridic inferior regimului juridic pe care îl vor avea tranzacțiile redactate de mediatori și consemnate în acordurile de mediere. Se ajunge astfel la o situație inechitabilă și nedreaptă pentru avocați. Cu alte cuvinte un avocat va putea verifica și atesta un acord de mediere întocmit de mediator, act care astfel va deveni titlu executoriu, dar dacă același avocat întocmește o tranzacție pentru clienții săi, această tranzacție nu va avea puterea unui titlu executoriu, deși este semnată de el și de părțile pe care le-a conciliat, fiind de la sine înțeles că acea tranzacție va fi încheiată și redactată în depline condiții de legalitate de către acel avocat. Altfel spus, dacă un avocat are prin lege vocația și posibilitatea de a verifica/atesta legalitatea tranzacțiilor întocmite de mediatori pentru scopul obținerii unui document cu forță executorie, el deși are vocația nu are posibilitatea legală de a verifica/atesta propriile tranzacții încheiate cu clienții săi pentru ca aceste tranzacții să fie și ele considerate titluri executorii, deși astfel de tranzacții se bucură deplin de prezumția de legalitate. Este destul de evidentă lipsa de logică și echitate a situației create de către legiuitorul român.
Dacă s-ar conferi tranzacției un regim asemănător acordului de mediere, lucru normal și firesc din punct de vedere juridic, tranzacția întocmită de avocat și semnată de părți va putea fi titlu executoriu per se și astfel avocații ar fi încurajați de lege să încheie litigiile într-un mod amiabil, sigur și clar pentru clienții lor. Avocații și-ar putea încuraja și determina clienții să se gândească mai serios la soluții amiabile, să dezvolte împreună soluții amiabile, ca la finalul consultațiilor să redacteze o tranzacție ce va avea putere executorie, dezideratul etern al părților din varii litigii. O astfel de tranzacție executorie va fi un document riguros și sacru pentru părți. Părțile vor fi încurajate de o astfel de legislație să își soluționeze amiabil disputele și să dorească să încheie tranzacții, atât timp cât actul tranzacției redactată de avocat va avea aceeași forță executorie ca o hotărâre judecătorească.
Din punctul meu de vedere clarificarea situației juridice a tranzacției întocmite de avocat și conferirea unui regim asemănător cu cel al acordului de mediere astfel cum va fi acesta modificat, va conduce la creșterea apetitului avocaților pentru soluții și proceduri amiabile de conciliere sau mediere acolo unde este nevoie de un terț neutru și imparțial.
Consider deci oportună o modificare relativă la tranzacțiile întocmite de avocați. O clarificare ar putea fi făcută ori în Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat ori în Legea 192/2006 privind medierea, ori în prevederile art 2267 și următoarele Cod Civil, prevederi care reglementează tranzacția.
