Răspunderea contraventională a minorilor

Răspunderea contraventională a minorilor se aseamănă cu răspunderea penală a acestora. Legislația contravențională se completează cu legislația penală, astfel că minorii răspund contravențional în anumite condiții. Răspunderea contravențională este incidentă în condiții speciale și diferite de răspunderea penală ori de răspunderea civilă.

Din punct de vedere legal minoritatea este o cauză care înlătură caracterul contravențional al unei fapte dacă persoana care a săvârșit fapta are sub 14 ani. Astfel că minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional sub nici o formă și în nici o situație. Fapta săvârșită de minorul sub 14 ani nu este contravenție. Orice sancțiune contravențională aplicată unei persoane care nu a împlinit vârsta de 14 ani la data săvârșirii faptei (nu la data sancționării faptei) este nelegală și se va anula de instanța de judecată.

Dacă minorul a împlinit 14 ani, acesta răspunde contravențional, în toate cazurile. Spre deosebire de legea penală unde minorulului între 14-16 ani trebuie să i se stabilească existența discernământului la data sâvârșirii faptei, legea contravențională prezumă că toți minorii cu vârsta între 14-18 ani au discernământ. Astfel că toți minorii cu vârsta între 14 – 18 ani răspund contravențional, considerându-se că au comis fapta contravențională cu vinovăție. Procesul Verbal de contravenție li se comunică minorilor pe loc, prin poștă sau prin agenții procedurali/de poliție/jandarmerie.

Altfel spus, este imputabilă sâvârșirea faptei contravenționale de către orice minor cu vârsta de 14 ani și mai mare. Prezumția existenței discernământului la data sâvârșirii faptei este o prezumție legală generală. Prezumția poate fi răsturnată de către minor și/sau părintele acestuia în cadrul unui proces de anulare a procesului verbal de contravenție, dacă se face dovada inexistenței discernământului la momentul sâvârșirii faptei. Aceasta dovadă se poate face doar în cadrul unei expertize INML.

Chiar dacă minorii răspund contravențional, sancțiunile sunt mai blânde față de sancțiunile aplicabile majorilor. Astfel că pentru contravențiile săvârșite de minorii care au împlinit 14 ani minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. De asemeni, având în vedere minoritatea, sancțiunea prestării unei munci neremunerate în folosul comunității nu poate fi aplicată unui minor. Minorilor le pot fi aplicate sancțiuni complementare, în funcție de natura și gravitatea faptei contravenționale.

Având în vedere personalitatea răspunderii contravenționale, amenda minorului va fi imputabilă direct acestuia și nu părinților. De principiu, părinții nu răspund de amenzile minorilor. Astfel, i se va deschide rol de debit fiscal minorului în baza amenzii neplătite. Acesta va trebui să își plăteasca amenda pentru a beneficia de certificat fiscal sau de alte drepturi oferite de lege celor care nu au datorii la bugetul public.

Părinții răspund pentru contravențiile minorilor doar în mod excepțional și doar dacă textul de lege prevede acest lucru. De exemplu, art 3 din legea 554/2003 privind masuri pentru asigurarea aspectului estetic al Capitalei si al altor localitati prevede că în cazul în care faptele sunt săvârşite de minori, amenda contravenţională şi cheltuielile prevăzute la art. 2 sunt suportate de către părinţii sau tutorii acestora. În aceste situații, se vor respecta regulile de la minoritate expuse mai sus, în sensul că părinții nu vor răspunde decât pentru contravențiile săvârșite de copiii cu vârsta de peste 14 ani, faptele celor sub 14 ani nefiind contravenții și neatragând nici răspunderea minorilor nici răspunderea părinților ori tutorilor acestora.

Dacă minorul și/sau parintele acestuia dorește să conteste Procesul verbal de contravenție, aceștia vor trebui să facă plângere contravențională la instanța competentă. Cu privire la dreptul de a sta în judecată a minorului, legislația civilă prevede că minorul peste 14 ani are capacitate procesuală de exercițiu restrânsă, astfel că o plângere contravențională va putea fi formulată de acesta doar cu incuviințarea unuia dintre părinți. Încuviințarea se va da în cuprinsul plângerii contravenționale și părintele respectiv va semna și el plângerea contravențională.