Meniu Închide

Scadența și prescripția unui împrumut

Fie că e vorba de împrumutul între persoane fizice, fie că e vorba de împrumuturi de la bănci (cesionate sau nu către recuperatori de creanțe), prescripția extinctivă operează în toate cazurile când e vorba de creanțe/debite.

Ce este prescripția și care este mecanismul juridic al aceste instituții?

Prescripția extinctivă presupune trecerea unui timp în care o obligație poate fi obiect al unui proces civil sau obiect al unei executări silite. După trecerea acelei perioade de timp stipulate de lege ( de ex 1 an, 3 ani, 10 ani, etc) obligația respectivă nu mai poate face obiectul unui proces civil și/sau nu mai poate face obiect al unei executări silite.  Totuși, obligația nu se stinge ci se transformă într-o obligație naturală, lipsită de posibilitatea de a fi executată silit. În atare condiții, doar o executare benevolă din partea împrumutatului/debitorului mai poate conduce la stingerea acestei obligații.

Prescripția poate fi privită ca o sancțiune civilă pentru creditorul neglijent în a o recupera și ca un beneficiu important pentru debitor. Acesta se poate exonera de la plată prin simpla invocare – în fața unei instanțe – a prescripției.

O importanță deosebită o are momentul la care începe să curgă acest acest termen de prescripție, pentru că în funcție de acest moment se calculează termenul de prescripție. Tot prin raportare la acest moment se analizează și eventualele cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție, chestiuni extrem de importante în chestiunea recuperării de creanțe ori returnării unui împrumut.

Prescripția începe să curgă din ziua în care datoria/debitul/rata trebuiau plătite, deci din ziua scadenței. Astfel că dacă e vorba de un împrumut între persoane fizice, în calcularea împlinirii termenului de prescripție nu va conta data la care s-a perfectat împrumutul (prin remiterea banilor/încheierea contractului), ci va conta data la care cei doi au convenit că acel împrumut se va restitui. De la data când banii trebuiau restituiți se va calcula momentul de începere a termenului de prescripție, termen care în materia creanțelor financiare este de 3 ani de zile. Dies a quo este ziua imediat următoare scadenței, și deci ziua în care termenul începe să curgă. Dies ad quem este ultima zi a prescripției, deci ziua în care termenul se implinește; după această zi creanța este prescrisă.

Dacă părțile nu au stabilit un termen anume pentru restituirea sumei și nu se înțeleg pe fixarea unei date scadente/unui termen de plată, atunci se poate apela la instanța de judecata pentru a stabili un termen de plată/restituire.

În cazul împrumuturilor bancare problema momentului de începere a termenului de prescripție diferă, pentru că împrumuturile bancare se restituie în rate, nu global. În aceste situații, data ultimei rate ar trebui să fie considerată data începerii termenului de prescripție, ori prescripția ar curge separat pentru fiecare rată, în funcție de contract. În practică însă, atunci când nu se plătesc mai multe rate ale împrumutului, banca, în baza contractului de împrumut, declară scadente toate ratele restante, tot capitalul restant și toate dobânzile (ca o sancțiune pentru nerespectarea contractului). Deci, în caz de neplată, tot ce a rămas de plătit din împrumut devine o sumă globală restantă și scadentă începând cu data declarării de către bancă a scadenței anticipate. Această zi va fi ziua de începere a termenului de prescripție.

Totuși, în anumite condiții, termenul de prescripție se poate suspenda ori întrerupe. Dacă nu există cauze de suspendare ori de întrerupere, termenul se împlinește la finalul perioadei indicate de lege (de 1 an, de 3 ani, de 10 ani, etc, conform temeiului legal).

Dacă termenul legal s-a scurs/împlinit, atunci împrumutătorul ori banca sau recuperatorul nu mai pot forța împrumutatul/debitorul să plătească datoria, împlinirea termenului de prescripție conducând la paralizia acțiunilor lor judiciare. Deși termenul este împlinit și prescripția este valabilă, pentru a produce efecte ea trebuie constatată pe cale judiciară.

Prescripția nu operează de drept ci doar pe calea unei acțiuni ori pe calea unei apărări (excepții) în instanță. Astfel că dacă împrumutatul nu plătește, împrumutătorul ori banca sau recuperatorul îl poate chema într-un proces civil pentru a avea o hotărâre judecătorească executorie, ori direct în executare silită dacă acel contract de împrumut este titlu executoriu conform legii.

Contractele bancare de împrumut sunt executorii de drept, deci pot fi puse în executare silită fără a mai parcurge un proces civil. Dacă este un contract de împrumut între persoane fizice autentificat de notar sau atestat de avocat, acesta poate fi pus direct în executare silită. Dacă însă este vorba de un contract de împrumut verbal sau consemnat într-un înscris simplu între persoane fizice, împrumutătorul trebuie să cheme în instanță împrumutatul. Un astfel de proces are ca obiective constatarea împrumutului, constatarea obligației de restituire a banilor împrumutați, constatarea scadenței, obligarea pârâtului – împrumutat să restituie acel împrumut. Cu o astfel de hotărâre judecătorească împrumutătorul va putea merge în faza de executare silită a împrumutatului, dacă acesta în continuare va refuza să plătească benevol.

Totuși, un astfel de proces civil, sau dacă contractul de împrumut are putere executorie – o astfel de executare silită, vor putea fi inițiate și demarate chiar dacă termenul de prescripție s-a împlinit. Împrumuturile prescrise pot face obiectul unui proces civil sau unei executări silite. Legea permite împrumutătorului să folosească aceste demersuri procedurale (procesul civil sau executarea silită), chiar dacă obligația de a restitui banii s-a prescris. În aceste situații însă, împrumutatul/debitorul se poate apăra și se poate folosi de beneficiile prescripției extinctive, în funcție de ce acțiuni judiciare întreprinde creditorul/împrumutătorul.

Astfel, dacă împrumutătorul/creditorul inițiază un proces civil pentru a dobândi o hotărâre judecătorească pe care să o poată pune ulterior în executare silită, împrumutatul/debitorul se poate apăra invocând prescripția. Prin invocarea prescripției într-un astfel de proces se paralizează acțiunea judiciară și deci cererea imprumutătorului va fi respinsă ca prescrisă.

Tot așa, dacă deja având un titlu executoriu împrumutătorul inițiază o executare în baza acelui titlu executoriu dar prescris, debitorul poate face contestație la executare, în care invocă intervenirea prescripției extinctive. Așa poate paraliza orice act de executare. O astfel de contestație trebuie făcută în termen de 15 zile de la primirea actelor de executare silită.

Observăm că o importanță deosebită în calcularea termenului de prescripție o are data scadentă sau ziua în care împrumutul trebuia restituit. În cazul creditelor bancare, data scadentă deseori nu se cunoaște cu exactitate de debitor, pentru că ea se regăsește într-o decizie unilaterală a băncii, act ce deseori nu mai ajunge și la împrumutat.

Din ziua scadenței împrumutătorul, banca sau recuperatorul are la dispoziție 3 ani de zile pentru a face demersuri judiciare și de executare silită. Dacă nu face nici un astfel de demers în acest timp, demersurile tardive pot fi oprite/înghețate prin invocarea prescripției extinctive de către debitor.

 

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Postări recente