Speță accident fără asigurare în străinătate – proces inițiat și pierdut de BAAR

Ce se întâmplă în cazul unui accident fără asigurare petrecut în străinătate? Expunem mai jos apărările făcute de noi într-un proces civil inițiat împotriva clientului nostru de către BAAR (Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania), proces câștigat definitiv de noi pentru clientul nostru. BAAR a pierdut definitiv și a a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat. Am invocat atât lipsa calității procesual pasive (clientul nostru fiind un simplu șofer angajat, nefiind proprietarul autovehiculului implicat în accident), cât și excepția prescripției dreptului la acțiune. Procesul a fost câștigat de noi în fond, BAAR a făcut apel, iar apelul lor a fost respins ca nefondat. Instanța de fond a reținut prescripția și a respins cererea BAAR ca prescrisă în ce ce îl privește pe clientul nostru.

Apărările noastre în proces:

Situația de fapt.

În data de 06.04.2018 eram angajat al SC Y SRL și circulam cu camionul de marfă în spațiul comunitar, unde am avut un accident minor. În urma accidentului au rezultat pagube minore la mașina mea, pagube pe care patronul societății de mai sus mi le-a imputat și mi le-a reținut lunar din salariul meu, totalizându-se o sumă de 2.400 de euro, sumă pe care eu am plătit-o patronului (prin rețineri lunare din salariu) pentru reparația camionului societății, deși societatea pentru acel camion avea asigurare de tip CASCO. Cealaltă mașină implicată în accident a apelat la serviciile de RCA, dar pentru că patronul mă mințise la plecarea în cursă că are asigurare valabilă pentru mașină, camionul neavând asigurare, șoferul mașinii tamponate a apelat la serviciile de răspundere civilă în cazurile în care cel vinovat de accident nu are o asigurare RCA valabilă. În acest context reclamanta Birou Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR) a fost ținută să plătească acele daune având în vedere legislația unitară europeană privind plata asigurărilor de accidente rutiere în aceste situații. Subliniez că eu la momentul la care am plecat în cursă din România am primit pe telefon de la patron, pe aplicația whatsapp, un fișier tip PDF ce conținea asigurarea pentru camionul respectiv,  fișier pe care l-am arătat și poliției la momentul producerii accidentului. Ulterior accidentului se pare că acel camion pe care îl conduceam nu avea asigurare RCA, deși eu știam că are și la momentul plecării în cursă, și la momentul accidentului și ulterior accidentului.

Menționez că la momentul accidentului am fost amendat contravențional exclusiv pentru nerespectarea distanței de mers față de mașina din față, amendă în cuantum de aproximativ 70 de euro pe care am plătit-o pe loc, nefiind amendat sub nici o formă pentru lipsa asigurării, poliță pe care am arătat-o poliției în format PDF, de pe aplicația whatsapp din telefon. În acest sens, în afară de eroarea cu privire la distanța față de mașina din față eu am respectat toate sarcinile de șofer, îndeplinindu-mi deci toate obligațiile legale de conducător auto. Ulterior s-a dovedit că polița trimisă de patron pe aplicația whatsapp nu era validă.

Situația de drept.

Pe cale de excepție:

A. Invoc și susțin excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce mă privește, având în vedere că acel camion aparținea angajatorului meu și anume societății SC Y SRL, această societate fiind singura care avea obligația de asigurare a acelui camion pe care îl conduceam. În acord cu prevederile art. 3 din Legea 132/2017, obligația legală de asigurare este exclusiv în sarcina proprietarului: persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18 (spațiul european). De la sine înțeles că nerespectarea obligației atrage răspunderea exclusivă a celui care era obligat la asigurare și anume a societății SC Y SRL ce avea obligația de asigurare, obligație pe care eu, la momentul plecării în cursă, accidentului și după, știam că și-a îndeplinit-o pentru că îmi trimisese un fișier PDF ce conținea datele camionului și o perioadă de asigurare. Nu mai am acel telefon și acea discuție pe whatsapp pentru a pune la dispoziția instanței acel document.

De asemeni invoc în apărarea mea obligația legală de răspundere a comitentului pentru prepus, având în vedere că eu eram angajat al societății SC Y SRL la momentul accidentului. Astfel, această societate are o obligație legală de a acoperi orice prejudicii create de angajați, în temeiul art 1.373 alin 1 Cod Civil care stipulează: comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. La momentul accidentului eu eram în exercitarea atribuțiilor de serviciul și circulam cu camionul exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. În toate normele privind legislația muncii este stipulată de asemeni răspunderea angajatorului pentru faptele angajaților ce au cauzat daune terților.

De asemeni, în Codul Rutier este menționată obligația legală a deținătorului (proprietarului) unui autovehicul de a încheia o asigurare de tip RCA. Astfel, art 76 alin 3 din OUG 195/2002 stipulează: dacă deţinătorul vehiculului nu face dovada asigurării acestuia, după 30 de zile de la data aplicării măsurii prevăzute la alin. (2), poliţia rutieră dispune radierea din evidenţă a vehiculului – normă din care reiese cu claritate că deținătorul autovehiculului are obligația de asigurare, șoferul riscând exclusiv o amendă contravențională pentru conducerea unui autoturism fără a avea o asigurare RCA valabilă și ridicarea talonului de înmatriculare.

Din normele indicate mai sus reiese că eu nu am nici o obligație legală în ceea ce privește repararea pagubelor plătite de reclamanta BAAR, neavând deci nici o calitate în raportul juridic de dezdăunare creat ca urmare a accidentului și ca urmare a nerespectării obligațiilor legale de asigurare ale proprietarului mașinii – angajatorului meu, de unde rezultă că nu am calitate procesuală pasivă în acest proces.

Menționez că reclamanta a menționat ea însăși în cererea de chemare în judecată faptul că legea antrenează răspunderea angajatorului și nu a mea, în antepenultima pagină ultimul paragraf din cererea de chemare în judecată, antamând și conturând ideea că eu nu am calitate procesuală și nu am nici o obligație legală de a plăti aceste creanțe.

În acest context, mărturisirea reclamantei, în acord total cu prevederile legale indicate mai sus, conduce la ideea că instanța este obligată să admită prezenta excepție și să dispună scoaterea mea din proces ori să dispună respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Solicităm admiterea excepției și scoaterea subsemnatului din proces ori respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

B. Invoc și susțin excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În primul rând invocăm și susținem prescripția extinctivă a dreptului la acțiune cu termenul special de 2 ani stipulată la art 2.519 alin. 1 Cod Civil. În acest context, având în vedere că sumele cerute de reclamantă se întemeiază pe normele privind asigurarea de natură legală, având în vedere că norma mai sus indicată nu face distincție între asigurarea legală sau contractuală, considerăm că este incidentă prescripția de 2 ani de zile în materia despăgubirilor ca urmare a raporturilor de asigurare, BAAR având calitatea de organism de compensare în materie de asigurări. Mai mult, în temeiul art. 32 alin. 6 Din Legea 132/2017 se stipulează că: în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), BAAR despăgubeşte persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate. La art. 33 din aceeași lege se menționează că BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuţiune despăgubirea persoanelor prejudiciate.

În tot textul normelor și regulamentelor de înființare și de exercitare a atribuțiilor BAAR se face referire la asigurări și la despăgubiri în materia asigurărilor, context în care orice creanțe sau despăgubiri se nasc ca urmare a unor raporturi de asigurare, astfel cum sunt indicate la art. 2.519 alin. 1 Cod Civil. Chiar dacă aceste raporturi de asigurare sunt raporturi legale – generate de lege și nu raporturi contractuale – generate de un contract, prescripția de 2 ani este pe deplin incidentă pentru că unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem. Subrogația legală în drepturile și obligațiile celor răspunzători de prejudicii are înrâurire și asupra termenelor și condițiilor legale, paguba și creanța generată de pagubă fiind aceeași și deci nefiind vorba de o altă creanță sau o altă pagubă.

În acest context termenul de prescripție rămâne atașat am putea spune de creanță/pagubă și se transferă la substituent (în cazul nostru BAAR) în stadiul în care este la momentul preluării obligațiilor de către BAAR, curgând în continuare în mod neîntrerupt. Așadar noi considerăm că de la data accidentului și anume 06.04.2018 a început să curgă prescripția de 2 ani, prescripție ce a curs neîntrerupt și nu a suferit nici o suspendare, fiind împlinită la data de 06.04.2020. Data accidentului este data la care se cunoștea atât paguba (legea nu cere să se cunoască întinderea pagubei) cât și cel care răspunde de ea, fiind oferite poliției care a anchetat accidentul datele de identificare ale societății ce deținea camionul. Creanța solicitată ca despăgubiri în acest proces este totuna cu paguba produsă de accident, indiferent de denumirea legală din diverse acte normative. Putem totuși considera și data de 03.12.2018 ca data de început al prescripției, dată la care prejudiciul era cunoscut în întinderea lui și solicitat de către autoritățile germane reclamantei, astfel că de la această dată ar începe să curgă prescripția extinctivă, prescripție ce nu a suferit cauze de întrerupere sau suspendare, fiind împlinită la data de 03.12.2020, deci cu mult înainte de data prezentei cereri de chemare în judecată. Un alt termen la care ar fi început să curgă prescripția de 2 ani este cel de la data plății efective de către BAAR a despăgubirilor, și anume data de 22.01.2019, prescripție ce nu a suferit cauze de întrerupere sau suspendare, fiind împlinită la data de 22.01.2021. În oricare din aceste cazuri, prescripția dreptului la acțiune era împlinita la data formulării prezentei acțiuni. În atare condiții toate sumele/comisioanele accesorii și conexe pagubei principale generate de accidentul auto din 06.04.2018 sunt și ele prescrise în baza principiului accesorium sequitur principalae stipulat la art. 2.503 Cod Civil. Solicităm admiterea excepției și respingerea cererii ca prescrisă, cu cheltuieli de judecată privind onorariul de avocat.

Pe fondul cauzei au fost făcute apărări privind lipsa elementelor privind răspunderea delictuală dar acestea nu au mai fost analizate de instanță având în vedere că reținerea prescripției a făcut inutilă analiza altor argumente în ceea ce privește speța de față.

Soluția instanței de fond:

Tip solutie: Respinge cererea BAAR
Solutia pe scurt: Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul T prin întâmpinare. Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâtul T, ca prescrisă. Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâta SC Y SRL., ca neîntemeiată. Obligă reclamantul la plata către pârâtul T a sumei de x lei, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariul de avocat. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătorie.

Soluția instanței de apel: respinge apelul ca nefondat.