Meniu Închide

Standarde europene de mediere stabilite de Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ)

În ședința din 14 iunie 2019 CEPEJ (Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției, instituție din cadrul Consiliului Europei) a publicat un Ghid în care subliniază și stabilește cele mai înalte standarde în domeniul medierii civile, familiale, administrative și penale în acord cu toate reglementările europene anterioare. Ghidul fixează cele mai bune practici și cele mai eficiente norme privind medierea și trebuie înțeles ca un set de recomandări esențiale în domeniu.

Prin elaborarea ghidului se dorește incurajarea statelor europene în modificarea legislației medierii la standarde care să o facă eficientă, arătând în acest manual normele/principiile care aduc eficiență actului de mediere, pe baza legislației și statisticii unor 18 state europene. România nu se află printre aceste 18 țări.

Ghidul a apărut din nevoia de a crea un cadru legal european în domeniul medierii civile, familiale, administrative și penale, și pentru a dezvolta utilizarea medierii în cât mai multe tipuri de conflicte.

Cât privește medierea penală ca și componentă a justiției restaurative, documentul menționează că medierea victimă-infractor în materie penală este un instrument esențial al reabilitării. Medierea penală este un proces care le permite celor păgubiți prin infracțiune și celor responsabili pentru răul respectiv, dacă aceștia acceptă, să participe activ la soluționarea chestiunilor care decurg din infracțiune, prin intermediul ajutorului a unui terț instruit și imparțial. Dacă este folosită în mod eficient, justiția restaurativă duce inculpații la zona în care pot înțelege mai bine consecințele acțiunilor lor ilicite, responsabilizându-i și integrându-i astfel în societate. Dintr-un anumit punct de vedere, medierea penală previne excluziunea socială și recidiva. Mai mult decât atât, ea poate stabiliza sau reconstrui relațiile dintre victime și infractori, acolo unde aceste relații se perpetuează în mod forțat (relații de vecinătate, de rudenie/afinitate, de muncă). De asemenea, medierea penală poate contribui la reducerea traumei persoanei vătămate printr-o compensație financiară adică prin plata daunelor morale/materiale de către făptuitor. 

Personal cred că o bună reglementare a medierii poate avea loc doar prin constituirea unei comisii comune de lucru care să aibă în componență avocați, magistrați, polițiști și bineînțeles mediatori. Se impune deci un grup de lucru comun între Consiliul de Mediere, CSM, UNBR, și MAI.

Rezum mai jos câteva idei extrase din Ghidul CEPEJ (pe care îl veți găsi în linkul de la sfârșitul articolului), idei care se conturează ca standarde europene în materia medierii:

  • mediatorul ar trebui să aibă permisiunea legală de a propune soluții amiabile la cererea părților ori cu acordul lor; o astfel de practică este bună atât timp cât propunerile nu sunt obligatorii pentru părți
  • ar trebui permisă altor profesii juridice (ex. avocați, notari, ofițerii de poliție) desfășurarea/practicarea medierii sub rezerva unei pregătiri adecvate și a unei examinări. În unele state avocații care doresc să practice medierea sunt înscriși într-un Registru special (cum ar fi la noi în cadrul Barourilor Registrul de curatori speciali pentru avocații care doresc să fie și curatori în condițiile legii) și trebuie să aibă o formare profesională în mediere
  • Chiar dacă mediatorii ar putea fi supuși unei pregătiri de înaltă calitate la începutul carierei și trec examenul pentru a se înscrie în Tabloul Mediatorilor, dacă nu practică o perioadă bună de timp cunoștințele obținute sunt uitate rapid. Prin urmare, pentru a se asigura că mediatorii de pe listă/Tablou sunt capabili să practice și sunt la curent cu evoluțiile recente, legiuitorii naționali sunt încurajați să solicite demonstrarea dezvoltării/formării profesionale continue (de exemplu, 24 de ore la fiecare 3 ani în Cipru, 20 de ore academice la fiecare 5 ani în Lituania, 10 ore pe an în Serbia, 50 de ore la fiecare 5 ani în Austria). Dacă numărul medierilor este scăzut la nivel național, li se poate permite mediatorilor aflați la început de carieră, dacă părțile acceptă, să participe la medieri în calitate de observatori
  • încheierea unui acord de mediere de către o persoană care nu este pe Tabloul/lista național/ă a mediatorilor ori lipsa semnăturii mediatorului de pe un astfel de acord va lipsi documentul de posibilitatea autentificării/consfințirii de către instanță; o astfel de persoană care încheie acte de mediere fără să fie autorizată poate fi amendată ori sancționată penal
  • dacă există o clauză de mediere într-un contract, cererea de chemare în judecată ar trebui respinsă ca inadmisibilă dacă nu s-a parcurs/încercat medierea
  • ar trebui clar legiferată procedura de inițiere și convocare la mediere, convocare care trebuie să conțină explicit propunerea unei soluții și termenele limită în care cealaltă parte poate răspunde la invitația la mediere/la soluția ce se integrează/atașează convocării; partea care inițiază medierea trebuie să propună un acord de mediere și un termen limită în care cealaltă parte acceptă propunerea de acord sau poate veni ea însăși cu o propunere. Etapa de pregătire a medierii este o etapă foarte importantă a acestui proces și trebuie legiferată explicit și temeinic
  • Participarea la o sesiune de mediere inițială ca o condiție prealabilă procedurilor judiciare necesită câteva condiții care trebuie analizate în funcție de fiecare sistem de drept : a) introducerea unei obligații pentru părți de a participa la o primă mediere introductivă sau la o  sesiune de informare privind medierea cu un mediator, cu posibilitatea de a continua medierea în aceeași sesiune dacă părțile decid astfel, b)permiterea părților să renunțe la sesiune după sesiunea inițială, fără a le cere să prezinte motive pentru decizia lor de a renunța la mediere, c) sublinierea faptului că părțile nu pot fi forțate să ajungă la o înțelegere, d) participarea la o astfel de sesiune de mediere inițială să fie o condiție prealabilă legalității proceduri în anumite tipuri de litigii ( de ex dreptul muncii, raporturi de coproprietate și vecinătate, e) asigurarea că participarea la sesiunea inițială nu generează costuri semnificative și nici nu provoacă o întârziere substanțială privitoare la inițierea unui proces, f) asigurarea garanțiilor procedurale
  • medierea desfășurată de judecător ar trebui permisă atât timp cât , după analiza cazului, acesta consideră că prealabil judecății ar fi potrivită o mediere (în statele unde judecătorii pot desfășura și ședințe de mediere)
  • ar trebui definită și precizată procedura prin care un judecător trimite părțile obligatoriu la mediator; în aceste cazuri ar trebui clarificate termenele și mediatorul ales de părți sau, în absența unei astfel de opțiuni, numit de un judecător (așa cum este legiferată procedura expertului).
  • trebuie permisă și încurajată utilizarea mijloacelor de comunicare online în timpul medierii dacă părțile acceptă acest lucru, cu condiția ca principiile medierii și garanțiile procedurale să fie respectate
  • trebuie încurajată participarea avocaților și altor persoane specializate în mediere acolo unde este nevoie (experți, profesioniști, practicieni)
  • un punct important se referă la declararea ca inadmisibile în orice alte proceduri arbitrale sau judiciare a tuturor declarațiilor și propunerilor făcute în timpul procesului de mediere, inclusiv elemente scrise și orale făcute înaintea medierii (în faza de inițiere) ori pe parcursul ei, indiferent dacă procedura este raportată sau nu la disputa care a fost mediată; să declare că ofertele, acordurile sau concesiunile făcute în cursul medierii nu vor fi utilizate în timpul procedurilor arbitrale, judiciare sau similare;
  • mediatorii, părțile sau orice alți participanți la mediere nu sunt obligați să depună mărturie în proceduri arbitrale, judiciare sau similare în ceea ce privește informațiile obținute în cursul procedurii mediere
  • acordul de mediere trebuie să fie întocmit în scris, să fie semnat de părți și de mediator, să cuprindă data și locul încheierii
  • acordul de mediere poate să aibă putere executorie de drept numai dacă părțile sunt de acord cu aceasta și sunt  reprezentate de avocați (care vor asigura/atesta că dispozițiile din Acord nu contravin legii); în aceste cazuri avocații părților certifică/atestă prin semnătura lor legalitatea acordului de mediere și acesta poate fi pus în executare silită dacă obligațiile din el nu se execută benevol; trebuie să existe proceduri simplificate/sumare prin care o instanță sau un notar să dea putere executorie unui acord de mediere;
  • trebuie recunoscută/reglementată puterea acordurilor de mediere la nivel internațional (în acord și cu Convenția de la Singapore privind medierea, adoptată în decembrie 2018 )
  • obligarea avocaților să-și informeze clienții despre mediere, în scris, prin explicarea procesului de mediere, garanțiile procedurale aplicate în timpul medierii, costuri, stimulente/avantaje de la stat, durata medierii și orice presupune acest proces 
  • introducerea formării obligatorii privind informare inițială/prima ședință în materie de mediere pentru judecători
  • Permiterea judecătorilor să nu țină seama de principiul “cine pierde procesul plătește” ci să distribuie costurile procedurii judiciare ținând cont de comportamentul părților cu privire la mediere  (de reacredință ori de bunăcredință); un refuz nejustificat ori nemotivat de a parcurge medierea ar da dreptul judecătorului de a distribui cheltuielile judiciare în mod echitabil pentru partea care a dorit medierea, a apelat la mediere și a depus diligențe în mediere
  • reducerea taxelor de timbru pentru cei care au apelat la mediere prealabil unui proces
  • introducerea altor tipuri de subvenții sau scutiri de taxe pentru cei care recurg la mediere.
  • reducerea și restituirea taxelor de timbru celor care în timpul procesului au ajuns la un acord de mediere
  • obligarea organismelor publice sau autorităților responsabile de mediere să difuzeze informații despre mediere; să furnizeze detaliile mediatorilor sau furnizorilor de mediere și contactele acestora, b) obligarea organismelor publice sau a autorităților responsabile de mediere să promoveze medierea prin diferite canale, inclusiv pe Internet, c) să includă în competența instituțiilor sau organelor guvernamentale dezvoltarea, implementarea și monitorizarea strategiilor naționale de conștientizare a medierii, d) introducerea unei cerințe de numire a unei persoane responsabile de mediere în fiecare instanță unde să realizeze proiecte legate de mediere, să organizeze monitorizarea programelor de mediere, coordonarea conștientizării medierii și colectarea datelor statistice, e) să permită și să încurajeze evoluția educației în domeniul medierii în școli (în special, de la egal la egal programe de mediere în școli), universități și instituții de învățământ superior
  • introducerea unor inovații privind medierea prin intermediul proiectelor pilot, pentru a putea fi aprofundate testate, monitorizate, analizate, adaptate și definite metodele finale de mediere care se dovedesc a fi cele mai potrivite și mai eficiente în contextul național, b)  introducerea unor dispoziții pe o durată limitată, într-un domeniu limitat (numai pentru anumite tipuri de litigii) sau pe un teritoriu vizat (în anumite districte sau instanțe specifice), ca proiecte pilor de referință pentru dezvoltarea unui cadru propice medierii
  • referitor la medierea penală, statele sunt încurajate să introducă măsuri de protecție suplimentare în ceea ce privește medierea în cazurile de violență în familie (în Franța, de exemplu, în conflictele de violență domestică, medierea nu poate fi efectuată decât dacă victima solicită în mod explicit acest lucru, iar în cazul în care violența domestică survine din nou după începerea medierii, nu mai pot fi inițiate sesiuni de mediere procedura fiind oprită de drept)
  • anumite garanții procedurale ar trebui introduse și în ceea ce privește infractorul care apelează la mediere. În primul rând, mediatorul sau autoritățile responsabile sunt obligate să explice clar și fără echivoc efectele juridice ale acordului de mediere, procesul propriu-zis, drepturile și obligațiile părților în cadrul medierii. În al doilea rând, medierea în materie penală rămâne confidențială și nu ar trebui folosită pentru a extrage dovezi  suplimentare sau recunoașterea vinovăției de la presupusul făptuitor, deoarece acest lucru ar împiedica scopul  medierii

 

Print Friendly, PDF & Email
Posted in Mediere, Conciliere și Negociere, Noutăți

Postări recente

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *