Avocat ILIE DORINUn nou proces de uzucapiune a fost câștigat după o muncă de peste 3 ani de zile în cadrul cabinetului meu de avocat. Uzucapiunea este un proces complex, iar lucrurile sunt și mai complicate chiar de către pârâți. Prezenta cauză a fost complicată de pârâta UAT București care s-a opus cererii noastre și neîntemeiate dar și printr-un apel incisiv, apel respins în cele din urmă de Tribunalul București ca nefondat. Clientul meu a murit în timpul fazei de apel, eu introducându-o în cauză pe fiica acestuia, care a dobândit astfel dreptul de proprietate.
Fiind vorba de un teren în București fără nici un drept sau titlu de proprietate și nici un registru funciar unde să fie menționat, deplina calitate procesuală pasivă a aparținut UAT București. Aceștia au făcut întâmpinare prin care au invocat nu doar lipsa calității lor procesual pasive (neindicând nici o altă persoană care ar fi avut această calitate, deci care să fie indicar ca proprietar ori moștenitor), ci și precaritatea posesiei clientului meu, chestiune care ne-a determinat să aducem un probatoriu și o argumentație mai complexă.
În cele din urmă am dovedit pe deplin posesia utilă ce s-a transformat în drept de proprietate prin instituția uzucapiunii, câștigând inițial la fond, în faza de judecătorie.
Ulterior UAT București a făcut apel, iar instanța de apel a stabilit în sarcina apelantei să plătească taxa de timbru pentru acest apel, taxă care a fost de 50% din taxa de la fond, și anume 3600 lei. UAT București nu a fost de acord cu ideea de a plăti taxă de timbru pe apelul declarat chiar de ea, motivând că fiind instituție publică este scutită de plata taxelor de timbru conform OUG 80/2013. În acest sens a făcut cerere de reexaminare împotriva Încheierii Tribunalului prin care i s-a stabilit taxa de timbru.
Cererea de reexaminare a fost respinsă Tribunalul București prin prisma intereselor de natura dreptului privat ce făceau obiectul apelului apelantei UAT București. Redăm în extras motivarea completului care a judecat și respins cererea de reexaminare.
Analizând cererea de reexaminare, tribunalul reţine următoarele: potrivit art. 30 din OUG nr. 80/2013: „(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de instituţiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. (2) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe şi din dobânzi şi comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, precum şi veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile”.
Pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru reglementată de art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii:
a) cererea să fie formulată de o instituţie publică;
b) cererea să aibă ca obiect venituri publice.
Tribunalul observă că dosarul are ca obiect uzucapiune, Municipiul Bucureşti prin Primar General având calitatea de apelant-pârât. Astfel, deşi acţiunea este formulată de o instituţie publică, acţiunea nu are ca obiect venituri publice, întrucât apelantul nu urmăreşte să obțină o sumă cu această destinație, ci urmărește să își apere proprietatea privată asupra unui imobil. Prin urmare, față de obiectul cererii, nu sunt aplicabile prevederile art. 30 din OUG nr. 80/2013, fiind stabilită în mod legal în sarcina apelantului o taxă de timbru în cuantum de 3.643,32 lei. Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, tribunalul va respinge cererea de reexaminare, ca neîntemeiată. UAT București s-a conformat și a plătit taxa de timbru astfel cum a fost stabilită inițial de instanța de apel.
În timpul regularizării cererii de apel (stabilirea taxei de timbru, reexaminarea și plata ei) clientul meu a decedat. Prin urmare am introdus-o în cauză pe moștenitoarea acestuia, cu care țineam oricum legătura pe durata procesului, ea fiind și cea care m-a angajat ca avocat și m-a rugat să preiau speța lor.
În fază de apel am susținut din nou apărările noastre și am expus imposibilitatea existenței undei detenții precare, anihilând argumentația apelantei UAT București privind precaritatea posesiei.
Am câștigat și în apel. Apelul formulat de UAT București a fost respins, clienta mea (fiica clientului decedat) dobândind dreptul de proprietate pe terenul pe care ea împreună cu tatăl ei l-au uzucapat.
UAT București a plătit taxa de timbru de 3.643,32 lei, dar are de plătit și costurile judiciare ale clienților mei ( taxa de timbru de la faza de fond, onorariu expert topo și onorariu avocațial fond și apel), pe care le vom solicita pe calea separata a unui proces de tip CVR (cerere de valoare redusă).
Totuși, ce nu am înțeles niciodată la aparatul administrativ al UAT-urilor este opoziția fermă acolo unde nu este cazul. În spețele de uzucapiune unde oamenii au o posesie de peste 10, 20, 30, 40 ani, fiind casa sau curtea lor, opoziția este în 99% cazuri neîntemeiată.
În cererea de uzucapiune eu chiar am un paragraf prin care le indic că dacă nu vor face opoziție la pretențiile noastre de a dobândi proprietatea, atunci renunțăm la dreptul de a cere cheltuieli de judecată (care sunt destul de mari la uzucapiune), drept oricum recunoscut și de normele de procedură civilă privind recunoașterea pretențiilor prin întâmpinare sau achiesarea la pretențiile reclamanților pe durata procesului.
Deși le indic textual aceste chestiuni, multe UAT-uri preferă să facă o fermă opoziție unde nu este cazul, și mai mult, preferă să facă și apel, acolo unde un judecător deja a stabilit, chiar și provizoriu, că sunt întrunite condițiile de uzucapiune. UAT-urile nu fac decât să crească costurile procesuale acolo unde nu este cazul, atât prin opoziție cât și prin formularea apelului, costuri care se ridică la câteva mii de euro în total, costuri ce vor fi în sarcina lor într-un final.
