Avocat ILIE DORINÎn 10.06.2026 am obținut în cadrul cabinetului de avocat un nou succes în materie de uzucapiune pentru o clientă din București. Procesul a fost deschis în 2022 când clienta, după o consultanță prealabilă, m-a angajat să o reprezint în proces și să-i obțin dreptul de proprietate. Am estimat atunci că procesul va dura 2-3 ani, dar a durat 4. Indiferent de durată și costuri, clienta este extrem de mulțumită și liniștită, validându-i-se pentru totdeauna dreptul de proprietate pentru casa și terenul unde a copilărit și locuiește.
Surprinzător a fost faptul că Judecătoria Sector 5 ne-a respins cererea de uzucapiune deși erau îndeplinite toate condițiile, am dovedit pe deplin posesia și utilitatea ei, și nici nu au fost persoane fizice care să conteste sau să facă opoziție la uzucapiunea noastră. Această instanță pe nedrept a reținut că am fi avut o detenție precară și nu o posesie utilă uzucapiunii, deși detenția nu reieșea din nici o probă din dosar.
Și mai frapant este că instanța a făcut referire la disciplina în construcții și ne-a respins uzucapiunea casei pentru că uzucapanta – clienta mea nu ar fi cerut autorizație de construire pentru casa construită de autorii ei prin ani 1980… A fost o hotărâre care m-a întristat. Totodată instanța de fond a menționat că dacă posesorul nu plătește impozit nu este uzucapant, deși este în imposibilitate obiectivă și legală de a plăti, devreme ce nu are nici o calitate pentru a fi persoană impozabilă.
După ce ni s-a respins pe nedrept cererea de uzucapiune la judecătorie, am luptat în apel, iar Tribunalul București ne-a dat dreptate. În acest sens, după analiza din nou a situației, normelor și probelor, instanța de apel a anulat hotărârea Judecătoriei Sector 5, admițând cererea de uzucapiune, și constatând că dreptul de proprietate privind imobilele teren și casă aparține clientei mele, prin validarea uzucapiunii. După 4 ani de efort, s-a făcut dreptate. Instanța de apel a reparat greșeala/eroarea instanței de fond.
Prin argumentele și concluziile de apel am demontat invenția instanței de fond cu privire la detenția precară. Am arătat că uzucapiunea veche, cea pe care ne-am întemeiat acțiunea prevede o prezumție de posesie utilă și de uzucapiune, prezumție ce în dosarul nostru nu doar că nu a fost răsturnată de pârât sau de alte persoane ci mai mult ea a fost întărită de probele noastre. Martorii și contractele de utilități (apă, gaz, canal, telefonie, tv) pe numele clientei mele au relevat că la aceste imobile clienta locuiește sub nume de proprietar, fără a da socoteală și fără a fi în chiria, comodatul sau concesiunea cuiva.
Am arătat și în apel că nu au fost acte revendicative, acte de suspendare ori întrerupere a prescripției achizitive care să releve sau să indice măcar o oarecare discontinuitate ori întrerupere a cursului termenului de prescripție achizitivă, nefiind la dosar nici o idee și nici o dovadă în acest sens. De asemeni nu au fost nici un fel de acte, contracte sau raporturi juridice care să dovedească măcar o umbră de detenție precară. Posesia clientei și a predecesorilor ei a fost una evidentă, publică, în nume de proprietar, netulburată de nimeni și de nimic.
Am arătat că prin două vânzări cu acte de mână nu avea cum să se predea o detenție, mai ales că s-a plătit și un preț al imobilelor, preț real, raportat la valoarea imobilelor de la data celor două acte de vânzare-cumpărare (1984 și 1997). Un preț așa mare nu a transferat și nu avea cum să transfere o detenție, fiind evident că s-a predat o posesie utilă uzucapiunii. Joncțiunea și utilitatea posesiilor au fost pe deplin dovedite.
Cât privește faptul că la direcția de taxe și impozite figurează alte persoane aceasta se datorează tocmai imposibilității de a se înregistra fiscal o persoană ce nu are legătura cu proprietatea, imposibilitate în care a fost și clienta mea și predecesorii ei. Am arătat că acest aspect nu limitează cu nimic uzucapiunea, devreme ce nici adevăratul proprietar nu a fost o persoană fizică care să depună diligență în zonă fiscală a imobilelor, deci nu a plătit nimeni impozitul, nefiind identificat nici o persoană care să-și aroge vreun drept de proprietate sau de moștenire a proprietății.
Instanța de apel a fost convinsă de argumentele mele factuale și juridice, de adevărul celor expuse și dovedite în mod substanțial, îndreptând eroarea instanței de fond. Așa cum am scris mereu, un proces de uzucapiune este un demers complex, ce necesită o atenție sporită și o gestionare eficientă a fiecărui termen de judecată, a fiecărei dovezi ce provine de la pârât sau pârâți, a expertizei, etc.
Costurile procesului? Cele mai mari au fost cele emoționale pentru clienta mea, pentru că mai incercase cu un alt avocat prin 2017 si i se respinsese acțiunea atunci, deci venise la mine cu o doză de neîncredere. După ce am pierdut la fond, clienta era și mai neîncrezătoare, dar i-am spus că luptăm până la capăt, ceea ce am și făcut până am biruit. Costuri de timp 4 ani de zile, peste 10 termene de judecată (expertiza, grevele magistraților și grefierilor au lungit procesul). Costuri financiare de peste 6.000 euro (taxă de timbru, onorariu experți, onorariu avocat), dar acestea se vor recupera de la pârât.
Validarea definitivă a unui drept de proprietate ce derivă sau se naște din uzucapiune, dintr-o posesie, este printre cele mai importante chestiuni juridice și judiciare ce se expune în fața instanțelor, mai ales că uneori vorbim de imobile ce au o valoare considerabilă nu doar din punct de vedere emoțional (casa familiei) ci și din punct de vedere financiar. A duce la bun sfârșit un astfel de proces este cu adevărat un test al anduranței și dreptății.
