Valoarea juridică a mențiunilor din rubrica specifică a Procesului Verbal de contravenție

Orice Proces Verbal de contravenție are mai multe rubrici, modelul fiind unul prestabilit la nivel național. Rubrica Mențiuni contravenient este rubrica destinată apărărilor pe care și le poate face contravenientul la momentul întocmirii procesului verbal, dacă se folosește de acest instrument legal. Deși are o importanță mare prin raportare și la alte aspecte ale procesului verbal și ale contravenției, rubrica este rar și prost utilizată în practică. Acest lucru se datorează în primul rând agenților constatatori care omit voit să permită contravenienților să se apere, și în al doilea rând contravenienților care nu știu să se apere la momentul întocmirii Procesului-Verbal.

Rubrica Mențiuni contravenient este rubrica unde o persoană își poate face primele apărări în fața acuzației contravenționale. Este rubrica prin care contravenientul poate indica orice chestiune ce consideră că ar fi în apărarea sa, chestiune ce singură sau în corelare cu altele, poate să îi susțină viitoarea plângere contravențională. Evident că atât timp cât  un contravenient este de acord cu cele constatate și scrise de agent, atât timp cât nu dorește să le conteste, atât timp cât recunoaște integral cele menționate în Procesul Verbal, nu este necesară vreo mențiune pentru că el nu contestă și nu va contesta în instanță sancțiunea. Obiecțiunile, mențiunile ori apărările se vor nota pe Procesul Verbal doar dacă acesta este contestabil, deci doar dacă contravenientul va face plângere contravențională.

În acest context, apărările din Rubrica Mențiuni contravenient devin necesare când o persoană începe deja, la momentul constatării și aplicării sancțiunii, să conteste cele consemnate de agent și/sau când nu este de acord cu modul în care agentul a constatat și consemnat fapta. Fie că are nemulțumiri cu privire la cronologia faptelor, fie cu privire la natura faptelor, fie cu privire la calificarea faptelor, fie cu privire la participația ori nevinovăția sa, fie cu privire la sancțiunile principale ori complementare, etc, contravenientul trebui să utilizeze acest instrument pus la dispoziția sa de lege, și să dicteze efectiv agentului nemulțumirile și apărările sale. Polițistul este obligat să scrie, măcar în rezumat dacă nu poate în întregime, textul apărărilor contravenientului în acestă rubrică. Aceasta este o obligație legală de serviciu a agentului și încălcarea acestei obligații nu numai că poate conduce la anularea procesului verbal dar poate conduce și la alte sancțiuni disciplinare sau chiar penale pentru acel agent, omisiunea sa voită fiind clar un abuz de putere și un abuz în serviciu.

OG 2/2001 în articolul 16 alin. 7 spune în mod clar că: în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Textul legal nu este corelat cu titulatura rubricii din formularul actualizat privind contravențiile, rubrica alte mențiuni purtând acum denumirea de Mențiuni contravenient. În opinia noastră titlul cel mai corespunzător al rubricii ar trebui să fie ”Apărări contravenient”. Înlocuirea cuvântului mențiuni cu apărări, ar da valoare și importanță rubricii și astfel contravenienții ar da importanță apărărilor pe care și le pot face chiar în Procesul Verbal, chiar în momentul întocmirii lui.

Valoarea juridică a acestor obiecțiuni este aceea de apărări în fața acuzației contravenționale. Obiecțiunile sunt de fapt elemente contestatoare prin care se neagă cele consemnate de agent. Aceste apărări trebuie să nege fapta ori calificarea sau orice element al acuzației ce nu corespunde adevărului ori legii. Se poate nega așadar temeinicia sau legalitatea procesului verbal în chiar cuprinsul acestuia, chiar de către contravenient. Desigur, referitor la legalitate, aceasta ar presupune cunoașterea amănuntelor legale cu privire la faptă, ceea ce este mai dificil la momentul faptei. Cele mai multe și mai solide apărări trebuie să se refere la netemenicia acuzației, la lipsa de imputabilitate a faptei, la inexistența faptei, la conturarea unei alte stări de fapt decât cea descrisă de agent, etc.

Ce mențiuni/obiecțiuni sau mai bine zis ce apărări își poate scrie contravenientul în Procesul Verbal? Spuneam mai sus că agentul este obligat să scrie la dictarea contravenientului sau a avocatului acestuia (daca la fața locului este prezent avocatul) mențiunile/apărările acestuia. După ce agentul scrie aceste mențiuni/apărări, contravenientul le citește și semnează doar dacă ele sunt exact ce a spus contravenientul, în mod contrar acesta poate scrie că nu sunt mențiunile lui cele scrise acolo de agent, iar agentul poate intra iar pe zona riscurilor și răspunderii profesionale.

În ceea ce privește apărările/mențiunile ce pot fi trecute de contravenient – prin agent – pe Procesul Verbal acestea diferă de la caz la caz. Generic acestea se pot referi la faptă, calificare, participanți, participație, vinovăție, elemente exoneratoare de răspundere etc. Cele mai întâlnite mențiuni sunt: nu sunt de acord, nu am fost eu, nu recunosc fapta, am fost nevoit să fac acest lucru, nu sunt vinovat, etc. 

Tot ceea ce se menționează acolo va trebui coroborat cu toată situația de fapt și cu întreg probatoriul raportat la faptă. Contravenientul care contestă procesul verbal și face plângere contravențională trebuie să indice (în cuprinsul plângerii) și probele pe care își întemeiază aceste apărări/mențiuni. În sistemul judiciar orice apărare trebuie să fie consolidată de probe. Orice mențiune ori apărare ce nu este susținută  de probe nu are vigoare juridică. Astfel că mențiunile/apărările din Procesul Verbal reprezintă un început probatoriu, contravenientul-contestator trebuind să aducă în fața instanței elemente probatorii prin care demonstrează realitatea apărărilor/mențiunilor sale. Fie că se folosește de probatoriul deja cules de agentul constatator, fie că a cules între timp el însuși material probator, contravenientul trebuie să își continue apărările făcute sau mai bine zis începute în Procesul-Verbal. Planșe foto-video, înregistrări audio, depoziții de martori, înscrisuri, etc, orice chestiune ce poate conduce la verificarea adevărului cu privire la faptă și vinovăție este admisă în procesul contravențional prin care este atacat un proces verbal de contravenție. Aceste probe se vor corobora cu mențiunile/apărările consemnate în Procesul-Verbal de agent (la dictarea contravenientului).

În concluzie, mențiunile din Procesul Verbal sunt primele apărări pe care și le face  (sau ar trebui să și le facă) contravenientul. El trebuie să dicteze agentului ce consideră el că ar fi în apărarea lui în viitorul proces prin care va contesta Procesul Verbal. Aceste apărări sunt de fapt primele contestări ale Procesului Verbal, și fiind în corpul lui și consemnate la data întocmirii lui, au o mare valoare juridică, făcând ca acuzația adusă de agent să fie mai slabă din punct de vedere juridic. Procesul Verbal ce conține apărări ce contravin acuzației din el, nu se mai bucură de aceeași claritate și vigoare juridică ca atunci când Procesul Verbal nu le-ar conține. Acesta este un Proces Verbal ce din start conține o faptă și o negare a faptei sau a unui element al faptei, chestiune ce va obliga instanța la analiza temeinică a întregului eveniment ce a condus la aplicarea unei sancțiuni; orice dubiu va profita contravenientului. Totuși, pentru anularea procesului verbal, va fi nevoie ca aceste apărări/mențiuni/contestări să fie susținute și de probe, fie că probele provin de la agent, fie că provin de la contravenientul contestator. Dacă nici agentul nici contravenientul nu aduc probe și în continuare va plana un dubiu asupra acuzației, Procesul Verbal va fi anulat.