Avocat ILIE DORINViolența domestică asupra femeilor este un fenomen care nu doar că a crescut de la an la an, ci a devenit îngrozitor în ultimul timp, șocând societatea prin ultimele 2 crime asupra a două femei însărcinate. Crimele petrecute în plină stradă, în public, oripilează și șochează pe oricine, inducând ideea de nesiguranță și de lipsă de protecție pentru femeile care sunt în situații asemănătoare (au parteneri agresivi, amenințători, manipulatori, geloși, violenți, periculoși).
Dincolo de educație, cultură, familie, comunitate, o vină enormă pentru cele petrecute o are justiția din România. Justiția timidă, justiția târzie, justiția pudică, justiția neputincioasă, justiția nepregătită pentru astfel de fapte în care puterea agresorului primează legii.
Violențele, amenințările și crimele pot fi prevenite de justiție prin ordinul de protecție. Fenomenul violenței asupra femeilor se poate reduce dacă legea se aplică cu rigoare. Justiția, mai ales prin istituția ordinului de protecție, are un rol preventiv nu punitiv, adică un rol de a preveni și preîntâmpina astfel de violențe și crime. Această diferență dintre preventivitate și punitivitate nu este înțeleasă în mod profund de către polițiști, procurori și judecători.
Uneori se refuză să se emită ordine de protecție sau se refuză emiterea pe perioade mai mari, organele crezând că dacă le-ar emite, aceasta ar fi o sancțiune pentru agresor și nu o prevenție pentru victimă, riscul/pericolul pentru victimă fiind mic, neiminent și insignifiant. Această logică a justiției este injustă. Practica și cele petrecute demonstrează acest lucru.
Am avut cliente care au solicitat ordine de protecție și am constatat, asta chiar acum câteva zile, cât de ineficientă, neputincioasă și timidă este justiția, sau altfel spus cît de blândă și bonomă este justiția cu agresorii.
Daca punem în discuție și plângerile penale ale victimelor cu privire la infracțiunile de loviri, amenințare, șantaj ori viol, vom constata de asemeni că cele mai multe dintre plângeri se termină în faze incipiente, dosarele fiind uitate, prăfuite prin dulapurile poliției, ca în cele din urmă să fie clasate. Organele judiciare de urmărire penală tratează cu o nonșalanță inexplicabilă aceste dosare și acest fenomen îngrijorător, ca ulterior să se mire de unele crime petrecute în circumscripția lor.
Lipsa de fermitate a justiției sporește fenomenul de violență impotriva femeilor, ajungându-se la crime din cauza blândeții organelor judiciare față de agresori.În ultimul caz în care am intrat ca avocat, clienta mea era victima unor fapte de loviri repetate în ultimul an. Totul a culminat recent cu amenințarea directă cu mesajul ”o să pățești ca aia din cosmopolis”, fapte și amenințare dovedite de noi (cu înscrisuri și martor audiat de instantă) și recunoscute de agresor. Agresorul mai avusese un ordin provizoriu în 2024 pentru violențe la adresa clientei mele, ordin pentru care agresorul a convins-o/manipulat-o pe victima că se va schimba în comportament dacă renunță la prelungirea lui, ceeea ce victima a și făcut:a renunțat la judecarea cererii de emitere a ordinului în 2024. În procesul nou ce s-a judecat luni 16.06.2025, procuroarea de ședință a solicitat ordin doar pentru 2 luni…spunând că pentru lovirile mai vechi (acum o lună ultima bătaie) pericolul s-a estompat și este suficient un ordin de 2 luni de zile. Evident am luat cuvântul în replică și am expus că pericolul este și mai iminent și că cele 2 luni egalează cu 0 luni, așa că dacă se emite pe 2 luni nu mai are nici un sens și scopul legii nu își mai atinge scopul. Deci deși noi cerusem ordin pe perioada maximă de 12 luni, instanța a dat ordin pe 5 luni de zile, deși repet agresorul a recunoscut lovirile, a recunoscut amenintarea cu crima. Aștept hotărârea pentru a vedea motivarea și argumentele instanței: cum a cântărit ea necesitatea unui ordin doar pe 5 luni deși noi am cerut 12 luni. Clienta mea a fost totuși mulțumită cu acest puțin și nu am făcut apel, dar suntem fermi în a solicita un nou ordin dacă după cele 5 luni de zile agresorul continuă amenințările.
Mă gândesc pentru ce fapte și amenințări ar fi emis instanța ordin pe 12 luni de zile? Dacă pentru o amenințare directă cu crima/omorul nu a emis ordin pe 12 luni, oare pentru ce fapte sau amenințări se emite ordin pe 12 luni? Poate că doar dacă victima era bătută bine și avea un certificat medico-legal cu 10-20 de zile îngrijiri medicale instanța ar fi dat 12 luni de zile…
Până acum 2 ani legea prevedea un maxim de 6 luni pentru ordinele de protecție, mai nou legiuitorul a instituit un termen de 12 luni pentru o protecție maximă a victimelor. Lege așadar este, trebuie doar aplicată de către organele judiciare.
Emiterea ordinelor de protecție cât mai repede și pe perioade cât mai mari trebuie să fie răspunsul ferm și imediat al justiției la astfel de crime cu sânge rece. Altfel, agresorii vor fi încurajați să comită atrocități, iar victimele vor fi descurajate să apeleze la poliție, la justiție. Cred ca viața unui om este un argument arhisuficient pentru măsuri ferme.
Dacă o femeie a ajuns la poliție sau la avocat pentru a cere sprijin și protecție cerând ordin de protecție, aceasta nu este pentru a avea motive la divorț, sau pentru a-și agasa partenerul pentru notorietate sau bani cum cred unii. Ele au nevoie de sprijin, de protecție, iar justiția trebuie să le ofere maximă, imediată și o fermă protecție împotriva agresorului.
