Împotriva fenomenului de ”evadare din țară” după condamnare, Ministerul Justiției propune schimbarea politicii penale cu privire la infracțiunea de evadare, lărgind cadrul acesteia. Ca răspuns la numeroasele cazuri în care persoane față de care s-a dispus o pedeapsă definitivă privativă de libertate se sustrag executării pedepsei, Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică în data de 31.05.2022 un proiect de Lege ce introduce o nouă formă privind infracțiunea de evadare.
Conform proiectului de lege, noua infracțiune ar fi fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare. Această faptă nu va fi infracțiune dacă persoana respectivă nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Aceste norme se aplică pentru hotărârile ce vor fi definitive după ce (dacă) va intra în vigoare această lege.
Pentru hotărârile care vor fi definitive până la intrarea în vigoare a acestei legi, se aplică un alt regim juridic. Astfel, în aceste cazuri, termenul de 7 zile în care condamnatul trebuie să se predea poliției nu curge de la data rămânerii definitive a hotărârii ci de la data la care legea aceasta va intra în vigoare – din acel moment toți cei condamnați definitiv anterior intrării acestei legi în vigoare vor avea un termen de 7 zile să se predea poliției. Daca nu se vor preda în aceste 7 zile, organele judiciare se vor sesiza din oficiu pentru începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de evadare, a cărei pedeapsă se adaugă celei ce trebuie executată.
Din cele de mai sus reiese că prevederile nu se aplică celor care sunt sancționați cu amenda penală. De asemeni nu se aplică cazurilor unde instanța a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, acestea nefiind condamnări în sens penal. Totuși, cum obligația de predare există doar pentru cei care sunt sancționați cu închisoare și executare în regim penitenciar, considerăm că noile prevederi nu se vor aplica nici celor care vor primi pedepse cu închisoare dar beneficiază de prevederile suspendării executării pedepsei. Având în vedere că vorbim de dreptul penal, considerăm că norma ar trebuie să fie mai clară și mai precisă cu privire la acest aspect.
Pedeapsa pentru noua infracțiune de evadare în formele de mai sus ar fi închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Incriminarea faptei de nepredare a condamnatului la poliție în 7 zile în vederea executării pedepsei va fi supusă dezbaterii în Parlament. Norma nu este în vigoare, nu este aplicabilă, fiind în acest moment doar în fază de proiect.
Modificările astfel cum au fost propuse de Ministerul Justiției:
Art. I
Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 285, după alineatul (3) se introduce un alineat nou, alin. (31), cu următorul cuprins:
„(31) Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare.
2. La articolul 285, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(4) În situațiile prevăzute la alin. (1), (2), (3) lit. a) și b) și alin. (31), pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.”
3. La articolul 285, după alineatul (5) se introduce un alineat nou, alin. (6), cu următorul cuprins:
„(6) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (31) fapta săvârșită de persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”
Art. II
(1) Fapta persoanei condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii dispuse printr-o hotărâre rămasă definitivă anterior intrării în vigoare a prezentei legi de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (1) fapta săvârșită de persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Art. III
Structurile Ministerului Administrației și Internelor care pun în executare ordinul de dare în urmărire potrivit art. 522 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, la expirarea termenelor prevăzute de art. I pct. 1 și art. II alin. (1) sesizează organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de prezenta lege.