Avocat ILIE DORINCompensația în faza de executare silită este instituția juridică ce permite debitorului urmărit să opună creditorului urmărior o creanță față de acesta, și astfel să diminueze cuantumul creanței executate sau să îl stingă de tot, dacă creanța debitorului este mai mare ca cea a creditorului. Voi explica în detaliu mai jos tot acest mecanism execuțional, mecanism care pleacă de la premisa că debitorul și creditorul părți într-un dosar de executare silită au datorii/creanțe reciproce constatate printr-un titlu executoriu pe care fiecare îl deține contra celuilalt (hotărâre judecătorească, contacte sau acte ce constituie titluri executorii). Compensația în faza execuțională se desfășoară acolo unde unul dintre ei a pornit o executare silită împotriva celuilalt.
Compensația în faza de executare silită pleacă de la principiile compensației legale. Mai concret, Codul civil menționează compensația ca unul din modurile de stingere a unor obligații reciproce. Articolul 1616 Cod Civil menționează că datoriile reciproce se sting până la concurența celei mai mici dintre ele, iar la articolul următor 1617 Cod Civil se stipulează: compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani. Acestea sunt rădăcinile compensației execuționale, pentru că în fază de executare silită compensația creanțelor/datoriilor urmează regulile și principiile legale de mai sus, la care se adaugă chestiuni și proceduri execuționale. Compensația operează indiferent de statutul juridic al titularilor creanțelor, deci indiferent că sunt datorii între persoane juridice, fizice, profesioniști ori autorități sau instituții publice.
În cazul unor datorii reciproce, debitorul este în același timp și creditor, iar creditorul este în același timp și debitor, unul față de altul. În acest context, fiecare are de dat o sumă de bani celuilalt. Dacă unul din aceștia inițiază o executare silită a creanței sale împotriva celuilalt, fără a scădea suma datorată de acesta celuilalt, atunci se pune în discuție mecanismul compensației execuționale.
Cel urmărit silit prin executorul judecătoresc poate invoca în fața executorului sau în fața instanței de executare compensația, indicând titlul executoriu și suma ce dorește a fi compensată prin scădere din datoria/creanța pentru care este urmărit silit. Dacă datoria debitorului executat silit este mai mare a cea a creditorului care a inițiat executarea silită, lucru mai rar întâlnit în practică, compensația poate merge și poate acoperi și cheltuielile execuționale.
Cum se procedează? Etapa în fața executorului și etapa în fața judecătorului.
Cel urmărit/executat silit, odată ce primește actele execuționale, trimite executorului judecătoresc o adresă în care invocă și solicită aplicarea compensației, indicând suma precum și o copie, preferabil legalizată, după titlul executoriu. Temeiul acestui demers este articoul 646 aliniat 2 din Codul de Procedură civilă. Executorul este obligat să verifice veridicitatea informațiilor și îndeplinirea condițiilor privind compensația. Dacă sunt întrunite condițiile compensației, executorul va emite o încheiere prin care va constata îndeplinite condițiile compensației, va opera compensația prin scăderea datoriei debitorului urmărit silit, indicând în final debitul rămas de executat, dacă există un astfel de rest după scăderea efectuată în cadrul compensației.
Dacă executorul nu dă curs solicitării debitorului urmărit silit și nu compensează datoriile, sau dacă cel executat silit preferă să se adreseze direct instanței (procedura în fața executorului fiind facultativă), cel executat silit poate face contestație la executarea silită, în fața instanței de executare, prin care invocă compensația și solicită instanței să o aplice cu privire la creanța executată. Instanța astfel investită va verifica aplicabilitatea și legalitatea compensației și va stabili întinderea compensației și întinderea creanței rămase de executat, dacă va exista vreun rest după compensație. Dacă instanța admite contestația la executare, creditorul care a inițiat executarea silită va suporta cheltuieile judiciare (onorariu avocat, costuri cu copierea dosarului de executare), și acestea vor fi un nou titlu executoriu ce va putea fi la rândul lui să fie motorul unei noi compensații. Așadar în acest caz se va scădea din creanța inițială ce face obiectul executării atât suma inițială propusă la compensare, dar și creanța nouă compusă din cheltuieile judiciare, aceasta fiind o nouă creanță compensabilă în cadrul aceleiași executări silite, compensațiile operând în același timp.
Din practica noastră privind dialogul, cooperarea și colaborarea cu unii executori judecătorești privind acte execuționale, deseori deficitară, cea mai indicată și sigură cale este contestația la executarea silită făcută în termenul de 15 zile de la primirea Somației de executare de la executor. Această cale este preferabilă deoarece garantează un cadru legal mai bine prestabilit de lege și totodată asigură o transparență a actelor execuționale, transparență pe care noi avocații nu o găsim la toți executorii judecătorești…
Compensația poate fi opusă pe tot parcursul executării silite, indiferent dacă creanța și titlul executoriu invocat de debitorul executat silit sunt anterioare, concomitente sau posterioare momentului începerii executării silite, atât timp cât creanța ce face obiectul executării silite nu a fost stinsă prin nici un act de executare silită.
Dacă creanța ce este solicitată a fi compensată este anterioară sau concomitentă cu creanța executată silit, având în vedere că stingerea lor prin compensație operează de drept, fără nici o formalitate, atunci executarea silită apare ca fiind nelegală pentru creanța/suma ce face obiectul compensației, executarea silită fiind legală doar pentru eventualul rest de creanță, ce nu a fost acoperit prin compensație. În atare context se poate pune în vedere reaua-credință a creditorului urmăritor în raport cu debitorul urmărit/executat silit, în fața executorului ori în fața instanței de executare.
