Meniu Închide

Legalizarea hotărârii judecătorești – pași, cost și durată

Legalizarea hotărârii judecătorești este un procedeu judiciar ce are loc de regulă după finalizarea procesului, iar ca excepție și după finalul fazei primei instanțe. Legalizarea hotărârii judecătorești constă în aplicarea pe o copie a hotărârii a unei parafe pe care se menționează data rămânerii definitive a hotărârii (dacă a rămas definitivă) precum și data legalizării ei. Dacă nu a rămas definitivă se menționează pe copia hotărârii că s-a declarat apel sau că procesul se află în termenul de apelare.

O hotărâre legalizată este necesară în vedere executării silite, a procedurilor vizând notări ori intabulări în Cartea Funciară, în alte procese civile, administrative ori penale, la schimbări privind actele de stare civilă, la diferite instituții publice, etc.

Cererea de legalizare se formulează de regulă atunci când procesul s-a finalizat. Chiar dacă procesul nu s-a finalizat, cererea de legalizare se admite dar se va menționa pe copia după hotărâre că nu este definitivă și că s-a declarat apel/recurs, ori că acea cauză se află în termenul de apelare/recurare, după caz.

Persoanele care pot cere legalizarea. Pentru a se depune o cerere de legalizare a unei hotărâri judecătorești persoana trebuie să fie parte în acel dosar. În anumite cazuri, pot cere legalizarea hotărârii succesorii părții ori alte persoane interesate, cu incuviințarea președintelui instanței. Persoana poate depune cererea personal sau prin avocat. Este preferabilă legalizarea hotărârii judecătorești prin avocat, mai ales în cazurile în care nu există o copie după hotărâre ori nu se mai cunoaște numărul de dosar dar mai ales în cazul hotărârilor judecătorești mai vechi. În cazul proceselor desfășurate cu mult timp în urmă (5-10-30 ani), copia hotărârii se aduce de la arhiva instanței spre legalizare, arhivă care deseori nu mai este în clădirea actuală a instanței repective. La procesele foarte vechi copia hotărârii nu se mai găsește nici măcar în arhivele instanțelor, astfel că avocatul trebuie să facă demersuri în identificarea locației/instituției (de regulă Arhivele Naționale) unde se află acel dosar, pentru a se face o copie a hotărârii din acel dosar vechi.

Pașii și costul legalizării. Partea va completa cererea de legalizare a hotărârii indicând numărul de dosar , numărul și data hotărârii judecătorești. Va atașa cererii o copie după hotârâre și o chitanță de plată a unei taxe judiciare de timbru de 5 lei per exemplar. Dacă dorește legalizarea mai multor copii, va trebui să plătească pentru fiecare copie 5 lei. Este indicată legalizarea mai multor copii ale hotărârii pentru ca partea să aibă și ea în documentele personale această hotărâre legalizată. La cerere este indicat să se anexeze și o copie a cărții de identitate a persoanei care cere legalizarea.

Taxa de timbru judiciar se plătește la direcția impozite locale sau la poștă prin mandat. Taxa se va plăti la direcția de taxe și impozite legale de la domiciliul persoanei care cere legalizarea. Dacă se plătește în altă localitate, prin mandat poștal, trebuie cunoscute de cel care merge la poștă CIF-ul UAT-ului (localității) de domiciliu și contul IBAN pentru taxele de timbru (acestea trebuie căutate pe internet ori trebuie solicitate de la Primăria respectivă). Dacă partea sau avocatul mandatat nu are o copie a hotărârii judecătorești va solicita și eliberarea unei astfel de copii în vederea legalizării, dar va trebui să plătească suplimentar o taxă de timbru de 1 leu/pagină. Pentru a nu plăti mai puțin, fiindcă uneori o hotărâre poate avea mai multe pagini, este preferabil să se plătească o taxă de timbru mai mare, de 20-30 de lei, pentru a nu îngreuna procedura de legalizare. Cererea se depune fizic la Registratură, prin poștă sau curier.

Recent, la unele instanțe cererea și documentele de mai sus se pot depune online, fără deplasarea la instanță. Serviciul de legalizare online este disponibil la puține instanțe din România și constă doar în depunerea online a cererii și documentelor aferente. Legalizarea online este posibilă după instrucțiunile fiecărei instanțe ce o permite. De asemeni, serviciul online este disponibil doar pentru dosarele din ultimii ani, care se află încă în arhiva instanțelor. Pentru dosarele vechi și foarte vechi, cererea și documentele vor trebuie depuse în format fizic pentru că e nevoie de interogări suplimentare.

Toate aceste documente indicate mai sus și anume cererea de legalizare, copia după cartea de identitate, copia după hotărâre și chitanța de plată a taxei de timbru, plus împuternicirea avocațială dacă e cazul, se transmit instanței deodată. Dacă taxa de timbru nu se plătește prealabil și deci chitanța nu se depune odată cu cererea, procedura de legalizare va dura mai mult, deci este indicat ca toate să fie depuse deodată.

În cazul în care partea sau avocatul nu optează pentru ridicarea legalizării de la Registratura instanței ci optează pentru expedierea copiei legalizate la o numită adresă, va atașa cererii un plic autoadresat completat și timbrat corespunzător cu timbre poștale normale. Pe acest plic la destinatar apare persoana (cu adresa aferentă) care va primi plicul cu copia legalizată, iar la expeditor va apărea instanța (cu adresa aferentă) care va trimite plicul cu copia legalizată. După legalizare instanța va expedia plicul respectiv persoanei ce va apărea ca destinatar pe plic, la adresa indicată pe plic (practic instanța doar pune copia legalizată în plic și îl predă agentului procedural pentru a fi depus la poștă odată cu corespondența instanței).

Nu am înțeles de ce este nevoie de acest plic devreme ce oricum instanțele au contract cu Poșta Română și pot folosi plicurile pe care le folosesc la corespondența judiciară când trimit citații, hotărâri, adrese… Preferabil și facil pentru cetățean ar fi să plătească 10 lei în plus taxă judiciară pentru expedierea în plicul instanței, fără a se mai complica cu procedura plicului autoadresat… Actualmente aceste aspecte se au în vedere într-o modificare legislativă ce este în procedura de dezbatere parlamentară.

Procedura de mai sus este valabilă și pentru legalizarea altor înscrisuri din dosarul de la instanță (încheieri, declarații de martori, expertize, adrese de la instituții, diverse acte procedurale, etc).

Instanța competentă. Instanța la care se depune cererea de legalizare este instanța care a pronunțat soluția pe fond sau cea care a pronunțat soluția în apel, dacă apelul s-a admis, chiar și parțial. La fel este situația și în cazul admiterii recursului, chiar și parțială.

Durată. O procedură de legalizare durează în medie 2-4 săptămâni, mai mult sau mai puțin în funcție de fiecare instanță de judecată și de persoana care formulează cererea în mod corespunzător sau nu (de exemplu se depune o cerere de legalizare la altă instanță decât cea competentă/care are dosarul ori se formulează cerere de legalizare fără indicarea numărului corect de dosar ori de hotărâre, etc). La o instanță cu grefa aglomerată, procedura durează mai mult. La o instanță cu grefa mai liberă și cu personal disponibil, o legalizare poate dura și câteva zile.

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Postări recente