Recomandările CSM prin care sunt interzise procesele civile noi non-urgente pe durata stării de urgență sunt vădit neconstituționale

Consiliul Superior al Magistraturii – Secția Judecători a făcut o eroare gravă prin Hotărârea nr 257 din 17.03.2020 blocând accesul la justiție. Prin articolul 6 al acestei hotărâri s-a blocat/suspendat procedura de regularizare/comunicare a oricărei cereri de chemare în judecată în procesele civile și contravenționale. Articolul 6 are următorul conținut: procedurile de la art 200 și 201 din Codul de Procedură Civilă se suspendă. Conform Hotârârii CSM și a hotărârilor colegiilor de conducere a Curților de apel vom vedea ce cauze  existente deja pe rolul instanțelor vor continua să se judece. Despre cauzele/procesele/acțiunile/întâmpinările/apărările noi ce vor fi introduse la instanțe pe durata stării de urgență nimeni nu vorbește nimic.

Astfel că, prin dispozițiile Hotărârii nr 257 din 17.03.2020, CSM a decis că orice proces civil sau contravențional nou introdus pe rolul instanțelor este blocat la intrare. Practic se pot introduce acțiuni noi, se pot deschide procese noi, dar ele vor rămâne în blocaj la intrarea în instanță, în forma în care au fost primite: nu se face regularizarea cererii, nu se fac rezoluții de către completurile cărora le sunt distribuite, nu se comunică pârâților, nu se instrumentează acel dosar, ci cererea/plângerea contravențională se blochează pur și simplu la instanță. Acest lucru echivalează cu nedepunerea cererii (degeaba o depui dacă ea rămâne blocată cine știe câte luni), cu interzicerea proceselor civile și deci cu un blocaj total în majoritatea litigiilor civile și contravenționale. Practic procesele civile noi sunt imposibile și interzise pe această perioadă, înafară de cele considerate de instanțe urgente. Astfel, accesul liber la justiție este îngrădit total în majoritatea materiilor de drept civil, comercial și contravențional, excepție făcând cauzele urgente.

Considerăm că procedura de regularizare, comunicarea cererii pârâtului, comunicarea întâmpinării, și toate chestiunile administrative ce nu impun prezența părților și posibil a fi efectuate până la fixarea primului termen de judecată, nu trebuiau suspendate. De asemeni consider că anumite materii cum ar fi contestația la executare silită, cererile de valoare redusă, ordonanțele de plată, sau orice alte proceduri ce sunt eminamente soluționate în baza înscrisurilor și deseori fără prezența părților, pot fi soluționate de către instanțe. În contextul interzicerii oricărui proces civil sau contravențional, dincolo de gravitatea neconstituționalității privind un drept fundamental, va interveni un blocaj judiciar prin efectul de pâlnie la momentul încetării stării de urgență, mai ales că problema cea mai mare este că nimeni nu știe cât va dura aceasta stare de urgență…

Blocarea accesului la justiție este în totală contradicție cu art 21 alin. 2 din Constituție  care spune: nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului de acces liber la justiție. Art 4 din OUG 1/1999 privind regimul stării de sediu și urgență, articol ce este afectat de neconstituționalitate la rându-i, prevede că: pe durata stării de asediu și a stării de urgență, proporțional cu gravitatea situației ce a determinat instituirea acestora și numai dacă este necesar, poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale înscrise în Constituție, cu acordul ministrului justiției.

Avocații, luând măsuri igienico-sanitare corespunzătoare, își continuă activitatea chiar și pe durata stării de urgență. Am jurat că vom respecta și apăra drepturile și libertățile oamenilor, indiferent de vremuri și necondiționat de starea societății! Respectăm acest jurământ sacru, fiind aproape de oamenii a căror drepturi, libertăți și interese sunt mai  afectate pe/de durata stării de urgență.