Meniu Închide

10 motive pentru care instanțele resping contestația la executarea silită

Când împotriva unei persoane s-a inițiat o executare silită, primul impuls care îi vine în minte este să facă contestație. Eventual se gândește să ceară și o suspendare a procesului de executare silită până la soluționarea procesului ce are ca obiect acea contestație.

A contesta o executare silită înseamnă a te adresa instanței cu o ”plângere” raportată la motive de nulitate sau de nelegalitate a executării silite. Contestația la executarea silită sau contestarea executării silite trebuie să aibă motive întemeiate pentru a fi admisă de aceasta. Motivele se pot regăsi în actele de executare; la cererea debitorului, executorul este obligat ca în 5 zile să îi predea o copie după dosarul de executare, dacă debitorul nu dorește studierea dosarului la sediul executorului judecătoresc. Dacă nu există motive de nulitate sau nelegalitate ce ar atrage anularea/întoarcerea executării silite, contestația va fi respinsă și contestatorul va putea fi obligat la cheltuielile judiciare avansate în această contestație de către creditor: cheltuieli cu onorariul de avocat, experți, cheltuieli de copiere a dosarului de executare silită, etc. În definitiv, aceste cheltuieli se vor adăuga la totalul sumelor ce vor avea ca obiect executarea silită.

Nu este recomandată contestarea executării silite pe formulare sau șabloane găsite pe internet. Nu este recomandată contestarea executării silite fără a identifica în fiecare caz de executare silită elemente de nelegalitate, de nulitate, și a vedea rezonanța lor legală prin prisma normelor de executare silită. Din aceste motive se impune o analiză serioasă a deciziei de a contesta executarea silită. Această decizie trebuie să se raporteze la motivele suficiente/substanțiale ce ar face admisibilă contestația la executarea silită.

Mai jos voi enumera 10 dintre cele mai des întâlnite motive prin care o contestație la executarea silită este respinsă de către instanțe:

  1. Executarea silită este făcută cu respectarea tuturor normelor legale și toate actele de executare sunt făcute în acord cu prevederile legale. Acest lucru se poate analiza prin raportare la cine face cererea de executare, executorul judecătoresc, instanța de executare, data încuviințării executării, actele de executare silită (popriri, indisponibilizări de bunuri, etc), toate făcându-se în parametri legali. Când se invocă nulitatatea executării sau a unui act de executare trebuie indicat motivul exact de nulitate prin raportare la norma legală încălcată, judecătorul făcând o analiză pe motivele și argumentațiile indicate expres de contestator (debitorul urmărit).
  2. Executarea silită privește o creanță certă, lichidă și exigibilă, aspecte ce reies cu claritate din dosarul de executare silită. Certitudinea creanței poate fi reieși din informațiile din contract/titlul executoriu (mod de calcul al dobânzii, comisioanelor) sau din documentele existente la dosarul de executare sub forma unui centralizator de plăți, sub forma unui desfășurator al ratelor/debitelor, unde se va vedea ce s-a plătit, când s-a plătit și cât a rămas de plătit. Creanța este lichidă din punct de vedere legal dacă este clar determinată sau determinabilă. Exigibilitatea unei creanțe se raportează la data scadenței. Nici o creanță nu poate fi executată silit dacă nu este scadentă, deci dacă termenul de plată nu e împlinit. Totuși, contractele bancare se pun în executare pentru că neplata unei sau unor rate atrage – conform unor clauze contractuale – decăderea din termenele de plată și deci declararea întregului debit ca scadent, astfel că suma restantă devine exigibilă. Certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței trebuie analizate prin raportare la conținutul titlului executoriu și nu prin raportare la documentele întocmite de executorul judecătoresc. Titlul executoriu trebuie să fie clar și să oglindească aceste 3 trăsături ale creanței. Dacă titlul executoriu este clar în privința acestor chestiuni, acestea nu vor putea constitui motive de contestație la executarea silită.
  3. Executarea silită privește un titlu ce are încă forță executorie. Forța sau puterea juridică executorie înseamnă capacitatea acelui înscris (fie că e hotărâre judecătorească, înscris autentic notarial sau înscris privat cu caracter executoriu), de a putea fi motorul unei executări silite. Doar un act ce are forță executorie poate pune în mișcare procesul de executare silită. Totuși, nici executorul judecătoresc, nici instanța ce încuviințează executarea silită nu analizează dacă titlul mai are putere executorie la momentul inițierii procedurilor de executare silită. Executorul judecătoresc și instanța de executare verifică doar dacă acel titlu este un titlu executoriu conform legii, nu verifică dacă la momentul formulării cererii de executare silită titlul mai are putere executorie. Aici avem de a face cu o bizarerie tipic românească: se verifică dacă legea îi acordă titulatura de titlu executoriu, dar nu se verifică, nici de executor, nici de instanța ce încuviințează executarea silită, dacă mai are, la momentul verificării, acea putere executorie dată de lege. Când nu mai are un titlu putere executorie? Când dreptul de a cere executarea silită s-a prescris. Orice titlu executoriu poate fi pus în executare silită într-un anume termen stabilit de lege, de regulă 3 ani în materia creanțelor, debitelor. Dacă în acest interval de timp nu s-a făcut cerere de executare silită, dreptul de creanță din acel titlu executoriu devine un drept natural, nu se stinge, dar nu mai poate fi pus în executare silită pentru că nu mai are ”vlagă juridică” sau forță executorie pentru a iniția și susține procedura de executare silită. Dacă titlul respectiv, fie că e hotărâre judecătorească, înscris autentic notarial sau înscris privat cu caracter executoriu, are încă forță executorie atunci executarea silită este legală și deci nu poate fi invocată prescripția dreptului de a cere executarea silită.
  4. Contestația nu îndeplinește condițiile de formă. Contestața la executare silită este o veritabilă cerere de chemare în judecată, astfel că va trebui să îndeplinească condițiile de fond și de formă ale unei pretenții civile deduse judecății. Referitor la forma contestației la executarea silită ea trebuie să conțină numele și prenumele ori denumirea și domiciliul/sediul părților (creditor urmăritor – sau cesionar ori persoana care a preluat datoria de la creditor și debitor urmărit silit), obiectul contestației (ce acte se contestă ori dacă se contestă toată executarea silită global sau întoarcerea executării, indicarea temeiurilor de fapt și de drept, a probelor în susținerea lor și semnătura contestatorului. Contestația și înscrisurile se vor depune în atâtea exemplare câte părți sunt, plus un exemplar pentru instanță. Lipsa uneia din aceste mențiuni sau nedepunerea documentelor în numărul de exemplare cerut de lege, poate conduce la anularea/respingerea contestației.
  5. Contestația este tardivă. Executarea silită o procedură ce presupune celeritate din partea tuturor celor implicați: executor, instanță, creditor, debitor, eventual experți sau alți subiecți. Astfel că această etapă presupune termene scurte în care pot fi făcute anumite acte procedurale sau în care pot fi contestate anumite acte de executare silită. Pentru cel care se gândește să inițieze o executare silită timpul este scurt: el are la dispoziție doar 15 zile în care trebuie să introducă contestația la executare cu motivele, argumentele și probele în susținerea ei. Cele 15 zile curg de la data când cel care este executat a primit somația ori înștiințarea privind începerea executării silite ori popririi. Dacă nu respectă acest termen, debitorul urmărit/executat nu mai poate introduce o contestație validă din punct de vedere juridic. Dacă totuși o introduce, va fi respinsă ca tardivă. În anumite situații, poate cere totuși o repunere în termen dacă învederează că nu a știut pe nici o cale de acea executare silită, că actele de executare au fost expediate la o adresă ori depuse la o cutie poștală ce nu îi aparține, etc. Sunt și cazuri de excepție când contestația la executare poate fi introdusă și peste termenul de 15 zile și oricând pe parcursul executării silite (de exemplu când cel executat invocă clauze abuzive în contractele bancare sau de telefonie).
  6. Contestația nu este motivată, argumentată sau probată. Orice pretenție dedusă judecății trebuie bine motivată argumentată, întemeiată pe un cadru legal și bineînțeles probată. Așa este și cazul contestației la executarea silită. Lipsa motivelor, lipsa temeiurilor de fap și de drept și lipsa probelor vor conduce la respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. Argumentele trebuie bine structurate și probele trebuie corect indicate în contestația la executare silită. În funcție de creanța supusă executării, se pot folosi orice mijloace probatorii proprii procesului civil: înscrisuri, planșe foto, înregistrări audio-video, martori, interogatorii, expertize, etc. Gestionarea probatoriului trebuie să fie eficientă și trebuie să conducă la demonstrarea certitudinii celor invocate în contestație.
  7. Invocarea unor motive ce țin de fondul dreptului atunci când debitorul nu le poate invoca deoarece asupra lor există autoritate de lucru judecat. Astfel, dacă o hotărâre judecătorească este pusă în executare, ea are autoritate de lucru judecat și nu se mai poate repune în discuție în cadrul contestației la executare fondul litigiului definitiv tranșat. Se pot formula totuși în contestația la executare cereri privind lămurirea hotărârii în ceea ce privește înțelesul, întinderea ori aplicarea dispozițiilor din dispozitiv, dacă există chestiuni confuze ori contradictorii. Dacă se pune în executare un alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se vor putea invoca motive de fapt și de drept cu privire la fondul litigiului, în anumite cazuri.
  8. Nu s-a plătit taxa de timbru judiciar pentru judecarea contestației. Taxa de timbru judiciar se plătește anticipat fie din proprie inițiativă odată cu depunerea contestației la judecătorie, fie din dispoziția instanței. Dacă debitorul care a introdus contestație la executare nu plătește taxa de timbru în termenul stabilit de instanță (prin citație, dispoziție verbală în ședință sau altă rezoluție transmisă contestatorului), contestația va fi respinsă ca netimbrată. Nici o discuție privind competența, probele sau fondul litigiului privind executarea nu poate decurge dacă chestiunea prealabila a timbrării nu a fost rezolvată.
  9. Lipsa calității procesual active. Nu oricine poate introduce o contestație la executarea silită ci doar debitorul ori un terț vătămat de executare. Debitorul urmărit ori terții vătămați prin acea executare, persoane efectiv executate silit sau vătămate de un act de executare pot introduce contestația la executare silită, în mod personal sau prin avocat. Mandatarea unui avocat în procesul de contestație la executarea silită crește șansele de a identifica nelegalități sau chestiuni de ordin juridic ce pot conduce la câștigarea acestui proces. În afară de avocat, nici o altă persoană nu poate iniția și susține o contestație la executarea silită decât dacă are din partea debitorului executat silit/terțului vătămat o procură specială în acest sens. Un mandat verbal nu este suficient, cum nu este suficientă existența unui grad de rudenie pentru a iniția aceste demersuri judiciare. Soțul poate sta în justiție în numele soției dacă este vorba de o executare silită a unui bun ce face parte din masa comunității de bunuri; în schimb dacă este vorba de un bun propriu al celuilalt soț, va trebui să aibă mandat special sau să împuternicească un avocat. Astfel că rudele, afinii, soțul ori soția (în unele cazuri), nu pot formula legal o contestație la executarea silită dacă nu au procură,  dar pot mandata legal un avocat pentru ca acesta să inițieze demersurile privind contestarea executării silite pentru ruda, afinul sau celălalt soț. ”Angajarea” unui avocat se poate face de rudele, afinii, soțul ori soția (în unele cazuri), fără a fi nevoie de o imputernicire/procură din partea celui executat silit/vătămat prin executare. Mandatul unui avocat se naște din contractul de asistență juridică ce va fi semnat de una/unul din rudele, afinii, ori soțul/soția debitorului executat/terțului vătămat. Debitorul executat/terțul vătămat vor trebui să accepte acest demers făcut de rude/afini/soț, acceptare ce poate fi și tacită (prin faptul că nu se vor opune demersurilor făcute de avocat).
  10. A intervenit perimarea contestației la executarea silită. Este o deosebire netă între perimarea din dosarul de executare silită (perimare ce devine activă cu privire la dosarul de executare silită atunci când creditorul nu dă curs cererii scrise a executorului judecătoresc de a depune un înscris sau de a face un act necesar continuării executării) și perimarea din dosarul de contestare a executării silite. Primul dosar este aflat pe rolul executorului judecătoresc, al doilea este aflat pe rolul instanței de judecată. Perimarea procesului privind contestația la executare, ca sancțiune procesuală, intervine dacă în termen de 6 luni de la data ultimului act de procedură îndeplinit de instanță sau de părți, dosarul a rămas în nelucrare din motive imputabile contestatorului. Astfel că neglijarea procesului ori lipsa de diligențe în contestația la executarea silită poate conduce la lispirea de efecte a actelor de procedură în acel proces, dacă perimarea se va constata prin hotărâre.

Obsevăm că o contestație la executarea silită nu este o procedură simplă, ci dimpotrivă, este un proces ce necesită atenție și o gestionare eficientă a tuturor etapelor procesuale. Contestația la executarea silită trebuie făcută doar dacă executarea silită se face cu nerespectarea legii, pentru a se restaura legalitatea și pentru a se intoarce o executare silită nelegală (conform principiului de drept al repunerii părților în situația anterioară). Analiza legalității ori nelegalității unui proces de executare silită reprezintă o diagnoză prealabilă necesară pentru a se lua decizia formulării unei contestații la executarea silită.

Print Friendly, PDF & Email

13 Comments

  1. Maria

    Cauza:Contestaţie la executare conform art.906 alin. (5) CPC
    Fondul finalizat:respinge contestaţia la executare, obligă mama la plata a 45000 lei penalizări, 7300 lei cheltuieli cu executarea, 2600 lei cheltuieli de judecată.
    Istoric:
    Tata copilului născut în 2007 are program de vizită, sâmbătă şi duminică, de la 11 la 18.
    Tata nu vine ani de zile, decât sporadic. După 1,5 ani absenţă, cere executarea silită, se admite, copilul refuză plecarea.
    Trece prin toate etapele cerute de art.913 CPC, copilul face şi consiliere, care va fi prelungită la cererea tatălui şi cu plata de către mamă, până la 1 an, când tot tatăl suspendă consilierea. Tata vine la program doar cu executorul, pentru fazele cerute de procedură, apoi cere penalizarea mamei.
    Copilul nu a lipsit niciodată de la domiciliu, tata , când vine neanunţat, copilul este ridicat de la masă sau sculat din somnul de dupăamiază; tata vorbeşte urât cu copilul, cu mama, copilul refuză plecarea.
    Instanţa decide penalizarea mamei cu 500 lei/zi până când mama îi permite tatălui să ia copilul – mama i-a permis permanent – cu motivarea că părintele rezident e vinovat prin însăşi calitatea de părinte rezident şi articolul 906 nu ţine cont de comportamentul mamei, de culpa ei, ci doar de refuzul copilului .Încheierea e definitivă.
    Tata vine la fiecare din zilele luate în calcul, deci 12 zile în 90 indicate de lege, apoi dispare din nou, dar cere calculul sumei finale. Instanţa înmulţeşte 500×90 şi ajunge la 45000 lei, executoriu. Repet:program are doar sâmbăta şi duminica, în 2 weekenduri/lună.Instanţa motivează că mama nu a respectat obligaţia de a permite luarea minorului, prin faptul că minorul refuză plecarea.
    După acest calcul, tata dispare iar 1 an şi 5 luni, contestaţia se tot judecă şi se respinge, nu avem motivarea.
    Între timp, dosarul de executare iniţial, pornit în baza art. 913, de încheie pe insolvabilitate – programul nu poate fi pus în aplicare.
    Tatăl cere o nouă executare silită a aceluiaşi titlu, instanţa admite, se face un nou dosar execuţional, la care tot tata renunţă după 2 săptămâni, în 30 decembrie 2020.În 15 martie, acelaşi cere o nouă executare silită.De data asta, dacă se ajunge la penalizare, cu aceeaşi motiovare (mama e arondată aceleiaşi mici judecătorii conduse de acel judecător care a penalizat-o!), art. 906 alin (4) prevede reluarea penalizării din 3 în 3 luni! Asta urmăreşte domnul şi acum, are deja experienţă.
    Concluzie:peste 40 de dosare, penale şi civile, toate pentru dreptul tatălui la program de vizită, la care nu se prezintă doar pro causa, pentru a obţine condamnarea şi penalizare mamei.Copilul s-a născut după despărţirea părinţilor.Nu s-a constatat ilegalităţi făcute de mama, mama şi copilul au stat arestaţi la domiciliu în toate zilele de program, timp de peste 13 ani, la care domnul vine după 3 luni, 1 an, un jumătate, dar vine la executarea silitî şi la zilele de calcul a penalităţilor.
    Instanţele refuză să constate abuzul de drept, deşi recunosc că ostilitatea copilului se datorează comportamentului tatălui.
    Mama care-şi creşte singură copilul e penalizată fără nici o vină.
    Ce e de făcut? Dumneavoastră ce aţi face dacă aţi avea clientă în aceeaşi situaţie?
    Mulţumesc.

    • Avocat ILIE DORIN

      Sunteți intr-o situație extrem de complicata. Presupun ca ați avut avocat pe parcursul acestor zeci de procese civile și penale. Dacă ați avut avocat și le-ați pierdut pe toate…trebuia la un moment dat schimbat. Acum lucrurile sunt delicate. Dacă Dvs nu va opuneți executării dar copilul nu vrea, nu aveți de ce sa fiți amendată. E destul de greu ca după atâta timp un nou avocat sa des îndrumări in aceasta situație.

      • Maria

        A avut avocaţi, chiar foarte bătăioşi. A câştigat penalul şi la fond, şi la apel, a câştigat o penalizare pe art.20 din L.272/2004, o altă cauză, pentru suplimentarea programului de vizită – ocazie cu care 3 complete de apel s-au abţinut, până preşedinta Tribunalului a luat taurul de coarne şi i-a respins acţiunea. Acum, a demarat penalizarea cu 1000 lei/zi, conf. art. 910 Cod proc.Civ., dar a cerut în nume propeiu, nu prin executor, probabil executorul l-a refuzat, dar nu se prezintă la program. A convins o instanţă (mică), într-un proces în care cere daune morale pentru refuzul minorului, să-i admită proba cu expertiza medico-legală psihiatrică – el a cerut la Mina minovici Bucureşti, dar competenţa teritorială este alta, problema este că i s-a admis-copilul are 14 ani şi 10 pe linie la şcoală, un copil apreciat de colegi şi de profesori. Oricine ia cunoştinţă de această situaţie, spune că nu se poate aşa ceva, dar iată – se poate!

  2. Andrei M

    Buna,

    Am niste amenzi mai vechi de prin 2011, si alea
    abuzive, si s-au tot marit de parca erau actiuni la bursa, evident nu mi-am permis sa le platesc.

    Astazi pur si simplu m-au sunat de la HR de la servici sa-mi spuna ca sunt obligati sa-mi puna poprire pe salariu, au primit un document, o executare silita cum ca am o datorie in valoare de 6000 de lei.

    Iar din cate stiu in 3 ani se prescriu aceste datorii, daca nu au luat nicio masura de executare silita atata timp, mi se pare ca si-au pierdut dreptul sa o faca dupa ce au trecut atatia ani.

    Iar acum or sa-mi puna poprire pe salariu aparent..

    Mi se pare ca e abuziv si ilegal si as vrea sa stiu daca se poate actiona in instanta si cum as putea proceda mai exact.

    Orice sfat e binevenit (mai am 14 zile).

    Multumesc!

  3. Rotaru carmen

    Bună ziua, in anul 2012 am contractat un credit bancar si am platit rate pana in aprilie 2015 cand nu am mai reusit. In august 2020 am avut contul din banca blocat( cardul de pensie) fara sa fiu anuntata in nici un fel,am aflat ulterior ca eram executata silit de catre Kretit Incasso.am facut contestatie in ternent legal in luna august 2020 ,in luna decembrie a aceluiasi am am avut prima infatisare,dupa inca 4 luni mi_a fost admisa cererea,dar recuperatorii au facut apel spunand ca a gresit instanta ca termenul de 3 ani de la achitarea anticipata emisa de banca ar fi 17,07,2018…termenul real fiind octombrie 2015,va rog indeplinesc conditiile de a mi se accepta cererea incetare a executarii silite? Daca da pot cere despagubiri firneu de recuperare? Va multumes!

  4. Gabriela

    Buna seara ,
    Aveam o datorie de 2100 lei din 2006 , Kruk ma dat in judecata de 3 ori insa le a respins cererea de executare silita insa acum in 2021 m au dat iar in judecata si le a admis cererea de executare silita , daca fac contestatie am castig ?

  5. Ovidiu Bita

    Buna ziua,

    Pe scurt…am avut un credit din 2007, in 2008 am plecat in strainatate, am achitat lunar ratele pana prin oct 2012, dupa ca am incetat sa mai platesc dupa care banca a cesionat creanyta catre kruk. au urmat notificari privind contractul de cesiune pe care normal personal nu le-am primit, fiind in strainatate. in 2019 m-am intors in tara, pentru ca in 2021 in martie sa primesc un mesaj de la banca unde am cont deschis ca imi sunt poprite conturile in baza unei executari silite al exec jud “X”. binenteles ca am fost vigilent, a doua zi fiind prezent la biroul exec jud pt a cere copie dupa dos executional, cu care m-am prezentat la avocat si am formulat contestatie la executare. ocazie cu care am contstat ca hotararea de incuviintare a executarii silite este data de o judecatorie din alta circumsriptie decat am eu domiciliul. Sunt nule actele din dosarul executional din aceasta cauza?
    se pot solicita despagubiri pt executarea abuziva si ilegala pornita de acest executor judecatoresc, care avea obligatia legala de a se informa despre domiciliul meu actual?

  6. Mircea Cîrstea

    Buna ziua,

    Lucrez în străinătate și am întârziat plata la un card de credit, din cauza sistemului bancar din țară în care lucrez. Am informat banca ca sunt detașat în serviciul exterior și am trimis o adeverință în acest sens. Am achitat jumatate din credit pe data de 24 aprilie, dar banca a deschis o procedura de executare silită fără sa mă informeze. Abia pe 4 iunie mi s-a spus ca mi-a fost anulat creditul și pe 22 iunie, după ce pe data de 17 iunie l-am achitat în întregime, am fost informat prin intermediul serviciului financiar al instituției unde lucrez ca mi s-a pus o poprire pe salariu. Din actele trimise instituției la care lucrez am văzut ca hotărârea judecătorească s-a pronunțat în data e 11 mai fără sa am habar de acesta. Ce e de făcut?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Postări recente