Meniu Închide

Anul 2019 – anul echilibrului și al echilibrărilor, anul încrederii și respectului

2018 ne-a pus în fața multor provocări personale, judiciare, legislative. Cu bunele și cu relele lui, cât suntem încă sănătoși, trebuie să mulțumim și pentru mult, și pentru puțin. Și mulțumim din belșugul inimii.

An de an trebuie să găsim și puterea unui nou început. An de an, după ce ne-am fi făcut analiza retrospectivă a realizărilor și nerealizărilor noastre din anii precedenți, trebuie să trasăm liniile directoare după care să ne ghidăm în noul an. Fără linii prestabilite, fără puncte de traseu dinainte gândite și fixate nu există direcție, iar fără direcție, există o singură non-direcție și ea se numește haos.

Anul 2019 cred că ar trebui să fie anul echilibrului. Echilibrul nu înseamnă însă o luare de pe talerul adevărului și o punere pe talerul falsului pentru a crea o aparentă echilibrare între adevărat și fals. Echilibrul înseamnă adaptarea (aducerea) falsului la adevăr, nu a adevărului la fals. Echilibrul înseamnă o înlăturare a falsului de pe talerul adevărului și tot așa o înlăturare a adevărului aflat pe talerul falsului. Astfel echilibrul înseamnă o curățare a falsului de adevăr, și a adevărului de fals. Amestecul falsului cu adevărul pentru ”echitate sau echitabilitate” nu însemnă un echilibru ci un dezechilibru.

Dacă ne raportăm la dosarele judiciare în multe din ele se observă o amestecătură a falsului cu adevărul, o încrengătură dintre adevăr și minciună, o împletitură între realitate și scornire. Dosarele judiciare conțin falsul și adevărul ascuns în același text, uneori pe aceeași pagină. Fiecare are dreptatea lui și o creionează atât de bine încât ajunge categoric convins de el însuși privitor la o realitate în care la început chiar el era în dubii. Imaginația justițiabililor nu are limite în acest proces de desenare a adevărului lor.  Uneori desenul este autentic, adică au dreptate. Uneori desenul nu este autentic, având mai puțină dreptate decât au crezut ori neavând dreptate deloc. Doar instanța decide autenticitatea, dreptatea. Instanța este singura care are dreptul și puterea de a identifica falsul și adevărul, de a despleti falsul din împletitura lui cu adevărul. Autenticitatea este de fapt conformitatea cu realitatea și legalitatea. Ce nu este conform cu realitatea și cu legea, nu este autentic, este fals, nelegal sau poate chiar ilegal, ilicit. Avocații au menirea de a reliefa aceasta încrengătură mincinoasă, de a urmări firul fals și firul adevărat, și de a-l prezenta instanței spre despletire. Avocații au rolul esențial de a apăra și supraveghea conformitatea și legalitatea situațiilor sociale. Orice nedreptate, neconformitate, nelegalitate trebuie imediat operată de avocați. Apărarea este foarte importantă în procesul echilibrului și al echilibrării situațiilor juridice în care persoanele sunt implicate. Instanța trebuie să analizeze în detaliu fiecare argument, fiecare probă, fiecare explicație a fiecărui participant, pentru a da o hotărâre riguroasă și nu un copy-paste pentru că speța e similară cu cea din alt dosar anterior. Doar astfel se poate ajunge la un echilibru și la o echilibrare. O hotărâre în care falsul ar rămâne pe talerul adevărului sau adevărul ar rămâne pe talerul falsului, ar fi o hotărâre dezechilibrată și deci categoric nedreaptă. Procesul echilibrării nu este însă unul ușor.

Dacă ne raportăm la problemele și situațiile noastre personale, acest raționament al echilibrului poate fi folosit și în hotărârile și deciziile pe care le luăm fiecare dintre noi cu privire la viața și direcția noastră personală. Ne creionăm deseori o dreptate sau o realitate întemeiată pe presupuneri și păreri personale, pe presupuneri și păreri ale vecinilor și ale prietenilor, pe temeiuri imaginate, pe deducții uneori la limita adevărului. Suntem deseori captivi unei spirale din care singuri nu putem ieși. Suntem deseori captivi unor situații pe care nu le mai putem gestiona singuri. Suntem deseori puși în cadre care se rotesc fără oprire, noi asistând fără putere de reacție. Violența domestică, depresia, singurătatea sunt câteva dintre cele mai crunte spirale în care poate ajunge omul mileniului 3. Pierdem ușor echilibrul dintre noi, nevoi, dorințe. Pierdem echilibrul dintre realitatea așa cum este ea, intrând în realitatea așa cum o percep alții sau cum ne-o dorește societatea, moda, trendul din vest, din est, din nord sau din sud. Din acest motiv este suficient să ne mulțumim cu ce avem și, dacă nu reușim, atunci devine eficient să găsim echilibrul unei idei, unei decizii, unei hotărâri cu ajutorul unei persoane care poate privi și analiza obiectiv situația noastră. O vedere de ansamblu a unei situații dificile se obține mult mai în detaliu în doi. Un preot, un psiholog, un avocat, un mediator, ne poate ajuta să găsim echilibrul dintre adevăr și fals, ne poate ajuta să filtrăm părerea de realitate, deducția falsă de deducția adevărată, presupunerea de faptul real. Ne poate ajuta cu o imagine nouă, cu o vedere din alt unghi, cu o nouă perspectivă, acestea fiind exact ce avem noi nevoie în atare de situații. Astfel putem ajunge la un echilibru și la o decizie întemeiată pe adevăr și realitate nu pe falsul unor presupuneri, păreri ori temeiuri distorsionate. Deciziile importante trebuie cântărite bine și mult. În viața personală și familială echilibrul este greu de găsit, dar trebuie mereu căutat. Sfinții Părinți au ridicat echilibrul la rang de virtute (termenul teologic este de dreapta socoteală). Au arătat prin aceasta cât de greu este de atins echilibrul personal, știind că virtuțile sunt țintele la care ne dorim mereu să ajungem dar pe drumul cărora mereu ne poticnim. Totul este să mergem continuu pe drumul echilibrului, spre ținta echilibrului.

Pe de altă parte este foarte importat ca în 2019 să cultivăm mai multă încredere în instituțiile la care totuși, mereu când avem nevoie, apelăm. Nu înțeleg de ce de ani buni mass-media seamănă ură și neîncredere în instituțiile noastre și în oamenii noștri, adică între noi. Cred că ar trebui să cultivăm mai multă încredere și să arătăm mai mult respect polițiștilor. Cred că ar trebui să cultivăm mai multă încredere și să arătăm mai mult respect procurorilor și judecătorilor.  Cred că ar trebui să cultivăm mai multă încredere și să arătăm mai mult respect avocaților, executorilor, mediatorilor, notarilor, experților. Cred că ar trebui să cultivăm mai multă încredere și să arătăm mai mult respect preoților. Cred că ar trebui să cultivăm mai multă încredere și să arătăm mai mult respect doctorilor.  Cred că ar trebui să cultivăm mai multă încredere și să arătăm mai mult respect profesorilor. Cred că ar trebui să cultivăm mai multă încredere și să arătăm mai mult respect tuturor oamenilor care lucrează în serviciul nostru, al societății. Poate că după această încredere acordată și după acest respect cuvenit și oferit, se vor raporta și ei mai cu căldură la noi când ajungem și apelăm la ei. Înjurându-i și fluierându-i nu îi vom determina să devină mai buni în ceea ce fac, ci le vom da o stare negativă cu care își vor face treaba cu lehamite și vor ajunge acasă plini de ura pe care le-am oferit-o și le-am semănat-o în suflet prin acea înjurătură și acel fluierat. Și a doua zi o vor lua de la capăt acumulând o nouă ură. Cred ca ar trebui rupt lanțul urii și al dezbinării. Poate pare o utopie, dar dacă începem prin a semăna încredere și respect, ura va începe să dispară. Sunt categoric convins de acest aspect. Este suficient ca fiecare în dreptul lui să semene sămânța încrederii, respectului și a toleranței pentru ca societatea să înceapă ușor ușor să se schimbe în bine.

Dacă cultivăm semințele binelui, în definitiv, cu răbdare și credință/optimism, vom culege roadele binelui.

Vă urez un 2019 echilibrat și excepțional, un an nou în care să oferiți și să primiți respect!
LA MULTI ANI!

Cu bine,

ILIE DORIN
Avocat și mediator

 

 

 

 

 

Print Friendly, PDF & Email
Posted in Noutăți

Postări recente

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *