Avocat ILIE DORINAnularea unui contract de împrumut a făcut obiectul unui dosar pe rolul cabinetul meu de avocat, dosar finalizat luna aceasta cu o decizie definitivă în favoarea clientului meu. Dosarul a fost deschis în anul 2022 de către partea adversă, eu fiind angajat ca avocat de pârâtul din dosar. Durata mandatului meu a fost de 3 ani de zile, 3 ani în care am demonstrat și dovedit instanțelor că reclamanta nu are sub nici o formă dreptate. Voi relata mai jos câteva dintre argumentele cu care am câștigat și etapele procesului
Deși procesul a fost inițiat de reclamantă la judecătorie, am cerut declinarea pentru competența materială a Tribunalului București, acesta judecând fondul, apelul fiind judecat de Curtea de Apel București. Reclamanta, văzând că 2 instanțe de anvergură i-au respins cererea și hotărârile celor 2 instanțe erau în deplină legalitate, nu a mai făcut recurs, decizia instanței de apel fiind definitivă prin nerecurare.
Greutatea cazului a fost dată nu doar de complexitatea dosarului și a probelor administrate, ci și de miza procesului: pierderea unei sume mari de bani. Împrumutul viza mai multe tranșe ce totalizau o sumă de peste 300.000 euro și exista riscul ca această sumă să dispară în neant dacă cererea reclamantei era admisă.
În dosar s-au administrat probele clasice în procesul civil: înscrisuri, interogatorii, și martori. Deoarece împrumutul a fost unul verbal ca și contract, dat în mai multe tranșe de-a lungul unor ani în perioada 2015-2018, părțile din considerente morale neîncheind un contract scris, a trebuit să demonstrăm realitatea împrumutului, predarea/remiterea banilor, scadența și nerestituirea lor. Parte din suma împrumutată a fost reconfirmată de părți prin înscrisuri notariale și acte atestate de avocat, după predarea banilor, înscrisuri atacate de reclamantă în acest proces.
Reclamanta invoca motive de nulitate absolută și relativă, dar și motive privind validitatea unui act de împrumut atestat de un avocat privind o parte din sumele împrumutate. Am demontat fir cu fir și pas cu pas nulitățile invocate precum și chestiunea atestării avocațiale, chestiuni ce nu atrăgeau cu nimic invaliditatea contractului de împrumut și nici măcar executabilitatea acestuia.
Concluziile noastre de la fond au fost următoarele: cu privire la nulitatea absolută invocată de reclamantă am solicitat instanței să rețină că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca aceasta să opereze. Reclamanta nu a adus nici un argument și nici o probă în susținerea acestei sancțiuni contractuale. Nulitatea absolută este nulitatea ce intervine de drept asupra unui act juridic atunci când se ocrotește un interes general, chestiuni ce nu se regăsesc în situația noastră, instanța nu are ce nulitate absolută să constate. În cazul nostru este vorba strict de interese private/particulare și de sume de bani predate unei persoane fizice. Nu există interes general ce ar putea fi ocrotit în cazul nostru, astfel că nu se verifică condițiile nulității absolute. Mai mult, nulitatea absolută este o sancțiune juridică drastică ce intervine în cazuri exprese, ea fiind stipulată expres în legi și norme, ceea ce nu este situația noastră.
Un contract de împrumut este un contract consensual și real, acordul de voințe dintre părți și remiterea banilor fiind suficiente pentru încheierea valabilă a acestui contract. În contextul în care noi am convenit și agreat împrumutul banilor este vădit că nu s-a eludat nici o dispoziție legală. Nu s-a încălcat nici o lege și prin prisma faptului că legea nu cere o anumit formă pentru încheierea valabilă a acestor contracte de împrumut. Mai mult cauza reclamanta nu a indicat textual cauza ilicită și imorală, ce conținut și regim juridic ar avea, în ce ar consta ilicitatea sau imoralitatea. În acest context, cele menționate cu privire la nulitatea absolută invocată de reclamantă sunt pure invenții și simple alegații ale acesteia, neprobate, nedovedite și total nereale.
Cât privește nulitatea absolută și relativă a unor contracte/acte autentificate, nu poate fi reținută sub nici o formă în această situație, fiind vorba de înscrisuri autentice.
Cu privire la nulitatea absolută și relativă a unor contracte/acte atestate de avocat, de asemeni aceasta nu poate fi reținută în situația noastră, având în vedere că la momentul atestării avocațiale, avocatul îndeplinește un act în calitate de funcționar public, în acord cu dispozițiile art. 38 alin 1 din Legea 51/1995 privind profesia de avocat, actul atestat de avocat fiind un înscris cu dată certă și are forță probantă până la înscrierea în fals, procedură de care reclamanta a înțeles să nu se folosească în acest proces.
Cu privire la nulitatea relativă am solicitat instanței să rețină că reclamanta recunoaște în mod clar că banii au fost predați, reclamanta recunoaște deci împrumuturile, recunoaște deci validitatea contractelor. Reclamanta nu neagă predarea banilor, element esențial al contractelor de împrumut.
Anterioritatea contractelor de împrumut față de actele/documentele/înscrisurile ce confirmă contractele acestea este de notorietate în materie. Majoritatea contractelor de împrumut sunt încheiate valabil prin remiterea banilor (uneori având în vedere urgența/nevoia de bani sau relațiile de prietenie) și ulterior se încheie înscrisurile doveditoare, prin înscrisuri sub semnătură privată, autentice sau atestate de avocați. Acest lucru nu este un motiv de nulitate relativă, nulitatea (și cea absolută și cea relativă) referindu-se strict la cauze existente la momentul încheierii contractului de împrumut și nu la cauze existente la data semnării, atestării ori autentificării înscrisului ce consemnează împrumutul deja încheiat, înscris care reconfirmă împrumutul deja încheiat cu mult timp înainte.
Nulitatea relativă se analizează strict prin prisma situației juridice de la data încheierii contractelor de împrumut. Ori la data fiecărui contract de împrumut, nu a existat nici o cauză de nulitate sau de anulare, nici un inconvenient, nici o opoziție din partea reclamantei, dimpotrivă ea bucurându-se de banii luați.
Cu privire la vicierea consimțământului de care face vorbire reclamanta am solicitat instanței să rețină că această viciere nu a existat sub nici o formă la momentul încheierii contractelor de împrumut, nici anterior și nici ulterior.
Orice viciu de consimțământ – mai ales dolul ori violența – invocate de reclamantă prin raportare la nulitatea contractului, trebuie să fie prealabile, preemergente, premergătoare încheierii contractului sau cel mult concomitente. Ori în dosar nu s-a probat sub nici o formă nici un act de această natură, nici prealabil, nici concomitent și nici ulterior. Martorul a declarat în mod ferm că reclamanta a semnat contractul, știa de conținutul acestuia. Martorul a declarat că nu a perceput și nu au existat acte de violență, de nici o natură, și nici manopere dolosive cu privire la contractul atestat de el.
De asemeni, faptul că sunt chestiuni inventate și informații false reiese și din faptul că la momentul încheierii lor sau la momentele/zilele ulterioare reclamanta nu a făcut nici o opoziție, nici o acțiune judiciară sau extrajudiciară, nici o reclamație civilă, penală sau disciplinară la nici o instituție superioară avocatului/notarului și la nici o secție de poliție, deși menționează de incidente de violență fizică la momentul autentificării și atestării.
De asemeni, statutul social al reclamantei prin raportare la profilul său psihologic, conduce la ideea că dacă ar fi fost un incident reclamanta s-ar fi opus, ar fi apelat la 112, ar fi sistat procedura de semnare, etc. Reclamanta nu este timpul de om care să poată fi intimidat, așa cum insinuează ea, ci este, datorită poziției sale sociale, un om care își știe drepturile, știe să gestioneze situațiile conflictuale, situațiile de violență, știe cum să procedeze în mod legal în atare situații.
Faptul că pozează în calitate de victimă a unor vicii de consimțământ, deși a avut și are un statut social de manager la o societate importantă, denotă o necorelare a spuselor ei cu realitatea. Astfel că lipsa sa de reacție la pretinsa violență sau pretinsul dol, imediată la momentul semnării acelor înscrisuri, denotă caracterul mincinos și inventat al viciilor. Aceste vicii nu au existat nici la încheierea contractului de împrumut și nici la semnarea înscrisurilor reconfirmative, consimțământul său fiind valabil exprimat, în cunoștință de cauză, cu acordul ei, în prezența avocaților și a notarului, și cu bunăvoința ei .
Hotărârea Tribunalului București a fost de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, fiind bazată preponderent pe argumentele de mai sus iterate de noi în proces și concluziile pe fondul cauzei.
Reclamanta a făcut apel, invocând aceleași chestiuni ca la fond, apel dezbătut în baza probelor deja câștigate cauzei. În apel noi am reiterat apărările noastre pe care le-am explorat minuțios pentru a fi mai clare pentru instanță
Curtea de Apel București a respins apelul reclamantei-apelante, preluând temeiurile noastre, argumentând printre altele că pentru a se putea constata vicierea consimțământului prin violență trebuie întrunite și dovedite două elemente: un element obiectiv care constă în amenințarea cu un rău fizic ori moral și un element subiectiv care constă în faptul că temerea insuflată a determinat ca victima să-și dea consimțământul la încheierea actului juridic.
Ori din probele administrate în fața primei instanțe cât și în fața Curții de Apel nu reiese nici faptul că apelanta a fost amenințată cu un rău și nici că aceasta ar fi fost în măsură să insufle o temere care să o determine să încheie contractele de împrumut.
De esența unei cauze de anulare este ca aceasta să existe la momentul încheierii actului, condiție neîndeplinită în prezenta cauză devreme ce pretinsele violențe, oricum nedovedite, au fost ulterioare. Existența unor acte de violență ulterioare precum și existența unei situații conflictuale de lungă durată între părți nu sunt în măsură să probeze faptul că reclamanta a încheiat contractele de împrumut ca urmare a unor acte de violență săvârșite de pârât.
Cât privește contractul de împrumut atestat de avocat, Curtea a reținut că acesta are doar un caracter confirmatoriu și nu este per se un contract de împrumut, deci nu se poate pune problema validității împrumutului prin raportare la actul reconfirmativ. Chestiunile antamate de apelantă cu privire la înregistrarea în evidențele cabinetului de avocat a unui act atestat de avocat se referă strict la opozabilitatea actului atestat, și nicidecum la validitatea acestuia.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare, fiind una din victoriile mari din acest an ale cabinetului meu de avocat, având în vedere amploarea situației juridice, precum și suma și miza din proces.
