Mecanismul legal prin care CSM vrea să blocheze accesul la justiție

Un comunicat emis de CSM în 8 ianuarie 2026 sub titlul Informare cu privire la demersurile pentru asigurarea unui act de justiție de calitate și eficientizarea activității instanțelor de judecată, ne arată intențiile prin care CSM dorește obstrucționarea accesului la justiție. Infomarea are 5 puncte succinte din care nu reiese decât un singur lucru: intenția puterii judecătorești de a diminua, dilua și obstrucționa actul și ideea de justiție printr-un mecanism legal, așa cum voi argumenta mai jos. Interesant că au chemat și avocații să compună proiectul de lege ce vizează ”mecanismul”, și sper că UNBR și confrații avocați vor face ceea ce trebuie: opoziție fermă. Degrevarea prin nejudecare și normare este cea mai toxică idee privind justiția de la aderarea la Uniunea Europeană.

Degrevarea prin nejudecare. În informare se vorbeste de eventuale propuneri de modificare a legislației apte să conducă la eficientizarea activității prin degrevarea instanțelor judecătorești, text care duce la ideea că CSM dorește să blocheze accesul la justiție pentru anumite tipuri de cauze/justițiabili. Degrevarea nu se face prin denegarea de justiție.

Având în vedere numărul anual tot mai mare de litigii generate de afectarea unor drepturi și interese legitime ale persoanelor fizice și juridice, degrevarea instanțelor judecătorești indicată de CSM nu înseamnă decât un blocaj al acestor procese la intrarea în instanță. Degrevarea instanțelor de judecată prin interdicția de a apela la instanța de judecată este inacceptabilă într-un stat de drept, unde legea și puterea judecătorească trebuie să fie în slujba cetățeanului, în mod total, liber și neîngrădit de alte proceduri sau procedee.

Degrevarea prin nejudecare, idee care pleacă tocmai de la garantul justiției, este linia roșie la care CSM nu ar fi trebuit să ajungă. Este linia roșie pe care un stat de drept nu trebuie să o permită nicum și nicicând.

Nu obstrucția este soluția.

În mod normal, într-o logică juridică, degrevarea instanțelor de litigii nu se face decât prin judecarea cât mai rapidă și eficientă a litigilor, și nu prin blocarea dreptății pentru cetățeni. Degrevarea instanțelor nu se face decât prin judecarea degrabă a tuturor litigiilor care vin la instanță, iar acest lucru se face prin mărirea schemei de personal, inclusiv personal auxiliar, sau alte măsuri prin care se lărgește posibilitatea și capacitatea judiciară de a oferi tuturor serviciul public al justiției.

Nejudecarea prin normare. O altă idee prin care CSM atinge aceeași linie roșie este cea legată de justiția târzie, justiție de care se face vorbire în ultimul timp mai ales prin raportare la dosarele penale, deși ea este prezentă demult și în dosarele civile.

CSM vine cu ideea ca procesele să fie cât mai lungi, justiția deja întârziată să fie și mai întârzitată, până te lași de ideea de a mai merge la instanță și eventual treci la ideea de a-ți face dreptate singur, cu parul, ca in evul mediu.

Domnul Alin Ene, membru CSM, anunță pe pagina sa de Facebook și câteva principii de normare (citez):

1. mecanismul de normare trebuie să aibă în vedere ajustarea volumului de dosare în instanță în funcție de capacitatea reală a acesteia de la un anumit moment dat;
2. se stabilește o normă la nivel de număr dosare/judecător prin raportare la datele europene
3. pe baza numărului de dosare înregistrate în fiecare instanță și în funcție de numărul de judecători aflați efectiv în activitate la un moment dat norma de la punctul a determină capacitatea zilnică a instanței
4. normarea se realizează la nivelul instanței/materiei juridice

Același membru CSM vine cu ideea unei liste de așteptare a dosarelor….adică nu se înregistrează cererea de chemare în judecată în ziua depunerii la instanță dacă se depășește norma per judecător, ci cererea se pune pe hold…

Analizând aceste principii, înțelegem că justiția se va face nu în funcție de nevoile și litigiile cetățeanului ci în funcție de capacitățile instanței: de exemplu, dacă la Judecătoria Podu Turcului din grila de 4 judecători este doar 1 judecător activ, atunci justiția se va norma în funcție de acest judecător: termenele din dosare vor fi unul la 3 sau 4 ani, prin 2035 putând termina fondul la un divorț.

Daca Judecătoria Podu Turcului nu va avea nici un judecător, cetățenii trebuie să aștepte la ușa instanței până CSM va face o magie ca un judecător să fie delegat pentru a le amâna cauzele, că de judecat nu mai poate fi vorba.

A judeca în funcție de capacitatea instanței, capacitate care depinde exlusiv de CSM, însemnă a judeca în funcție de bunul plac al CSM-ului, și nu în funcție de lege. A judeca în funcție de capacitatea efectivă a instanței înseamnă a lăsa fără justiție cetățenii arondați unor judecătorii unde magistrații nu optează și acestea stau pe avarie de ani și ani…

O chestiunie frapantă este și cea referitoare la raportarea numărului de dosare în funcție de datele europene. Care date europene? Avem țările nordice care au cateva zeci de dosare pe an per judecător, și avem țări europene precum Italia unde numărul de litigii este de mii pe an/judecător la fel ca în România.

Dacă se dorește raportarea la numărul de litigii ale unui judecător din țările nord europene, o să am o soluție la un fond pentru divorț în 2040. Asta nu este justiție europeană. Domnilor magistrați, nu așa arată o justiție într-un stat de drept membru al Uniunii Europene în anul 2026.

Deci care ar fi criterul european și care ar fi barometrul de litigii anuale pentru un judecător? Și acum primim doar 2 termene pe an la un proces (maxim 3 în instanțele din București), să înțeleg că se dorește să primim un termen la un an, sau un termen la 2 ani, ca să finalizăm o etapă procesuală în 5 ani, și cu calea/căile de atac să avem un litigiu finalizat în 10 ani? Și după încă vreo 5 ani executarea silită cu contestațiile aferente? Asta dorește CSM? Da, se pare că asta dorește.

Să înțelegem că doar anumiți cetățeni și doar anumite litigii vor mai avea dreptul de acces la justiție? Să înțelegem că va trebui un anumit statut de civis romanus (cetățean roman, cu drepturi totale) pentru a avea acces la justiție, iar plebs (plebea, restul poporului) nu va mai avea acces la justiție? Să înțelegem că se vor reintroduce procedurile și statuturile din dreptul roman? Ne întoarcem în evul mediu judiciar?

În loc ca CSM să vină cu măsuri ferme de revigorare a justiție și de întărârire a sistemului și procesului judiciar (mărirea schemei de personal ar rezolva jumătate din problemă!), acesta vine cu măsuri prin care se diluează nu doar sistemul judiciar ci însăși ideea de justiție. Este o linie roșie, de culoare roșu aprins.

Degrevarea nu se face prin denegarea de justiție.

Pentru un stat de drept, ceea ce face sau vrea să facă CSM este un mare și grav semnal de alarmă!