Avocat ILIE DORINAvând în vedere particularitatea cauzelor penale în care minorii sunt suspecți sau inculpați, legislația europeană prevede anumite garanții procedurale instituite prin
Drepturile pe care le enumeră directiva amintită sunt :
– Dreptul la informare. Statele membre se asigură că atunci când copiii sunt informați cu privire la faptul că sunt persoane suspectate sau acuzate în proceduri penale, aceștia sunt informați cu promptitudine cu privire la drepturile lor în conformitate cu Directiva 2012/13/UE și cu privire la aspectele generale de desfășurare a procedurii. Drepturile care vor trebui aduse la cunoștința minorului sunt (printre altele): dreptul ca titularul răspunderii părintești să fie informat, astfel cum se prevede la articolul 5; dreptul la asistență din partea unui avocat, astfel cum se prevede la articolul 6; dreptul la protecția vieții private, astfel cum se prevede la articolul 14; dreptul de a fi însoțit de titularul răspunderii părintești în timpul diferitelor etape ale procedurii, altele decât ședințele de judecată, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (4); dreptul la asistență judiciară, astfel cum se prevede la articolul 18; cât mai curând posibil în cadrul procedurilor, în ceea ce privește: dreptul la o evaluare individuală, astfel cum se prevede la articolul 7; dreptul la o examinare medicală, inclusiv dreptul la asistență medicală, astfel cum se prevede la articolul 8; dreptul la limitarea privării de libertate și la utilizarea unor măsuri alternative, inclusiv dreptul la reexaminarea periodică a detenției, astfel cum se prevede la articolele 10 și 11; dreptul de a fi însoțit de titularul răspunderii părintești pe parcursul ședințelor de judecată, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (1); dreptul de a se prezenta în persoană la proces, astfel cum se prevede la articolul 16; dreptul la căi de atac eficiente, astfel cum se prevede la articolul 19. Un drept important este cel referitor la informarea titularului răspunderii părintești (tatăl, mama, tutorele, curatorul).
– Dreptul pentru minor de a fi asistat în mod eficient de un avocat în conformitate cu prezentul articol astfel încât să li se permită acestora să își exercite în mod efectiv dreptul la apărare. (3) Statele membre se asigură că copiii sunt asistați de un avocat, fără întârzieri nejustificate, odată ce aceștia sunt informați cu privire la faptul că sunt persoane suspectate sau acuzate. În orice caz, copiii sunt asistați de un avocat începând cu oricare dintre următoarele momente care survine primul:
(a) înainte de a fi interogați de poliție sau de o altă autoritate de aplicare a legii sau autoritate judiciară;
(b) la desfășurarea unui act de anchetă sau de strângere de probe de către autoritățile de anchetă sau de către alte
autorități competente, în conformitate cu alineatul (4) litera (c);
(c) fără întârzieri nejustificate după privarea de libertate;
(d) în cazul în care au fost citați să se înfățișeze în fața unei instanțe competente în materie penală, în timp util înainte ca aceștia să se înfățișeze în fața respectivei instanțe.
Asistența din partea unui avocat include următoarele:
(a) statele membre se asigură că copiii au dreptul de a avea întrevederi private și de a comunica cu avocatul care îi
reprezintă, inclusiv înaintea interogării de către poliție sau o altă autoritate de aplicare a legii sau autoritate judiciară;
(b) statele membre se asigură că copiii sunt asistați de un avocat atunci când sunt interogați și că avocatul poate
participa în mod efectiv la interogare. O astfel de participare se desfășoară în conformitate cu procedurile din dreptul
intern, cu condiția ca astfel de proceduri să nu aducă atingere exercitării efective și substanței dreptului vizat. Atunci
când un avocat participă la o interogare, faptul că o astfel de participare a avut loc se consemnează utilizându-se
procedura de înregistrare în conformitate cu dreptul intern;
(c) statele membre se asigură că copiii sunt asistați de un avocat cel puțin pe parcursul următoarelor acte de anchetă sau de strângere de probe, în cazul în care acțiunile respective sunt prevăzute în dreptul intern și în cazul în care se
impune sau se permite prezența persoanei suspectate sau acuzate la acțiunea în cauză: recunoașterea din grup, confruntări, reconstituiri la fața locului a modului în care a fost săvârșită infracțiunea.
(5) Statele membre respectă confidențialitatea comunicării dintre copii și avocatul lor în cadrul exercitării dreptului de a fi asistați de un avocat prevăzut în prezenta directivă. O astfel de comunicare include întrevederi, corespondență, conversații telefonice și alte forme de comunicare permise în temeiul dreptului intern.
(6) Cu condiția ca acest lucru să respecte dreptul la un proces echitabil, statele membre pot deroga de la alineatul (3)
atunci când asistența de către un avocat nu este proporțională în raport cu circumstanțele cauzei, ținând seama de
gravitatea presupusei infracțiuni, de complexitatea cauzei, precum și de măsurile care ar putea fi luate în raport cu
această infracțiune, fiind de la sine înțeles că interesul superior al copilului este întotdeauna considerat a fi primordial. În orice caz, statele membre se asigură că copiii sunt asistați de un avocat:
(a) atunci când aceștia sunt prezentați în fața unui judecător sau a unei instanțe competente pentru a se pronunța cu
privire la detenție în orice etapă a procedurilor în cadrul domeniului de aplicare al prezentei directive; și
(b) în timpul detenției.
De asemenea, statele membre se asigură că privarea de libertate nu este impusă ca o condamnare penală, cu excepția
cazului în care copilul a fost asistat de un avocat în așa fel încât să permită copilului să își exercite dreptul la apărare în mod eficace și, în orice caz, în timpul ședințelor de judecată în fața instanței.
(7) În cazul în care copilul trebuie asistat de un avocat în conformitate cu prezentul articol, dar niciun avocat nu este
prezent, autoritățile competente amână interogarea copilului sau alte acte de anchetă sau de strângere de probe
prevăzute la alineatul (4) litera (c) pentru o perioadă de timp rezonabilă, astfel încât să permită sosirea avocatului, sau desemnarea unui avocat, în cazul în care copilul nu a desemnat el însuși un avocat.
(8) În circumstanțe excepționale și numai în cursul urmăririi penale, statele membre pot deroga temporar de la
aplicarea drepturilor prevăzute la alineatul (3) în măsura în care acest lucru este justificat, ținându-se seama de circumstanțele specifice ale cauzei, pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele motive imperioase:
(a) în cazul în care există o necesitate urgentă de a preveni consecințe negative grave pentru viața, libertatea sau
integritatea fizică a unei persoane; (b) în cazul în care acțiunea imediată a autorităților de anchetă este imperativă pentru a preveni periclitarea considerabilă a procedurilor penale în legătură cu o infracțiune gravă.
Statele membre se asigură că autoritățile competente, atunci când aplică prezentul alineat, țin seama de interesul superior al copilului. Decizia de a trece la o interogare în absența avocatului în temeiul prezentului alineat poate fi luată numai de la caz la caz, fie de o autoritate judiciară, fie de o altă autoritate competentă, cu condiția ca decizia acesteia să poată face obiectul controlului jurisdicțional.
– Dreptul la o evaluare individuală. Statele membre se asigură că se ține seama de nevoile specifice ale copiilor privind protecția, educația, formarea și integrarea socială. În acest scop, copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale sunt evaluați individual. Evaluarea individuală ia în considerare, în special, personalitatea și gradul de maturitate ale copilului, mediul economic, social și familial din care provine, precum și orice vulnerabilitate specifică a copilului. Amploarea și nivelul de detaliere al evaluării individuale poate varia în funcție de circumstanțele cauzei, de măsurile care pot fi luate în cazul în care copilul este găsit vinovat de săvârșirea presupusei infracțiunii și de faptul dacă, recent, copilul a mai făcut obiectul unei evaluări individuale.
(4) Evaluarea individuală servește pentru a stabili și a arăta, în conformitate cu procedura de înregistrare din statul
membru în cauză, informațiile referitoare la caracteristicile individuale și la situația copilului care pot fi utilizate de către autoritățile competente:
(a) pentru a stabili dacă urmează să fie luată vreo măsură specifică care este în avantajul copilului;
(b) la evaluarea caracterului adecvat și a eficacității oricăror măsuri preventive în ceea ce privește copilul;
(c) pentru a lua orice decizie sau măsură în cadrul procedurilor penale, inclusiv în cazul pronunțării unei hotărâri de
condamnare.
(5) Evaluarea individuală are loc în cel mai timpuriu stadiu adecvat al procedurilor și, sub rezerva alineatului (6),
înainte de trimiterea în judecat
Evaluările individuale se efectuează cu implicarea strânsă a copilului. Acestea se efectuează de către un personal
calificat, urmărind, pe cât posibil, o abordare multidisciplinară și, atunci când este cazul, cu implicarea titularului
răspunderii părintești sau a altui adult corespunzător menționat la articolele 5 și 15 și/sau a unui profesionist specializat.
– Dreptul la examinare medicală. Statele membre se asigură că copiii care sunt privați de libertate au dreptul la o examinare medicală fără întârzieri nejustificate, în special cu scopul de a evalua starea mentală și fizică generală a copilului. Examinarea medicală este cât se poate de neinvazivă și este efectuată de către un medic sau un alt profesionist calificat. Rezultatele examinării medicale se iau în considerare pentru a determina capacitatea copilului de a fi supus interogării, altor acte de anchetă ori de strângere de probe sau oricăror măsuri luate sau preconizate a fi luate împotriva copilului.
– Dreptul la limitarea/diminuarea duratei privării de libertate. Statele membre se asigură că privarea de libertate a unui copil în orice etapă a procedurilor penale este limitată la cea mai scurtă perioadă adecvată. Se ține seama în mod corespunzător de vârsta și de situația individuală a copilului și, îndeosebi, de circumstanțele specifice ale cauzei. Statele membre se asigură că privarea de libertate, în special detenția, sunt impuse copiilor numai ca măsură de ultimă instanță. Statele membre se asigură că orice detenție se bazează pe o decizie motivată, care face obiectul unui control jurisdicțional al unei instanțe judecătorești. O astfel de decizie este, de asemenea, supusă unei reexaminări periodice, la intervale rezonabile de timp, de către o instanță judecătorească, fie din oficiu, fie la cererea copilului, a avocatului copilului sau a unei autorități judiciare, alta decât o instanță de judecată.
– Dreptul la instrumentarea la timp și cu diligență a cauzelor. Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a se asigura că procedurile penale în care sunt implicați copii sunt tratate de urgență și cu diligența cuvenită. Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a asigura copiilor întotdeauna un tratament care le protejează demnitatea și care este adecvat vârstei acestora, gradului lor de maturitate și nivelului lor de înțelegere și care ține seama de orice nevoi speciale, inclusiv orice dificultăți de comunicare, pe care aceștia le pot avea.
– Dreptul la protecția vieții private. Statele membre se asigură că viața privată a copiilor în cursul procedurilor penale este protejată. În acest scop, statele membre fie dispun ca ședințele de judecată în care sunt implicați copii să fie ținute în absența publicului, fie permit instanțelor ori judecătorilor să hotărască să țină aceste ședințe în absența publicului.
– Dreptul copilului de a fi însoțit de titularul răspunderii părintești în cursul procedurii. Statele membre se asigură că copiii au dreptul de a fi însoțiți de titularul răspunderii părintești pe parcursul ședințelor de judecată în care sunt implicați.
– Dreptul copiilor de a se prezenta în persoană și a participa la propriul proces. Statele membre se asigură că copiii au dreptul de a fi prezenți la propriul proces și adoptă toate măsurile necesare pentru a le permite să participe în mod eficace la proces, inclusiv oferindu-le posibilitatea de a fi ascultați și de a-și exprima punctul de vedere.
– Formare avocaților, procurorilor, judecătorilor și altor persoane implicate în procedurile judiciare pentru a gestiona eficient astfel de cazuri. Statele membre se asigură că personalul autorităților de aplicare a legii și al centrelor de detenție care instrumentează cauze care implică copii beneficiază de formare profesională specifică, la un nivel corespunzător contactului pe care îl au cu copiii, cu privire la drepturile copiilor, tehnicile de interogare adecvate, psihologia copilului și comunicarea într-un limbaj adaptat copilului. Fără a aduce atingere independenței sistemului judiciar și diferențelor în organizarea sistemelor judiciare din statele membre, precum și cu respectarea rolului persoanelor responsabile de formarea judecătorilor și a procurorilor, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că judecătorii și procurorii care se ocupă de procedurile penale în care sunt implicați copii au competențe specifice în acest domeniu, au acces efectiv la formare specifică, sau ambele. Cu respectarea corespunzătoare a independenței profesiei juridice, precum și a rolului persoanelor responsabile de formarea avocaților, statele membre iau măsurile adecvate pentru a promova acordarea unei formări specifice avocaților care se ocupă de procedurile penale în care sunt implicați copii.
