Avocat ILIE DORINExecutarea silită a bunurilor debitorului poate avea loc și atunci când acesta nu este unic proprietar. Fie că vorbim de bunuri mobile (sume de bani, autoturisme, acțiuni, etc) fie că vorbim de bunuri imobile (terenuri, case, apartamente), coproprietatea poate face obiectul executării silite, în anumite condiții.
Datoria debitorului care se află în executare silită nu poate fi imputată altei persoane, deci nici coproprietarului care nu este urmărit silit, indiferent de izvorul coproprietății (regim matrimonial, succesoral, contractual ori legal). Deci indiferent de natura coproprietății, bunul aflat în coproprietate nu poate fi urmărit/executat silit în totalitatea lui, așa cum nu poate fi urmărit nici celălalt sau ceilalți coproprietari pentru o datorie ce nu le aparține. Totuși, dacă datoria s-a născut din coproprietate, deci este generată de bunul comun fiind o datorie comunp, toți coproprietarii vor putea fi urmăriți silit.
Mai jos ne referim doar la ipoteza în care un coproprietar are o datorie personală ce face obiectul executării silite iar executorul a identificat un bun comun al acestuia. În ce condiții un bun comun poate fi executat silit?
Trebuie făcută diferența între coproprietatea devălmașă și coproprietatea pe cote-părți. Atunci când vorbim de devălmășie ne referim la o proprietate unde nu sunt stabilite cotele părți ale coproprietarilor. Devălmășia există între soți până la stabilirea prin partaj a cotelor părți ale fiecăruia, între moștenitori până la stabilirea cotelor părți la dezbaterea succesorală notarială sau judiciară, dar poate exista și în diferite contracte/convenții, stingându-se și în acest caz prin partaj.
Coproprietatea devălmașă nu poate face obiectul unei executări silite sub nici o formă, în nici un caz. Acest lucru deoarece nu se cunoaște cota de proprietate ce poate fi executată silit, neefectuându-se un partaj. Ce se știe, din punct de vedere juridic, este doar faptul că o persoană – în situația expusă de noi debitorul executat silit – este coproprietar al unui bun, dar nu se cunoaște cota din bun ce i se cuvine. Ori calitatea de coproprietar nu face obiectul executării silite, obiectul acestei proceduri fiind doar bunurile distinct individualizate în ordinea juridică. Cum cota lui nu se cunoaște, nu există deci individualizat obiectul executării silite, și nu se poate efectua o astfel de executare silită. Pentru a se efectua o astfel de executare trebuie ca executorul, la cererea creditorului, să inițieze un proces de partaj judiciar pentru a se dispune încetarea devălmășiei prin stabilirea cotelor părți ce se cuvin fiecărui proprietar ori chiar și partajarea fizică, în natură, a bunului comun.
Coproprietatea pe cote-părți poate face obiectul unei executări silite, chiar dacă nu s-a efectuat un partaj fizic, în natură a bunurilor comune. În aceste cazuri, executarea silită va avea ca obiect cota de proprietate din bunul comun ce aparține debitorului executat silit. Această cotă poate fi urmărită silit și scoasă la vânzare prin licitație publică. Această cotă ideală, distinctă și individualizată concret prin raportare la totalul proprietății corelativ cu ceilalți proprietari, este considerată de lege bun propriu al coproprietarului executat silit și deci asupra ei se pot face acte și proceduri de executare silită. Totuși, executorul poate cere și efectuarea partajului fizic, în natură, chiar dacă această cotă ideală este deja stabilită, pentru a se executa silit chiar bunul în materialitatea lui fizică.
Legea, și anume art. 678 Cod Civil, oferă deci executorului un drept de opțiune între a executa silit cota parte din proprietate ori de a cere partajul bunului comun pentru a se efectua și partajul bunului în natură, în materialitatea lui (de ex. partajul pe loturi la bunurile imobile, ori partajul prin atribuirea de bunuri pentru fiecare co-proprietar în cazul unei mase de bunuri mobile).
În practică este cunoscut faptul că executarea silită a unei cote ideale, fără a exista un partaj fizic, în natură, este destul de anevoioasă în sensul că deseori nu există licitatori/doritori pentru astfel de coproprietăți. Asta pentru că dacă o persoană ar licita și ar câștiga prin licitație o astfel de cotă, el va fi coproprietar cu celelalte persoane, iar pentru a deveni unic proprietar pentru o parte fizică din bun va trebui el însuși, pe cheltuiala sa, sa efectueze partajul in natură a acelui bun. Deci deși ar avea o parte juridică din bun, neavând o parte fizică din acesta, va trebui să facă împărțeala/partajul în condiții destul de oneroase pentru el. Din acest motiv, executorii sunt nevoiti să procedeze la partajul nu doar privind cotele ci partajul total – și juridic (cote) și fizic (în natură) – al unui bun comun, pentru a putea executa silit bunul propriu ce va rezulta în urma partajului.
Dacă executorul cere partajul iar în cadrul partajului din cursul executării silite debitorului executat silit nu i se atribuie nici un lot ori nici un bun ci partajul are loc prin atribuirea unei sulte acestuia, adica a unei sume de bani ca și contravaloare a cotei lui, atunci executarea silită nu va mai continua asupra bunului ori cotelor ci doar asupra sumei de bani ce i se va atribui/plăti debitorului executat silit. Aceasta sumă se va indisponibiliza deodată cu stabilirea ei de către instanța care va judeca partajul, fiind deci supusă concomitent și partajului și executării silite.
Trebuie știut că partajul cerut de către executor este un veritabil partaj judiciar, cu costurile, durata și modalitățile lui. Taxa de timbru va trebui avansată de creditor, la fel și sumele ce se vor avansa pentru expertizele evaluatorii și privind lotizarea. În acest partaj coproprietarul debitor va fi parte și va trebui să își facă apărări privind cota lui de proprietate, pentru a se efectua un partaj în condiții avantajoase pentru el. De asemeni ceilalți coproprietari trebuie să își facă apărări pentru ca partajul cerut de executor ori modalitatea de partajare solicitată să nu le afecteze drepturile.
Există posibilitatea pentru părți sau terți de a cere și de a iniția partajul în cadrul contestației la executarea silită, în acord cu prevederile alin. 4 art. 712 Cod Procedură Civilă. Partajul din cadrul contestației la executarea silită este similar celui inițiat de executor, doar că prealabil judecării partajului, instanța de executare va trebui să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și de temeinicie ale contestație la executare. Instanța competentă să judece partajul în acest caz va fi instanța de executare.
Coproprietarii pot face acte de negociere, de mediere, de dispoziție, pot efectua așadar o împărțire amiabilă în cursul partajului solicitat de executor, atât timp cât negocierile și împărțirea nu sunt făcute cu rea-credință și nu lezează drepturile/cotele/sultele coproprietarului urmărit silit. Este recomandat ca astfel de acte de negociere ori de mediere să fie făcute sub asistența unui avocat, iar dacă se dorește medierea de către părțile din dosarul de partaj, să fie făcute sub îndrumarea și facilitarea unui mediator autorizat.
Pe durata acestui partaj din cursul/cadrul executării silite, executarea silită poate fi suspendată sau nu de către executor. Oricum, chiar dacă nu va fi suspendată printr-o Încheiere de suspendare emisă de către executor, cu siguranță executarea va fi temporizată până la efectuarea partajului, care va dura câțiva ani de zile până se va soluționa definitiv, ulterior reluându-se executarea silită. De asemeni, dacă dosarul de partaj se închide prin imposibilitatea de partajare (de exemplu nu se atribuie niciunui coproprietar și nici nu se vinde la licitațiile organizate), acest lucru poate conduce la incetarea executării silite, dacă coproprietarul urmărit silit nu mai are alte bunuri, deci este insolvabil.
