Avocat ILIE DORINCererea de validare a popririi este acțiunea prin care creditorul, debitorul ori executorul solicită instanței să valideze/să certifice o poprire pe care terțul poprit refuză să o pună în executare, pentru ca acesta din urmă să fie urmărit silit în locul debitorului.
Este evident deci că pentru a putea vorbi de o poprire și de o validare a acesteia trebuie să existe un terț ce are o sumă de bani, titluri de valoare ori alte bunuri mobile incorporale pe care le datorează în prezent sau în viitor debitorului executat silit. Poprirea înseamnă interdicția unui terț de a mai remite bani către debitorul executat silit, astfel că orice sume pe care le are sau le va încasa acest terț, rămân indisponibilizate și trebuie virate executorului. Poprirea este înființată de executor fără a se comunica în prealabil acestui terț somația ori alte acte/date despre executarea silită. Terțului i se comunică direct Înștiințarea de înființare a popririi.
Poate fi terț poprit banca, angajatorul, casa de penisii, și de principiu orice persoana fizică sau juridică ce datorează o sumă unei persoane executate silit în baza unor contracte sau acte juridice. De exemplu o persoană fizică poate fi terț poprit dacă datorează – în baza unui contract de împrumut sau în baza unui act de partaj voluntar – o sumă de bani celui executat silit.
Din momentul în care terțul primește această înștiințare de înființare a popririi acesta are două opțiuni:
1. fie să se conformeze dispozițiilor privind poprirea și să facă plata sumelor către executor,
2. fie să nu se conformeze acestor dispoziții și să refuze plata către executor.
Dacă refuză să se conformeze dispozițiilor legale, având motive justificate și întemeiate, acesta va putea fi chemat în judecată pentru validarea popririi.
Dacă terțul poprit nu s-a conformat și nu a efectuat poprirea, debitorul urmărit silit care are la acest terț o datorie nu suferă nici o vătămare. Nici datoria ori suma de bani a debitorului aflată la terț nu va fi afectată, deci nu va fi sechestrată și nici indisponibilizată fiind liberă de orice sarcini juridice. În atare condiții debitorul urmărit poate dispune de această sumă după cum dorește. Chiar și pe parcursul procesului de validare a popririi suma este liberă de sarcini juridice și poate fi folosită după bunul plac de debitorul executat silit, atât cât nu intră în patrimoniul sau diviziunea din patrimoniu ce este executată silit.
Validarea popririi este un veritabil proces civil demarat la cererea creditorului, debitorului ori a executorului. Doar aceste persoane au calitate procesuală activă în acest proces. Terțul are calitatea procesual pasivă, iar calitatea de parte în proces au doar creditorul, debitorul și terțul, executorul nefiind parte din litigiu.
Prin Decizia 8/2016 ICCJ a subliniat faptul că art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă consacră sfera persoanelor cărora legiuitorul le deschide exercițiul dreptului de a sesiza instanța de executare cu cerere de validare în scopul aplicării normelor sancționatoare în privința terțului care nu a îndeplinit obligațiile legale ce îi reveneau pentru efectuarea popririi și îndestularea creanței creditorului. Refuzul terțului poprit de a executa poprirea poate echivala cu o nerecunoaștere a creanței, astfel încât creditorul urmăritor și debitorul, ca părți ale raportului juridic execuțional, derivat din titlul executoriu, justifică interesul în formularea cererii de validare a popririi.
În cursul acestei proceduri, ce îmbracă forma unui proces civil, instanța are obligația să verifice, pe fond, existența raporturilor obligaționale dintre părți, pentru a da o hotărâre de validare a popririi. Din această perspectivă trebuie avut în vedere că etapa validării popririi are ca efect principal transferul creanței poprite din patrimoniul debitorului urmărit în cel al creditorului popritor, cesiune necesară atunci când terțul nu își îndeplinește obligațiile stabilite de lege în sarcina sa și care constituie temeiul de drept material al urmăririi directe a patrimoniului terțului poprit, în măsura necesară realizării sumelor pentru care s-a dispus validarea și care constituie titlul executoriu al creditorului popritor împotriva terțului poprit.
Dar care este regimul juridic al termenului în care poate fi inițiat un astfel de proces civil relativ la validarea popririi?
În ceea ce privește natura juridică a termenului de cel mult o lună (de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă) în care creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, CCR, prin Decizia 837/2021, învederează faptul că termenul prevăzut de art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă este un termen imperativ, pentru că înăuntrul acestuia trebuie îndeplinit actul de procedură care constă în sesizarea instanței cu cererea de validare a popririi. În acest sens este, de altfel, și Decizia ICCJ nr. 7 /2013, prin care s-a statuat că termenul de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
În atare condiții, o cerere de validare a popririi formulată peste cele 30 de zile de la data la care terțul trebuia să consemneze/să plătească suma pentru care a fost înființată poprirea, va fi respinsă ca tardivă, instanța judecând cu prioritate excepția tardivității.
Dacă cererea este făcută în termen atunci instanța va analiza raporturile obligaționale dintre terț și debitorul executat silit, și dacă aceste raporturi se dovedesc în acest proces (sunt admisibile orice probe conform dreptului comun), instanța va admite cererea. Pentru a se respinge cererea de validare a popririi, terțul poprit trebuie să demonstreze că la momentul înființării popririi nu datora sume către cel executat silit.
Dacă terțul nu poate demonstra acest lucru și instanța va reține că datora la acel moment sume certe și exigibile către debitorul executat silit, terțul poprit va fi obligat el însuși la plata creanței executate silit, din patrimoniul său, hotărârea de admitere a cererii de validare având de drept efectul unei cesiuni de creanță. În baza acestei cesiuni, creanța creditorului asupra debitorului devine de drept creanță și asupra terțului asupra căruia s-a validat poprirea. Hotărârea definitivă de validare a popririi constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit, acesta putând fi executat silit cu privire la suma ce trebuia să o plătească, dacă nu va plăti benevol. Suma ce va trebui plătită de terțul poprit care a pierdut procesul de validare a popririi este suma din Hotărârea de validare a popririi, nu suma din înștiințarea de poprire.
Dacă terțul poprit a refuzat cu rea-credință efectuarea popririi, poate fi obligat și la plata unei amenzi judiciare cuprinsă între 2.000 și 10.000 lei.
Hotărârea de respingere a cererii de validare a popririi nu va produce nici un efect cu privire la terțul poprit, acesta fiind exonerat de orice obligații execuționale. Hotărârea de respingere a cererii de validare a popririi va conduce de drept la desființarea popririi.
Observăm din cele de mai sus că validarea popririi este un proces cu o miză extrem de importantă pentru terțul poprit deoarece în caz de validare a popririi patrimoniul său va fi afectat direct. Acesta trebuie să justifice și să probeze că nu datora sume debitorului urmărit silit, putând folosi toate mijloacele de apărare și excepțiile necesare apărării drepturilor sale. O chestiune importantă este, așa cum am expus mai sus, termenul în care a fost depusă cererea de validare și excepția tardivității, pe care o poate invoca atunci când constată că acțiunea a fost făcută înafara termenului legal imperativ.
