Avocat ILIE DORINArgumentele CCR referitoare la executarea silită inițiată în baza unui înscris sub semnătură privată.
Prin Decizia 748/2021 Curtea Constituțională (documentul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 157 din 16.02.2022), cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la problema înscrierii în Registrul National de Publicitate Imobiliară a titlurilor executorii reprezentate de înscrisurile sub semnătură privată. A fost astfel declarat neconstitutional art. 4 alin 3 din Legea 297/2018 privind Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară, articol ce prevede obligativitatea înscrierii în registru a oricărui înscris sub semnătură privată ce are putere executorie. Executarea silită a acestor titluri executorii nu putea fi inițiată/încuviințată decât sub condiția înscrierii în Registru. Au fost numoeroase contestații la executare silită admise de instanțe și deci numeroase executări silite anulate pe motivul lipsei înscrierii în Registru. Începând de acum titlurile executorii reprezentate de înscrisurile sub semnătură privată vor putea fi puse în executare silită fără a fi înscrise în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară.
Autorii excepției de neconstituționalitate au susținut că înscrierea în registru a acestor acte/contracte ce au deja putere executorie în baza legii este o formalitate suplimentară prin care se îngreunează și se întârzie executarea silită și deci realizarea creanței din acel titlu. Procedura de înscriere nu justifică un scop legitim și generează costuri în sarcina creditorului. Executarea silită reclamă o celeritate deosebită și trebuie să constituie chiar un element surpriză pentru debitor pentru a fi împiedicat să își creeze o stare de insolvabilitate prin rispirea averii ori sustragerea de la executarea silită. Prin înscrierea în Registru, ca o condiție pentru inițierea executării silite, se anihilează în fapt caracterul de titlu executoriu al înscrisurlui. Autorii mai arată că înscrierea este lipsită de proporționalitate devreme ce forța executorie a contractului derivă din forța obligatorie și nu din opozabilitatea lui, chestiune statuată în mod vădit în legislația și jurisprudența națională.
Argumentele prin care CCR a admis excepția și a constatat ca neconstituționale aceste prevederi se raportează mai ales la atingerea adusă dreptului de proprietate și lipsei proporționalității normei.
Astfel, Curtea reține că în cazul titlurilor executorii reprezentate de înscrisurile sub semnătură privată textul de lege nu distinge nici după emitenții nici după beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată ori pe suport informatic, pe suport electronic sau pe hârtie. În privința acestor titluri este suficient ca legea să le recunoască puterea executorie și să prevadă deci că pot fi puse în executare silită. Curtea reține că devreme ce caracterul executoriu al înscrisului sub semnătură privată derivă din lege, condiționarea punerii în executare silită de îndeplinirea unei condiții de opozabilitate, de îndeplinirea căreia depinde admiterea sau respingerea cererii de încuviințare silită, este un veritabil impediment la executare. Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia 238/2020 cu privire la neconstituționalitatea unei norme ce transformă o cerință de opozabilitate într-una de executorialitate.
Totodată Curtea statuează că devreme ce creditorul are deja un titlu al cărui caracter executoriu derivă din lege, obligața suplimentară de înscriere în Registru, anterior formulării cererii de încuviințare a executării silite, reprezintă o veritabilă îngerință în dreptul creditorului de a-și realiza creanța.
Având în vedere că este vorba de o creanță născută în patrimoniul creditorului la data emiterii/încheierii acelui înscris/act/contract, creanța fiind considerată în legislația noastră un bun, este vădit că se aduce atingere dreptului de proprietate al creditorului, fiind încălcate prevederile constituționale ce prevăd garantarea și ocrotirea legală a proprietății private.
Curtea adaugă faptul că titularul dreptului de creanță este afectat prin temporizarea executării silite și prin costuri suplimentare pe care trebuie să le avanseze pentru înscriere. Având în vedere că unele titlu executorii conțin sume de câteva zeci de lei (facturile la utilități precum apă, canal, etc), costul înscrierii lor în Registru depășește uneori suma de pe titlu executoriu, condiția înscrierii lezând grav principiul proporționalității. La sute sau mii de astfel de facturi, obligația de înscriere este vădit nejustificată și disproporționată.
Întârzierea nejustificată a executării silite creează premisele sustragerii debitorului de la executarea silită cu consecința directă asupra dreptului de proprietate al creditorului ce poate fi pus în imposibilitatea de a-și mai realiza creanța ori de a-și cheltuielile de executare avansate. Ingerința statului este disproporționată în aceste situații, norma fiind deci neconstituțională.
În acest context norma este neconstituțională și deci se impune modificarea legislației ce privește obligativitatea înscrierii în Registru.
