Avocat ILIE DORINCurtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în data de 06.11.2019 cu privire la întrebările preliminare formulate de Tribunalul Mureș referitoare la invocarea clauzelor abuzive într-o contestație la executare silită introdusă tardiv (ORDONANȚA CURȚII -Camera a noua- 6 noiembrie 2019, în cauza C‑75/19. Curtea, în virtutea prevalenței normelor din Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii, a decis că trebuie admisă o contestație la executare silită chiar dacă a fost introdusă tardiv, dacă contestatorul (debitorul urmărit silit) invocă în contestație prezența unor clauze abuzive în contractul în baza căruia se desfășoară executarea silită.
Astfel, în baza acestei decizii, instanțele sunt obligate să se pronunțe cu privire la clauzele abuzive indiferent de admiterea excepției tardivității contestației la executarea silită, în toate fazele procesului, și să decidă dacă clauzele invocate ca fiind abuzive au acest caracter și trebuie eliminate din contracte. În consecință, admiterea unei contestații la executarea silită tardive va avea efect direct asupra executării silite dacă clauza declarată abuzivă se reflectă în obiectul executării silite, conducând la încetarea în parte a executării silite/la diminuarea creanței.
Observăm astfel că tardivitatea contestației la executare nu mai produce efecte cu privire la clauzele abuzive, contestatorul fiind în drept să introducă oricând pe parcursul executării silite o contestație cu astfel de obiect. Așadar, o contestație la executarea silită ce are ca motive constatarea și eliminarea clauzelor abuzive din contractul ce se execută silit poate fi făcută oricând pe parcursul executării silite, indiferent de termenul de 15 zile pentru contestația la executare silită propriu-zisă, instanța fiind obligată să judece pe fond caracterul abuziv al clauzelor. Altfel spus o contestație la executare silită tardivă, nu va mai fi considerată tardivă dacă se invocă clauze abuzive în contractele dintre persoanele fizice (consumatori) și profesioniști, instanța fiind obligată să admită contestația și să elimine clauzele abuzive din respectivul contract în baza căruia debitorul este executat. Aceste clauze, în măsura în care vor fi considerate abuzive, vor fi eliminate din contract și deci nu vor produce efecte în executarea silită, care va înceta în parte sau în totalitate, după caz.
Am putea spune că se va aplica o regulă specială în materia executării silite a contractelor relativ la care se invocă prezența clauzelor abuzive, instanțele fiind obligate să admită contestațiile și să cerceteze pe fond problema clauzelor abuzive, indiferent de termenul în care a fost formulată contestația la executare silită.
Pentru legiuitorul român, decizia lasă și o posibilitate de reglementare a situației pentru un regim juridic corespunzător normelor europene. Astfel că, dacă contestatorul introduce o acțiune de drept comun privind constatarea existenței unor clauze abuzive, o astfel de acțiune ar trebui să aibă ca efect imediat și de drept suspendarea executării silite, pentru ca soluția din acest dosar (acțiune în constatare de drept comun) să poată produce efecte juridice în privința executării. În cadrul legislativ actual o astfel de hotărâre este lipsită de efecte dacă executarea silită s-a finalizat, ceea ce este contrar normelor europene, aceasta fiind optica din decizia CJUE.
De lege ferenda, pentru protecția consumatorului, ar trebui ca o astfel de acțiune de drept comun (deci nu în cadrul contestației la executare silita) să paralizeze executarea silită până la finalul procesului, de drept și imediat, fără costuri și fără alte obligații în sarcina consumatorului. De asemeni, în acord cu decizia la care facem referire, ar trebui modificat articolul 715 CPC cu menționarea posibilității consumatorului debitor de a formula oricând pe parcursul executării contestație la executare silită, dacă își întemeiază contestația pe existența clauzelor abuzive.
Tribunalul Mureș a formulat două întrebări preliminare:
1. Dispozițiile Directivei [93/13] se opun unei interpretări a instanțelor naționale conform căreia consumatorul nu poate invoca în cadrul unei contestații la executare, care, potrivit dreptului intern, reprezintă o acțiune specială ce poate fi exercitată în anumite termene și condiții restrictive, după începerea unei executări silite împotriva contestatorului, pe motiv că ar fi inadmisibilă pe această cale, constatarea existenței unor clauze abuzive într‑un contract de credit încheiat cu un profesionist, contract de credit care reprezintă, potrivit legii, titlu executoriu și în temeiul căruia s‑a început executarea silită împotriva consumatorului, prin raportare la reglementările din legislația internă care prevăd o acțiune de drept comun, imprescriptibilă, prin care consumatorul poate cere oricând constatarea existenței unor clauze abuzive și lipsirea lor de efecte, fără însă ca soluția în cadrul acestei proceduri să producă consecințe directe asupra procedurii de executare silită, existând riscul ca executarea silită să fie terminată înainte de obținerea unei soluții în cadrul procedurii de drept comun?
2. În caz afirmativ, se opun aceleași dispoziții ale directivei unei prevederi din dreptul național care stabilește un termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte de executare silită (printr‑o dispoziție imperativă, de ordine publică, a cărei nerespectare atrage respingerea acțiunii ca tardiv formulată) pentru invocarea de către consumatorul contestator (debitor urmărit silit) a caracterului abuziv al unor clauze contractuale din cuprinsul contractului de credit încheiat cu un profesionist, în condițiile în care același regim îl au în dreptul intern și invocarea unor critici similare apreciate ca apărări pe fondul cauzei, respectiv având în vedere faptul că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, există în sarcina instanței naționale o obligație de a examina din oficiu caracterul abuziv al unor clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens?”
CJUE interpretează și decidă că: Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.
Sursa Ordonanței CJUE în link.
