Avocat ILIE DORINConflictele de violență (sub toate formele ei) sunt din ce în ce mai prezente în societatea noastră. Nu doar pandemia COVID-19 cu toate interdicțiile și problemele ei a făcut să crească numărul conflictelor și violențelor din familie și nu numai, ci mulți alți factori au determinat creșterea numărului de cazuri de violență și a gravității fenomenului. Dincolo de violența domestică – deci cea între membrii unei familii extinse – mai există și violența ce nu implică un grad de rudenie ori de afinitate sau asimilat, violență pentru care nu există la acest moment în România nici un grad de protecție socială. Un ordin de protectie nu poate fi emis dacă nu este această relație, oricare din părți putând invoca lipsa calității procesuale. Evident pârâtul-agresor va avea singur interesul să invoce lipsa calității procesual pasive. La acest moment nici o lege nu protejează victima unei violențe decât în cadrul mult prea greoi al unui dosar penal și a unei măsuri de control judiciar dispuse în acel dosar, chestiunie ce conduce la o lipsă de protecție efectivă și rapidă.
Violența fizică, psihologică, financiară, socială, sexuală, cibernetică (online) sau de alte naturi implică necesitatea luării de măsuri de protecție pentru victime. Starea de pericol în care acestea se află trebuie înlăturată prin mecanisme rapide și eficiente. Legea 217/2003 protejează la acest moment doar victimele violențelor ce au un grad de rudenie sau o legătură familială cu agresorul. Orice alte conflicte de/cu violență, ce impun măsuri urgente de protecție pentru victime, nu intră sub protecția acestei legi și nici a altei legi, victimele nefiind protejate sub nici o formă dacă nu sunt rude sau nu au legături de familie/concubinaj cu agresorul. Există o discriminare legală între victimele acelorași violențe prin raportare la elementul de rudenie sau gradul de familie dintre acestea și agresor.
Deși ar trebui să existe o și mai mare protecție pentru victimele ce sunt agresate de persoane necunoscute ori puțin cunoscute (fără legături de familie ori asimilate), legea din România nu le oferă nici o protecție concretă, rapidă și efectivă. Dacă pentru victimele violențelor din familie legea pune la dispoziție instrumentul ordinului de protecție provizoriu și a ordinului de protecție propriu-zis, pentru victimele altor violențe ce exced sfera relațiilor de familie, legea nu le oferă nici un instrument de protecție. Acesta deși agresorii ce nu sunt în relații de familie cu victimele sunt uneori mai periculoși decât cei ce au legături de familie cu acestea. Dacă doresc protecție legală, victimele trebuie să aibă statutul juridic de persoane vătămate în dosarul penal format ca urmare a plângerii depuse la poliție, să ceară în acel dosar măsuri de protecție specială ori să solicite organului de urmărire penală luarea de măsuri restrictive pentru inculpat cu obligarea acestuia la păstrarea distanței, la interdicția de a comunica cu victima, etc. Toate aceste măsuri se pot lua doar după ce dosarul penal conturează o vinovăție ce se bazează pe un material probator solid, chestiuni ce necesită timp și proceduri judiciare anevoioase. În tot acest timp victima rămâne vulnerabilă și lipsită de protecție din partea statului.
Această lipsă de protecție concretă, efectivă și rapidă a victimei a condus și conduce la amplifcarea violențelor, cu consecințe tragice și iremediabile…
În contextul în care violența la nivelul societății este un fenoment ce ia amploare, în contextul în care agresivitatea manifestată chiar de la vârste fragede este în creștere, în contextul în care programe de educație, formare și consiliere lipsesc cu desăvârșire iar în mass-media (cu precădere pe internet) se promovează scene de violență și agresivitate, consider că se impune reglementarea de urgență a protecției persoanei vătămate indiferent de existența sau nu a unor relații ori elemente de familie prin raportare la agresor.
Protecția oricărei victime a oricărei violențe ar însemna posibilitatea emiterii unui ordin de protecție privizoriu ori a unui ordin de protecție propriu-zis, ordin prin care victima are siguranța că agresorul este ținut departe și încetează comportamentul agresiv sau amenințător începând cu ora următoare violenței consumate.
Având în vedere și introducerea brățărilor electronice de supraveghere a agresorilor în perioada imediat următoare, considerăm oportună introducerea în legislație a acestei protecții pentru evitarea escaladării conflictelor de orice timp și pentru diminuarea fenomenului violenței din societate.
