Avocat ILIE DORINRIL privind momentul până la care operează suspendarea executării silite
În Monitorul Oficial nr 342/5.04.021 a fost publicată Decizia nr 2/08.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la Recursul în interesul legii privind articolul 719 din Codul de procedură Civilă. Mai exact, instanța supremă a fost investită să dea o interpretare unitară a sintagmei ”până la soluționarea contestației la executare” din norma ce reglementa suspendarea executării silite.
Problema care a generat practici neunitare la nivelul instanțelor se raporta la momentul până la care se suspendă executarea silită atunci când o astfel de cerere era admisă de instanța de executare.
Norma ce a generat practici neunitare este Art. 719 alin. (1) Codul de procedură civilă: „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
În practică erau două orientări ale instanțelor. O primă orientare era în sensul că suspendarea își produce efecte până la soluționarea contestației la executare în primă instanță. Instanțele au argumentat că soluția de respingere a contestației la executare nu mai justifică menținerea efectului suspensiv de executare. Totodată dacă contestația este admisă și hotărârea aceasta este executorie nu mai este necesar acest efect de suspendare, în acest context actele de executare fiind oricum lovite de sancțiunea nulității. O a doua orientare era în sensul că suspendarea executării durează până la soluționarea definitivă a contestației la executare, deci inclusiv în faza unui eventual apel.
Avocatul Poporului, instituția care a promovat acest Recurs, susține necesitatea admiterii acestui demers și stabilirea interpretării în sensul că suspendarea executării silite este limitată în timp doar până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare. Printre alte argumente Avocatul Poporului a susținut că această interpretare se coroborează cu interpretarea de la art 651 din Codul de procedură Civilă ce stipulează că hotărârea instanței de executare este executorie dacă acea contestație este admisă. Dacă contestația este respinsă, contestatorul poate face apel și în acestă fază de apel poate face din nou o cerere de suspendare a executării silite. Se mai menționează că scopul suspendării executării este acela de a pune la dispoziția debitorului posibilitatea de a preîntâmpina producerea unor prejudicii grave, iremediabile, efect al continuării executării silite inițiate în mod nelegal. Un alt argument folosit de Avocatul Poporului este acela că instanța de executare nu poate dispune cu privire la suspendarea executării decât până la momentul dezînvestirii sale.
Ministerul Public a argumentat că în aceste proceduri accentul este pus pe încheieri și hotărâri ce au caracter preponderent executoriu. În acest context extinderea caracterului suspensiv de executare și în faza apelului declarat împotriva hotărârii prin care a fost soluționată contestația ar echivala cu o imixtiune a primei instanțe în competențele instanței de apel. Se menționează de asemeni că în baza caracterului excepțional al suspendării executării silite prin raportare la cerința ca titlurile executorii să fie puse în executare cu celeritate și fără întârzieri, se cere ca normele din materie să primească o interpretare restrictivă. Debitorul urmărit nu este lipsit de instrumente juridice deoarece poate reitera cererea de suspendare în faza de apel, dacă va face apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că suspendarea executării silite este un incident procedural cu caracter excepțional care temporizează procedura execuțională prin stoparea ei pe o perioadă de timp. Trebuie să existe totuși o proporționalitate între principiile executării titlurilor executorii în mod prompt, efectiv și cu celeritate și principiul legalității executării silite. Statul este dator să ofere un just echilibru între interesul creditorului de a-și valorifica dreptul recunoscut prin titlul executoriu într-un termen optim și previzibil, și dreptul debitorului de a fi suspus unei proceduri legale de executare silită. Suspendarea se acordă dacă este necesară pentru prevenirea unor consecințe negative iremediabile ori dificil de remediat. În acest context norma juridică supusă analizei nu poate fi analizată extensiv astfel că efectele suspendării se vor limita doar la durata fazei primei instanțe. Se face așadar aplicarea principiului de interpretare unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să facem distincții. Acest lucru se coroborează cu efectul executoriu al hotărârii primei instanțe. Astfel, dacă contestația este admisă și executarea silită este anulată în tot sau în parte, atunci această hotărâre are un efect mult mai complex și mai energic decât suspendarea, executorul trebuind să se conformeze dispozițiile date de prima instanță. Dacă contestația ar fi respinsă și s-ar menține suspendarea și în faza de apel, atunci ar insemna că se acordă prevalență unei încheieri de suspendare a executării silite care este rezultatul unei evaluari sumare în detrimentul unei hotărâri prin care s-a analizat întreg fondul contestației la executare (o examinare mult mai profundă a situației), ceea ce e un nonsens. Ori soluția de respingere a contestației la executare după administrarea probatoriului adecvat și cercetarea fondului cauzei, nu mai justifică menținerea efectului suspensiv. În toate cazurile există remediul procesual al apelului si remediul procesual al formulării unei noi cereri de suspendare a executării silite în faza de apel, prin cererea de apel sau ulterior.
În concluzie sintagma ”până la soluționarea contestației la executare” din cuprinsul art 719 alin 1 Cod Procedură Civilă trebuie interpretată în sensul că suspendarea executării silite dispuse de instanța de executare durează până la momentul soluționării în primă instanță a contestației la executare.
