Meniu Închide

Terții în executarea silită – dreptul și termenul de contestație

Executarea silită are ca protagoniști creditorul urmăritor și debitorul urmărit (executat silit). Aceștia reprezintă părțile dintr-un dosar de executare silită și între aceștia se nasc cele mai multe obligații procesuale cu privire la faza de executare silită.

Problema terților în executarea silită se pune atunci când creanța este garantată de o anumită persoană ori atunci când debitorul executat silit are bunuri în proprietate comună cu o altă persoană (soț/soție, rude, prieteni, etc). Mai poate fi terț în executarea silită un proprietar al unui bun ce nu mai aparține debitorului urmărit, fapt generator de litigii dacă executorul a inițiat un astfel de act de executare silită. Acestea sunt cele mai des întâlnite cazuri când intervine problema terților în executarea silită. Garantarea datoriei/creanței de către o persoană prin contract de garanție mobiliară ori imobiliară sau prin fidejusiune, la încheierea contractului ori pe parcursul executării contractului (de împrumut sau de altă natură), face ca acea persoană să dobândească drepturi și obligații prin raportare la creanță/datorie/obligație până la stingerea/executarea/îndeplinirea ei. Co-proprietatea de principiu nu naște obligații în plus pentru co-proprietar, dar odată ce se inițiază o executare silită și o valorificare silită a unui bun comun, co-proprietarului i se nasc o serie de drepturi și obligații prin raportare la executarea silită.

Observăm din cele de mai sus că executarea silită devine opozabilă sau mai bine spus se adresează uneori și terților, persoane ce vor fi implicate, vrând-nevrând, în această procedură. Aceste persoane devin terți în executarea silită doar dacă sunt vătămate prin executarea silită, deci doar dacă patrimoniul lor este afectat prin unele acte de executare silită. Fără această vătămare, ei nu au nici o calitate în executarea silită și orice demers al lor (judiciar sau nonjudicar) va fi respins ca lispit de interes. Altfel spus, ei au statutul de terți și dobândesc calitatea de terți în executarea silită doar dacă li s-a produs o vătămare, printr-un act ilicit, de către executor sau de către debitor ori creditor. În acest context, odată cu vătămarea drepturilor și intereselor lor se naște dreptul lor de a contesta actul ilicit și vătămător deci dreptul lor de a face contestație la executarea silită. În opinia noastră, la capitolul participanți la executarea silită din Codul de Procedură Civilă, era mai potrivită denumirea de terț vătămat decât cea de simplu terț, fiind mai explicită o astfel de denumire. Asta pentru că normele privind executarea silită definesc clar alte tipuri de terți, cum ar fi terții adjudecatari, terții deținători, terții popriți. 

Calitatea de terț în executarea silită este deci direct legată de vătămare și de contestarea vătămării, deci terțul va fi implicit un contestator al executării sau al unui act de executare silită. Terțul vătămat poate să renunțe la dreptul său de a ataca în justiție actul vătămător dacă ajunge la o înțelegere amiabilă cu creditorul sau cu debitorul – persoane de la care de fapt a plecat vătămarea, dar aceste ipoteze sunt foarte rar întâlnite în practică.

De principiu terțul va contesta executarea silită ce îl prejudiciază, va cere desființarea actului vătămător/ilicit ori încetarea executării silite. El poate contesta aproape orice nelegalitate a executării silite, uneori având unele din drepturile procesuale ale debitorului urmărit.

Singurul instrument judiciar pentru terțul vătămat de executarea silită este contestația la executarea silită făcută la instanța de executare. Orice petiție, plângere, memoriu ori adresă făcută executorului, creditorului ori debitorului sunt deseori pierdere de energie și timp, iar uneori conduc la depășirea termenului de a face contestație la executarea silită și astfel terțul se pune singur în poziție de ofsaid judiciar. Contestația la executare este singura metoda prin care terțul poate remedia judiciar vătămarea sa. Discuțiile cu executorul nu duc la nici un rezultat, executorul nu va putea remedia chestiuni date exclusiv in competența instanței de executare. Discuțiile cu creditorul ori/și debitorul se pot purta doar în vederea negocierii unor soluții/variante amiabile de a pune capăt executării silite sau părții din executarea silită ce îl vatămă pe acel terț, dar la fel, ei nu vor pute remedia emedia chestiuni date exclusiv in competența instanței de executare.

Contestarea executării nu poate fi făcută decât dupa analiza vătămării produse, a prejudiciului ori a iliceității actului sau actelor de executae silită îndreptate împotriva terțului. Dacă actele sunt legale și ”vătămarea” nu este ilicită ci licită și în parametri legali, atunci nu se impune contestarea lor. Diagnoza juridică făcută prealabil oricărui demers judiciar sau de negociere este obligatorie. Doar în urma analizei actelor de executare silită, a celor îndreptate împotriva debitorului și a terțului, a contractului de garanție ori fidejusiune, a rangului de garanție, a etapelor de executare silită, a beneficiului de discuțiune sau diviziune, etc, se poate analiza oportunitatea unei contestații la executarea silită.

Din calitatea de terț vătămat în executarea silită, prin contestație, persoana respectivă devine parte într-un proces civil, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acest statut. Participarea la o contestație la executare silită în calitate de contestator principal implică costuri. De asemeni terțul este în drept să solicite suspendarea executării silite, cu plata cauțiunii acolo unde este cazul. Procesul de contestare a executării silite presupune o rigoare procedurală. Trebuie identificată instanța de executare, apoi persoanele împotriva cărora se va face contestația la executare silită, ca mai apoi să se identifice obiectul contestației. Dacă există mai mulți terți vătămați trebuie ca aceștia, fiecare în parte, să își indice pretențiile lor în cadrul aceleași contestații ori în contestații diferite (astfel de contestații la executare se pot conexa, în funcție de stadiul lor procesual, pentru o mai bună administrare a justiției).

În ceea ce privește termenul de formulare a contestației la executare de către terții vătămați, acesta diferă de la caz la caz, de la terț la terț, de la vătămare la vătămare. În principal se aplică regula generală a termenului de 15 zile de când terțul a luat cunoștință de actul de executare vătămător pe care îl contestă. Luarea la cunoștință se poate face prin comunicarea actelor de executare direct terțului (personal ori prin depunerea la cutia poștală) ori prin aflarea pe diverse căi a existenței executării silite. Schimbarea domiciliului ori a reședinței sau a locului de muncă face deseori ca acesta să afle târziu despre executarea silită și deci va trebui să ceară – odată cu contestația la executarea silită – și repunerea în termenul de contestare a executării silite, indicând motivele/dovezile justificative.

În privința terților proprietari ori co-proprietari ai unor bunuri urmărite silit, normele de procedură instituie o excepție de la termenul de 15 zile, astfel că în aceste situații în care proprietarul ori co-proprietarul unui bun urmărit silit este vătămat de un act de executare, poate formula contestație la executarea silită pe tot parcursul executării silite dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului. Chiar dacă a trecut și acest termen de 15 zile de după vânzarea sau predarea silită a bunului, proprietarul sau co-proprietarul vătămat poate să își realizeze dreptul printr-o acțiune de drept comun, fără a se mai putea afecta drepturile definitiv dobândite de către terții adjudecatari cu privire la bun, în cazul vânzării silite. Așadar, se pot contesta actele de executare silită ce privesc bunurile mobile sau imobile pe tot parcursul executării silite, indiferent de momentul în care terțul vătămat a luat cunoștință de executarea propriu-zisă sau de actele de executare. În acest context observăm că se acordă o mai mare protecție juridică dreptului de proprietate atunci când acesta este afectat de o executare silită. De asemeni observăm că se acordă o protecție juridică sporită și celor care participă la licitațiile din cadrul executărilor silite, fiind puși la adăpost de orice intervenție a oricărui terț, dacă în termen de 15 zile de la vânzarea silită nu formulează contestație, adjudecatarilor consolidându-li-se definitiv dreptul de proprietate a bunului cumpărat la licitația publică.

Ațele încâlcite ale unei astfel de executări vătămătoare pentru terț pot fi descâlcite cu ajutorul unui avocat, prin analiza tuturor actelor și faptelor dinaintea și din cursul executării silite.

Din cele de mai sus reiese că statutul juridic de terț vătămat în executarea silită atrage importante drepturi și obligații atât în dosarul de executare silită cât și în dosarul procesual de contestare a executării silite. Contestarea executării se poate face doar dacă este oportună și în termen. Oportunitatea unei contestații la executarea silită depinde în mare măsură de substanța drepturilor terțului cu privire la creanța/obligația în curs de executare și modul în care terțul a ajuns în globul acelei executări silite.

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Postări recente