Avocat ILIE DORINUtilizarea platformelor AI de către avocați a devenit notorie în toată lumea. Unele țări precum SUA au de ani buni reglementări specifice privind utilizarea AI de către avocați (printre ele se menționează că avocatul care face o cerere de chemare în judecată sau o notificare cu ajutorul AI trebuie să declare în acel document utilizarea AI-ului). În Europa încă nu există reglementări, acestea fiind în curs de analiză. Totuși, incidența acestora în spațiul judiciar este o realitate din ce în ce mai des întâlnită. Câteva mari probleme apar în legătură cu utilizarea AI nelimitată și nereglementată de către avocați, mai ales in ceea ce privește invenția și ficțiunea juridică incluse în documente care ajung în fața unui judecător.
UNBR a postat pe paginile sale de socializare că în decembrie 2025, instanțele administrative franceze au emis primele lor hotărâri care identificau în mod explicit utilizarea inteligenței artificiale generative în procedurile judiciare de către persoane fizice și un avocat. În special, Curtea Administrativă din Orléans a emis un avertisment unui avocat care citase „aproximativ cincisprezece referințe complet false ”. Aceste decizii inaugurează jurisprudența franceză privind halucinațiile IA. Așadar se pune problema eticii profesionale atunci când utilizezi ca avocat inteligența artificială.
Ce legătură ar fi între etica profesională avocațială și utilizarea AI? De ce nu ar fi etic să utilizezi o platformă AI în redactarea unei cereri de chemare în judecată? Răspunsul se referă la rezultatul utilizării nu la utilizarea propriu-zisă. De principiu utilizarea AI nu poate fi nicicum interzisă sau limitată, așa cum nici utilizarea internetului nu poate fi interzisă sau limitată. Utilizarea AI nu este interzisă sau limitată avocaților, dar ceea ce pune problema eticii în discuție nu este utilizarea ci rezultatul emis de AI și utilizat de avocat în fața instanței sau altor autorități unde reprezintă clientul său.
Fie că vorbim de un document complet (cerere de chemare în judecată, întâmpinare, note, obiective expertiză, obiecțiuni, concluzii, etc), fie că vorbim doar de o argumentație înserată în astfel de documente, fie că vorbim de imagini sau probe obținute în urma utilizării AI, orice rezultat obținut cu ajutorul unei platforme AI pune avocatul în fața codului de etică profesională.
Și totuși prin ce ar leza în concret etica avocațială un rezultat AI? Prin aberațiile pe care le compune, numite tehnic halucinații. Prin depărtarea de la adevăr, de la realitatea factuală, de la lege, de la interpretarea corectă a legii. Prin aparenta perfecțiune a unei construcții judiciare mincinoase, inventate, fictive, care contraveine în mod clar deontologiei avocațiale.
Diferența dintre o minte de jurist care scrie un document și o ”minte” artificială AI care scrie și ea un document este colosală. Așa cum observăm și pe net la o simplă lectură a oricărui text, după primele secunde de citit, creierul nostru ne spune că este un text compus de o minte artificială. Sesizăm repede că modul de compunere nu este uman ci respectivul text este produs AI. În funcție de domeniu, textul comține mai multe sau mai puține aberații, pe care doar o minte umană și o logică umană le poate sesiza. Așa este și cu textele juridice compuse de AI și folosite de avocați: imediat ce citim câteva rânduri ne dăm seama că au fost compuse în mod artificial de către un robot AI.
Așa cum menționam mai sus, nu cine a compus/redactat textul este problema ci conținutul textului, conținut care este ”virusat” de idei, norme, instituții, jurisprudențe și interpretări juridice fără nici o logică, legătură sau sens, fără a exista și fără să fi exustat vreodată în ordinea juridică. Textul este o pură invenție. E ca și cum un avocat ar scrie de la sine putere, cu mâna lui, – fără AI – chestiuni mincinoase, înafara legii și realului, inventate de el, și le-ar folosi în proces, chestiune pentru care actualmente ar putea atrage sancțiuni.
Avocatul are datoria de a folosi doar apărări conforme cu adevărul, realitatea și legea, iar AI-ul îl duce înafara acestor valori fundamentale avocațiale. În exemplu de mai sus din Franța, instanța a avertizat avocatul că a utilizat în fața Curții aproximativ cincisprezece referințe complet false, adică 15 hotărâri sau extrase din hotărâri care nu existau ci au fost inventate de AI pentru a-și întări construcția juridică.
În aceeași paradigmă au inceput deja și avocații români să folosească în mod nelimitat și neîngrădit platformele AI într-un mod care sfidează etica profesională, logica și adevărul, deturnând dreptul către un pseudodrept, către un domeniul al dreptului science fiction, drept inventat și creat de AI, ciudat, fals, eronat și fără nici o bază sau vreun fundament în ordinea juridică românească.
Dreptul invocat este un drept fictiv, inventat de robotul AI. Mai mult, ceea ce este mai grav este că invenția se duce până la a crea referințe juridice și jurisprudențiale fanteziste, adică ireale, create cu scopul de a induce în eroare ceilalți avocați ale părților adverse sau chiar instanța de judecată. Inducerea în eroare și expunerea unei argumentații complet fictive și false ar trebui să dea de gândit avocaților, barourilor și UNBR-ului.
Cu ce m-ar afecta pe mine ca avocat sau cu ce ar afecta instanțele de judecată (care ar trebui ele însele să se sesizeze și să emită către Barouri avertizări cum s-a întâmplat în Franța)? Eu ca avocat aș fi afectat dacă cererea de chemare în judecată ar avea de exemplu 25 pagini de aberații și halucinații juridice, deși obiectul ar fi unul de complexitate medie și 3-4 pagini ar fi arhisuficiente pentru explicarea speței și a regimului juridic. Aș fi afectat dacă cererea ar conține un amalgam de încrucișări de instituții juridice, fără cap, fără coadă, fără logică, fără a avea un temei în dreptul românesc. Mai mult, dacă clientul meu este acuzat de fapte profund fictive, mincinoase și calomnioase, cine și cum va răspunde? Evident va trebui să muncesc mai mult ca să culeg dovezi suplimentare pentru a contracara ficțiunile și halucinațiile AI folosite de colegul avocat.
Dacă încep a se înmulți astfel de cereri pseudojuridice fără ca Baroul sau UNBR să limiteze sau să reglementeze utilizarea platformelor AI de către avocați, atunci dreptul va intra într-o nouă eră, era pseudo-dreptului, iar munca noastră a avocaților și a instantelor va fi și mai grea în a identifica adevărul, realiatea factuală, temeiurile de drept și instituțiile reale aplicabile unei spețe.
Aruncarea în cererile juridice de texte fără nici o logică juridică și fără o aderență la adevăr și la lege, va face munca avocaților și instanțelor și mai grea. În loc să ne ocupăm de dreptate, de probe, de adevăr, ne vom ocupa de un triaj al unor aberații expuse prin cererile de chemare în judecată, de combatarea unor halucinații crase, scopul muncii noastre fiind deturnat.
Din acest motiv, consider că UNRB ar trebui să analizeze reglementările AI din statele care au astfel de norme și să le implementeze în regim de urgență, pentru ca avocații să le folosească în mod judicios și fără a prejudicia etica, deontologia, dreptul, justițiabilii, colegii și instanțele. Fără o reglementare, AI ul va aduce deservicii eticii și standardelor profesionale avocațiale, dreptul în sine ca știință tinzând spre regres.
