3 exemple de soluții amiabile la dosarele avute în lucru

Prezint mai jos 3 exemple de soluții amiabile la dosarele avute în lucru. Solutionarea amiabilă a unui litigiu este uneori cea mai bună alegere. Ea depinde de ambele părți, dar mai cu seamă și de avocați, dacă persoanele sunt asistate ori reprezentate juridic.

Pe lângă avantajele de ordin financiar ce se traduc prin returnarea integrală sau parțială a taxei de timbru, prin evitarea unor onorarii de experți, ori prin reducerea costurilor cu onorariul de avocat, avantajele unei soluții amiabile sunt mai multe. Amintim reconstruirea relației dintre părți, acolo unde este fezabilă, încetarea consumului emoțional cu procesul, scurtarea așteptărilor încerte privind finalul etapelor judiciare, evitarea unor riscuri majore, etc.

În cadrul cabinetului meu prezint mereu clienților mei posibilele soluții amiabile și măsura în care le sunt avantajoase. Uneori soluția amiabilă este cea mai bună soluție, uneori nu. Depinde de client, de caz, de părțile implicate, de natura drepturilor, de regimul juridic al speței, de emoțiile părților, de dorința lor de dreptate, de pace sau de răzbunare…

Un element fundamental în aceste situații este și capacitatea avocatului ales de a vedea și alte căi, nu doar calea judiciară, chiar dacă a optat pentru ea. Interesul pentru soluțiile amiabile poate subszista sau poate surveni ori se poate reconfigura pe parcursul unui proces. Avocatul trebuie să întrevadă mereu pe parcursul demersurilor căile cele mai profitabile și avantajoase pentru client, cântărind alături de client și riscurile pentru fiecare variantă de lucru.

Dinamica unui proces conține și dinamica soluțiilor amiabile posibile. Clientul decide și alege bine doar dacă i se prezintă toate variantele de lucru cu toate elementele lor, bune și mai puțin bune.

Un avocat este în același timp un bun negociator (pentru că știe ce, cum, când și de ce negociază), un bun comunicator, un bun facilitator al discuților, un diplomat, un bun analist al fiecărui element al speței, un bun catalizator al ideilor și intereselor, un bun reprezentant pentru partea care îl alege și îl mandatează să-i reprezinte și să-i negocieze interesele și drepturile, în limita mandatului.

Așadar uneori, dacă se încearcă, se poate. Pot exista soluții amiabile. Prezint mai jos ultimele 3 soluții amiabile din cadrul dosarelor de pe rolul cabinetului meu, soluții avute în primele luni ale anului 2025:

1. Proces civil privind pretenții de 20.000 euro de la fosta soție a clientului, un credit oferit de soț acesteia și neachitat nici în timpul căsătoriei, nici după divorț. Clientul a venit la mine, apoi am încercat o soluționare amiabilă a litigiului pentru a evita procesul, printr-o notificare prealabilă. Nu s-a putut, partea adversă nu recunoștea nimic, deși erau probe, erau deci șanse de câștig. Cei doi au un copil, relația lor cu acesta fiind una bună, cu mici scăpări. Pe parcursul procesului am învederat clientului să mai discute cu fosta soție, poate este loc de o soluție amiabilă, având în vedere relațiile de familie, copilul și tot contextul vieții lor. În cursul procesului, la al 3-lea termen, când trebuiau audiați martorii și luat interogatoriul cu privire la remiterea banilor, clientul meu a decis să renunțe la dreptul pretins. M-a consultat și i-am zis că – raportat la copilul lor, la contextul lor – este cea mai bună, trainică, și consolidatoare soluție. Prin urmare clientul a renunțat personal în ședință la dreptul pretins, nu doar la judecată, astfel că fosta soție, mama copilului lor, poate sta liniștită deoarece un astfel de proces cu privire la această sumă nu va mai putea avea loc niciodată.
2. Proces contravențional ce se îndrepta spre un proces penal. Un client a venit cu solicitarea de a-l reprezenta într-o plângere contravențională. Era amendat de poliție că nu a oferit datele șoferului care ar fi parcat mașina lui într-un anumit loc. Poliția spusese că fusese notificat, așa era menționat în procesul verbal de contravenție. Clientul meu spusese că nu a primit absolut nici o notificare de a furniza datele solicitate de poliție. În cadrul procedurii de regularizare, după ce am formulat plângerea, din actele transmise de poliție reieșea că într-adevăr poliția avea o confirmare de primire poștală semnată în dreptul numelui clientului meu, dar semnătura nu era a lui. Știm cu toții cum fac unii agenți poștali. Prin urmare faptul clar era că poștașul livrase dar nu clientului meu plicul, și semnase în locul clientului meu. Clientul meu nu semnase și nu primise plicul deși apărea că a semnat de primire. M-am înscris imediat în fals la primul termen, urmând ca la al doilea termen să primim în original acel înscris și să parcurgem procedura civilă care se transfera în procedura penală…Am discutat cu clientul meu și i-am spus cele petrecute la instanță, spunându-i să cântărească bine dacă mergem mai departe sau nu, deoarece poștașul va ajunge să dea declarație la procuror și riscă să fie dat afară de la muncă, riscă dosar penal…Clientul a vorbit cu poștașul, acesta a recunoscut ce făcuse, și după discuții între ei, s-au iertat. Clientul a luat decizia de a stopa procedurile pentru a nu-i agrava situația poștașului. În acest sens am renunțat la judecarea cererii de chemare în judecată, așa că instanța a decis în consecință că ia act de retragerea cererii de chemare în judecată.
3. Proces penal privind infracțiunea de distrugere. Distrugerea simplă permite negocierea unor soluții amiabile între părți. Clientul meu, într-un acces de mânie, spărsese câteva aparate într-un local public. Paguba era una medie, de aproximativ 3.000 euro. A venit la mine să-l reprezint ca avocat în dosarul penal care se apropia de final, pe stadiul de fond, la judecătorie. Am discutat cu el și a spus că ar fi de acord să repare prejudiciul dacă ar avea un avantaj în procesul penal. Instanța ne-a dat un termen mai lung ca să putem parcurge procedura amiabilă. Am transmis o invitație la negociere către persoana vătămată și i-am expus dorința clientului de a repara dauna, corelată cu retragerea plângerii prealabile. Personal aș fi apelat la mediere, dar în materie penală medierea nu mai poate avea loc după citirea actului de sesizare a instanței, ori noi eram după acel moment. Bunăoară am mers pe varianta negocierii soluției, iar administratorul societății vătămate, în urma invitației transmise și a discuțiilor avute cu mine, a fost de acord cu retragerea plângerii prealabile dacă se achită prejudiciul. Clientul a plătit prejudiciul în 3 rate, iar la termenul de judecată instanța a luat act că s-a plătit prejudiciul și că persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă. Dosarul penal s-a închis prin încetarea procesului penal, deci fără condamnare, latura civilă soluționată prin negociere conducând și la soluționarea laturii penale prin retragerea plângerii.

Ca o concluzie, soluțiile amiabile sunt cele mai bune soluții, acolo unde sunt posibile. Ele trebuie avute în vedere și trebuie apelate acolo unde interesul clientului o cere și există colaborare sau măcar o pistă de cooperare cu partea adversă. În opinia mea, un litigiu are minim o soluție amiabilă, pe lângă cea judiciară.

 Unde nu se poate agrea o soluție amiabilă, instanța rămâne singura autoritate unde cerem dreptate, și unde dreptatea, dacă o avem, ni se dă cu vârf, și uneori cu vârf îndesat.